duminică, 14 iunie 2020
Ceasul era pus să sune duminică la 12.45. Îl pusesem mai demult din greșeală și l-am lăsat așa. Azi a sunat când am intrat în casă.
Pe masă erau sticle de suc, bomboane și pachete de biscuiți. Baloanele roșii în formă de inimă atârnau de ferestre cu fața spre lume oricare ar fi fost aceasta. Cumva părea o sărbătoare sumbră. Cineva cu siguranță s-a entuziasmat în timp ce aranja încăperea.
M-am trezit la 5, apoi la 6, apoi din nou la 7.
Cum ați aflat? m-a întrebat când am intrat. Mai târziu la aceeași întrebare I. avea să răspundă că a aflat de la un prieten.
Îmi amintesc că mai demult M. spunea că o să facă lucrul acesta până când nu va mai simți nicio emoție. Un timp poți trăi așa.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu