Prognostic:nu ştiu*

Să nu fii în mintea mea! De fapt, nici în pielea mea să nu fii.

Am o brichetă nouă, i-am spus ca şi cum aş fi fost un copil ce ţinea un obiect mic şi strălucitor în palmă. Ştiu, e primul lucru pe care l-am observat în dimineaţa asta la tine. M-a bucurat că putea observa cu atâta uşurinţă lucrurile mici, neimportante. Toate uşile erau deci deschise. Am condus-o până la etajul întâi, unde ne-am luat fiecare o zi bună, eu continuând să urc, ca după o întâlnire. O zi bună i se poate întâmpla oricui, gândeam eu pe cea de-a şaptea treaptă. Mă întrebam dacă a observat că am fumat trei ţigari în loc de două pentru a câştiga timp. Şi dacă observase, oare mă va da de gol?

P.S.De câteva ore, de când scriu cu diacritice, obţin cele mai stranii cuvinte (de exemplu: îintrebam, îintaâlnire şi tot aşa: şi altele). De fapt voiam să şterg însemnarea, dar la cât m-am chinuit să o scriu, poate să fie şi cea mai mare tâmpenie din lume, eu de şters nu am s-o şterg. Plus că dacă tai ceva din ea, păstrez altceva şi îi schimb locul, nu-i chiar atât de rea.
P.P.S. De două ore de când am dormit am văzut că a început să plouă afară, apoi a început să stea.