duminică, 2 februarie 2020
Nu mai pot să fumez, îți spui. Haina nu s-a uscat. Ziua nu se potrivește cu anotimpul căruia îi aparțin. Numărul de pași până la magazinul din colț e neschimbat.
Cărțile sunt pentru lungile călătorii pe care o să le faci. Mai puțin primul capitol pe care l-ai citit în dimineața asta în timp ce calculatorul făcea un update.
4 păreri:
chiar asta mi se intampla si mie, desi ma doare in gat, aproape daca pot inghiti dar nu sunt in stare sa nu fumez macar o zi, is carpa, trebuie sa ma invartosesc fiindca am ajuns sa cred ca e care pe care, eu sau ele, asa gandesc si tot astept o noua zi
e o metoda resita stiu, trebuie s-o schimb si sa zic -de azi, de acum- asa gandesc si tot astept un acum :)
Nu stiu cate tigari i-am dat lui S. pana acum. Lui nu-i e rusine sa-mi ceara o tigara, iar mie nu-mi e rusine sa-i dau doua tigari.
Am inceput sa fumez mai mult atunci cand, desi cumparam un pachet de tigari sa-mi ajunga o saptamana, imi ajungea doar doua zile.
Nu stiu de ce ceilalti oameni fumeaza, dar cu siguranta gresesc.
:-))) Am niste remember-uri hazoase cu chestia asta. Candva aveam reprezentarea unei posibile sanse de a scapa cu carje. Inchipuie-ti doi schiopi, unul de piciorul din dreapta, celalalt de piciorul din stanga. Impreuna ar fi facut un portar intreg. Mingea fiind pachetul, poarta, slabiciunea. Meciul, Romania-Barcelona 1986. Eram sigura ca daca aparam nu trei goluri consecutiv, (ca orice minune), ci patru, ca sa fim siguri. Credeam pe-atunci ca daca am fi reusit patru sapatamani de abstinenta am fi renuntat la fumat. Aveam tot felul de schele in cap, (nu sechele), schele, suporti de sprijin. S-a dovedit o metoda neviabila si invaziva, daca tu nu te iubesti pe tine, cine poate s-o faca?! Eu ma iubesc dar tot aman, trag speranta ca pot s-o fac si mai mult, si mai mult :-))
Trimiteți un comentariu