sâmbătă, 27 februarie 2016
Era doar ea în clădirea aceea. Clădirea aceea părea mai plină ca de obicei. Pentru că una e să fie o sută de oameni în clădirea aceea, fiecare vorbind cu cel din dreapta sa, și alta e ca în clădirea aceea să fie doar ea. Când am intrat o parte din clădirea aceea a venit la mine.
E sâmbătă dimineața și mă uit la sârmele de întins rufe lungi ca niște șine de tren. E o sâmbătă dimineață mohorâtă. Pe masă, o mușcată albă, pare un strop printre toate aceste lucruri.
Am o ușoară, adică o vagă, adică o îndepărtată, o foarte îndepărtată.
Am ceva ce se poate numi ușor, vag, îndepărtat, foarte îndepărtat.
Am ceva ce se poate numi ușor, vag, îndepărtat, foarte îndepărtat.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu