marți, 1 aprilie 2025
Dacă din tot ce am văzut în viața asta aș putea
tăia niște cadre
și le-aș putea pune unele lângă
altele
tot ar fi ceva.
Astăzi am avut impresia că bătrânul cu muzicuța cânta pentru mine. Nu mai știu când l-am auzit ultima dată. În grădină copiii se jucau cu o minge. S-au oprit și ei pentru o clipă să-l privească.
luni, 31 martie 2025
Trebuie să ne facem loc prin mulțimea de lucruri care ni se întâmplă. Trebuie să ne facem loc în grămada asta de lucruri.
Aici e locul perfect să ne imaginăm o lume mai bună.
duminică, 30 martie 2025
Într-o săptămână iarba crescuse în parc. În acest timp eu îmi făcusem o mie de nervi. Lovisem peretele de câteva ori apoi îi cerusem scuze.
Pentru cine plouă? am întrebat când am ajuns în parc.
Pentru tine, a răspuns.
Și atunci nu am mai avut nicio problemă că mă uda până la piele, că urma să răcesc și trebuia să iau o mie de pastile.
Cineva m-a întrebat
acela nu e un porumbel gulerat?
Nu, i-am răspuns. Nu văzusem niciodată un porumbel gulerat până atunci.
Sunteți sigur?
sâmbătă, 29 martie 2025
Avem timp.
În dimineața asta am avut timp doar să mă îmbrac și să ies pe ușă.
Tot timpul din lume pentru mine asta a însemnat.
sâmbătă, 22 martie 2025
Hai să mergem în Sibiu!
Să ne uităm la vechea cetate deasupra noastră.
Oamenii să ne oprească pe stradă și să ne întrebe
Vă pot ajuta cu ceva?
Și noi să spunem
acum da.
Toate străzile din jurul meu erau aglomerate
Parcă îi mai văzusem undeva pe oamenii aceia.
Primăvara venea întotdeauna când eu eram foarte ocupat
Când nu puteam deschide bine ochii
(e îngrozitor să trăiești fără să deschizi bine ochii)
Când mă simțeam extrem de neajutorat că n-o puteam opri.
vineri, 21 martie 2025
În unele țări, în unele orașe, în unele cafenele azi poți primi o cafea în schimbul unei poezii.
Mă gândesc la o casă de amanet unde poți amaneta un poem și-l recuperezi mai târziu.
joi, 20 martie 2025
Mergeam ca o armată învingătoare care se întorcea acasă după ce cucerise lumea.
Îmi spuneam în dimineața aceea: lumea nu e un loc bun de cucerit.
marți, 18 martie 2025
În parc sunt multe tăblițe pe care scrie Nu rupeți laleaua galbenă. Nu am văzut niciodată laleaua galbenă. Mi-ar plăcea să cred că nici nu există.
duminică, 16 martie 2025
M-a sunat din greșeală să-mi spună La mulți ani. Nu o cunoșteam și nici nu era ziua mea. Am închis imediat.
Mă gândeam că după ce voi confundat cu absolut toți oamenii o să apară cineva care o să mă confunde cu mine.
Îmi amintesc de grupul acela de pe munte. Erau mai bine de 20 de persoane. Urcau și spuneau lucruri amuzante. Viața era un lucru amuzant.
Ar trebui să ne oprim din când în când și să râdem.
sâmbătă, 15 martie 2025
Sunt extrem de obosit. Zilele trecute am adormit mâncând alune. M-am trezit mestecând, apoi am adormit, apoi m-am trezit din nou mestecând.
Azi cineva a spus: La B13 au înflorit caișii. Mi s-a părut ceva foarte îndepărtat. Ca și cum cineva ar fi încercat să-mi transmită ceva, dar eram prea departe să aud ce spune și nici nu înțelegeam ce voia să-mi arate.
vineri, 14 martie 2025
Mă uitam la câine, avea o figură plouată. Îmi venea să-l iau în brațe, să-i spun, câine, noi cu ce am greșit?
miercuri, 12 martie 2025
Uneori lucrurile sunt foarte simple
deschizi o ușă
aprinzi o lumină.
Îți arat cum se poate trece dintr-o cameră în alta dintr-un oraș
în altul.
marți, 11 martie 2025
Cu viața nu e așa. Cu viața orice poate fi adevărat, dar totul e fals. Mă gândesc la o furnică, ea nu-și pune problema sensului vieții, de unde vine și unde se duce, dacă e fundamental bună. Ce rost ar avea să înzestrezi cu rațiune o furnică?
Și totuși omul e o furnică înzestrată cu rațiune.
duminică, 9 martie 2025
Trecuse și ultimul val de oameni pe lângă mine.
Ea se dădea cu rolele, el rămânea mult în urma ei
probabil nici nu știau că nu sunt împreună.
Cineva spune:
60% din timp îl petrecem afară. Stabilim dinainte câte zile rămânem în funcție de ce avem de văzut.
Mă gândeam că la fel e și cu viața.
sâmbătă, 8 martie 2025
Odată am semnat din greșeală un mesaj cu Aderian. Apoi am încercat să pronunț noul nume pe care mi l-am dat. N-am reușit. M-am gândit că așa trebuia să mă cheme. Un nume ce poate fi pronunțat doar uneori sau imposibil de pronunțat.
vineri, 7 martie 2025
Am văzut o gărgăriță am vrut să-i fac o poză apoi să o iau din locul acela unde era super expusă dar se uitau oamenii la mine și am renunțat.
Seara când am revenit acasă am rupt din greșeală luna martie din calendar apoi am încercat s-o lipesc la loc.
marți, 4 martie 2025
Uneori când închizi fereastra privești cerul îți spui cât de departe mă simt eu de camera aceasta.
luni, 3 martie 2025
E ca și cum ai vrea să faci o tartă cu fructe dar nu ai ști rețeta ba mai mult ai vrea să fie și comestibilă și mai mult de atât ai vrea că cineva să spună că e cea mai bună tartă cu fructe pe care a mâncat-o vreodată
Uneori nu găsesc ritmul și poezia nu are niciun sens, sunt doar niște cuvinte care se mută de pe o pagină pe alta. Niște santinele care nu te lasă să treci.
Hotărât lucru poezia nu e pentru orice oră, nu e pentru orice zi și cu siguranță nu e pentru orice eu.
sâmbătă, 1 martie 2025
Căutam ceva într-un sertar. Am găsit o groază de lucruri. O groază de lucruri care își pierd încet semnificația. Știu doar că au avut legătură cu mine.
joi, 27 februarie 2025
Dacă aș pune toate cărțile pe care le-am citit una lângă alta nu aș ajunge prea departe. Poate nu aș ajunge nici la magazinul din colț.
Unele edituri spun nu mai primim manuscrise avem acoperiți
următorii doi ani indiferent cât de bun ești sau cât de bun crezi că ești.
Dacă aș fi EDITURĂ eu nu aș proceda așa.
marți, 25 februarie 2025
Mă uitam la ceas și mă întrebam ce aș mai putea face aici. Era luni aproape marți. Era devreme dacă te uitai într-o direcție și târziu dacă te uitai în alta. Era o noapte oarecare desprinsă de un oraș oarecare. Undeva în est sau în nord.
vineri, 21 februarie 2025
Încă mai sunt lucruri de făcut în casa aceasta. Mai poate fi ridicat un etaj, amenajată o cameră la subsol, pot fi extinse cele 7 grădini care o înconjoară. La sfârșit voi înfige un steag alb pe acoperiș, deși casa asta nu are acoperiș, e doar o cutie de chibrituri cu ferestre mari ce dau spre ocean.
M-am obișnuit să port peste tot cu mine casa aceasta, e ușor de dezasamblat, chiar și pentru un singur om.
joi, 20 februarie 2025
Ce am scris pe bilețelul acela am uitat cu desăvârșire. Nu era ceva important, dar mi-ar fi plăcut totuși să-mi pot aminti. Știu că am încuiat ușa, am stins becul, am închis robinetele. M-am uitat pe fereastră. Am făcut câteva zgomote imperceptibile. Am verificat totul de două ori, însă pe bilețelul acela nu m-am uitat să văd ce scrie.
duminică, 16 februarie 2025
Vezi că ninge, a spus. Sper că ești mulțumit.
Ca și cum asta putea să fie vina mea. Sau poate da, mai ales asta era vina mea.
Din când în când ieșeam în balcon
verificam stratul de zăpadă. Stratul de zăpadă creștea sau scădea.
E miezul nopții, am spus. Hai să ne bucurăm acum.
Să nu mai așteptăm până mâine.
Poate că fata aceea își pusese haina pe cap pentru a-și acoperi lacrimile sau poate voia să exprime un sentiment care doar astfel putea fi exprimat sau să spună că încrederea e oarbă sau că dragostea e oarbă și îl ținea de mână și el părea serios sau chiar era serios ca și cum i s-ar fi încredințat un mare secret pe care nu știa dacă poate să-l ducă sau poate ceva extrem de fragil ca o păpădie se gândea poate că nici n-ar trebui să respire.
joi, 13 februarie 2025
Lipsea o filă din carte. Descoperisem lucrul ăsta într-o noapte când mă dusesem în bucătărie să fumez o țigară. Am spus ce tare! și a doua zi i-am scris editurii să mi-o trimită pe mail. Aș fi putut să-i întreb dacă au mai fost și alții sau ei ar fi putut să spună că sunt primul dintr-un șir lung de cititori care urmau să le ceară același lucru.
Cei care au făcut atunci această descoperire le-au spus și celorlalți însă nimeni n-a spus niciodată despre ce carte era vorba.
miercuri, 12 februarie 2025
Cartea asta e formată din mai multe spații albe decât din cuvinte. Ca un pahar pe jumătate plin. Și nu știi dacă să te bucuri pentru jumătatea plină sau pentru jumătatea goală.
Uneori jumătatea plină era de fapt jumătatea goală, și invers.
luni, 10 februarie 2025
Mă mut cu totul dintr-o cameră în alta, apoi mă mut la loc. Mai târziu mă întind în pat pentru 5 minute și mă trezesc după două ore. Mă întind în pat pentru a-mi recăpăta forța să mă duc să mă spăl pe dinți. De la un moment încolo ca să pui ceva în mișcare trebuie să găsești forța potrivită. Fără acea forță nu poți să scrii nici trei cuvinte.
joi, 6 februarie 2025
"Ieri, la piață, am auzit acest dialog: - E frig. - N-are nimic. Numai să nu ningă.
Hotărât lucru, nu sunt de aici."
Nici eu.
De fapt, să aparții atât de tare unui loc încât să crezi că nu-i aparții.
--
În seara asta luna era exact deasupra capului meu. Ca să o văd trebuia să dau capul pe spate.
--
Să fii profet, să le vorbești pietrelor, iată ce o să se întâmple cu oamenii.
miercuri, 5 februarie 2025
Primele 5 minute. Atunci se întâmplă totul. În primele 5 minute știu dacă voi învinge timpul sau voi întârzia. Rareori mi se întâmplă să-l înving. Asta înseamnă că uneori totuși îl înving. Dar poate e doar o impresie. La fel cum e și faptul că în unele nopți luna se află acolo unde nu trebuie să se afle.
marți, 4 februarie 2025
Am avut o idee și am uitat-o. O idee din 7 cuvinte. Nu mai știu dacă a fost ieri sau a fost azi. Mi-am zis ca trebuie să o notez pe ceva, dar n-am notat-o. Sau poate ar fi trebuit să i-o spun cuiva ca și cum i-aș fi dat o dublură a unei chei care încuie și descuie ceva extrem de important. Dar nici asta nu am făcut. Acum nu pot decât să mă întreb dacă nu am rămas închis într-o idee pe care am uitat-o.
duminică, 2 februarie 2025
Am întors capul, am spus.
L-ai întors prea mult, a spus cineva.
Nu l-am întors atât cât aș fi vrut să-l întorc.
Trebuia să-l întorci mai puțin, a spus cineva.
Trebuia să-l întorc mai mult, am spus. Sunt unii oameni care nu întorc niciodată capul. Eu nu sunt așa.
Tu întorci mereu capul, a spus cineva. Tu nu poți fi salvat.
sâmbătă, 1 februarie 2025
Citisem cartea însă ezitam să o pun la locul ei. Credeam că o voi mai deschide din când în când. Dacă o puneam la locul ei totul era terminat.
- -
Seara mă întindeam în pat să citesc. Îmi puneam frontala. Mi se părea că e mai comod să citesc așa. După nici o pagină adormeam. Cuvintele se amestecau cu imaginile și cu tot ce îmi trecea prin cap. Când mă întreba, cu ce te-a schimbat cartea asta, puteam să răspund foarte ușor. Cu totul.
În timp ce dormeam luminam camera cu frontala mea.
- -
Pe birou am un obiect care îmi amintește de un loc în care nu am fost niciodată. Un ochi străin ar crede că e un suvenir. Același ochi s-ar uita la cărțile din jur și nu ar ști ce carte mi-a plăcut mai mult.
Copacul care a stat toată iarna învelit într-o folie de plastic și care pe mine mă speria ori de câte ori seara deschideam sau închideam fereastra a fost dezvelit. Nu s-au așteptat desigur la ninsoarea asta când noi vom face figurine din zăpadă și apoi vom face fotografii și vom spune NU
asta nu se va mai întâmpla niciodată.
Mai aveam nevoie de o oră între ora 12 și 1 noaptea. Dar nu primeam nicio oră în plus, nici atunci, nici în alt interval. Și nici măcar nu voiam ora asta în fiecare zi. Doar din când în când. Dar nici așa n-o primeam.
marți, 28 ianuarie 2025
Dar cum citești? E o voce interioară care se hrănește cu cuvintele din cartea pe care o ții în mână? Vocea aceea e neschimbată? Vocea cu care citești Murakami e aceeași voce cu care citești Kundera? Dacă vocea aceea te-ar opri pe stradă și ți-ar pune o întrebare banală, ai recunoasțe-o? Ai spune, da, asta e vocea cu care citesc Murakami? O cunosc foarte bine. Și dacă într-o zi îți vei pierde vocea interioară?
sâmbătă, 25 ianuarie 2025
Am să vă desenez un dreptunghi, a spus, sau mai bine nu, un dreptunghi n-o să vă ajute prea mult.
Părea că sunt într-unul din romanele lui Murakami. Etajul al doilea era cufundat în întuneric, iar camera 23 unde trebuie să ajung părea să nu existe nicăieri.
Am tot timpul din lume, mi-am spus. Dar oare în ce se măsoară tot timpul din lume?
vineri, 24 ianuarie 2025
M-am trezit răcit. M-am îndopat cu o pastilă. M-am uitat pe fereastră. Mă apropii de momentul acela în care cineva o să-mi arate o fotografie cu mulți oameni și o să-mi spună, Asta ești tu. Poate mă voi bucura.
sâmbătă, 18 ianuarie 2025
Metroul de pe linia Străulești e ca în poemul lui Bodiu. Urci în el foarte tânăr și cobori la fel.
Metroul de pe linia Străulești e trecutul la care nu mai putem ajunge înfrumusețat cu graffiti.
M-am întins în pat cu cartea în mână și după ce am citit o pagină am adormit. Am visat o pisică blândă care se urcase pe umărul meu. Așa îi place ei să stea, mi s-a spus. Faptul că pisica mă acceptase părea de bun augur. Cartea era cel mai recent roman al lui Murakami.
Uneori când mă întindeam în pat cartea îmi fugea brutal din mână. Atunci mă ridicam din pat și mă duceam să mă culc.
joi, 2 ianuarie 2025
Iată-l deci pe bărbatul acela traversând orașul, traversând parcul, traversând magazine, terenuri de sport, școli. Se oprește la trecerea de pietoni și privește cerul. Își drege glasul ca și cum ar vrea să spună ceva însă nu spune nimic. Dintr-odată orașul i se pare mult prea mare pentru el.
sâmbătă, 28 decembrie 2024
Nu-mi iese din cap imaginea asta un bărbat alergând cu bradul să prindă verde la semafor. Seara a tăiat două bucăți din trunchiul bradului le-a păstrat mai târziu o să facă ceva din ele ceva probabil măreț.
Timp de două săptămâni bradul a luminat toată camera.
luni, 23 decembrie 2024
Mă uit pe ecran suntem anunțați că vineri stratul de zăpadă o să aibă 4 cm asta înseamnă că vineri o să ningă asta înseamnă că vom strânge toată zăpada aceea și vom face un bulgăre de zăpadă pe care îl vom da de la unul la altul.
Mă uit pe ecran aștept ca din clipă în clipă să se facă vineri.
duminică, 22 decembrie 2024
Copilul întreabă: Ce scria acolo anul trecut?
La mulți ani, 2024! îi răspunde tatăl.
Și ce va scrie acolo anul viitor?
La mulți ani, 2026!
Și așa va fi tot timpul?
Așa va fi tot timpul, îi răspunde tatăl.
Aveam o stare că aș fi mers kilometri întregi prin casă până n-aș mai fi putut și m-aș fi prăbușit în mijlocul sufrageriei și aș fi spus gata eu de aici nu mă ridic nu mai fac niciun pas poate să se lase întunericul poate să vină frigul.
Mă uitam la tablou, îmi spuneam uite aș fi putut să fiu în tabloul acela dar în tablou era doar un coș răsturnat cu flori.
vineri, 20 decembrie 2024
Aș fi vrut să-mi cumpăr un pick-up, în engleză i se spune turntable, Audio-Tehnica, un produs al culturii japoneze pe care nu voi ajunge niciodată să o cunosc. Dar de fapt mie îmi plăcea mai mult ideea de pick-up. Așa că mă gândeam să cumpăr ideea de pick-up decât pick-up-ul în sine. O vreme mă uitam la viniluri. Mă gândeam ce vinil o să-mi cumpăr prima data. Probabil un Beatles (neapărat un Beatles), apoi Metallica, apoi ceva blues. Mă gândeam la asta cu vreo 3 luni în urmă. Și cu cât mă gândeam mai tare cu atât mă îndepărtam mai mult de momentul în care urma să-mi cumpăr un pick-up. Neapărat japonez, neaparăt un Beatles, neapărat cu 3 luni în urmă.
duminică, 15 decembrie 2024
Unii oameni sunt pierduți pe munte iar eu îmi doresc să fiu pierdut în locul lor. Pe vremea asta urâtă. Să mi se fi terminat proviziile și orice urmă de optimism. Să mă gândesc că nu vor ajunge niciodată la mine în timp util. Însă eu sunt aici, în siguranță, în inima asta, în seiful ăsta pe care nu-l poate sparge nimeni.
marți, 3 decembrie 2024
Întotdeauna asta a fost problema mea, că ar mai fi ceva, că mai e ceva acolo. Ceva ce mie, oricât m-aș strădui, îmi scapă. Și nu speranța că ar mai fi ceva, ci teama că mai e ceva acolo.
duminică, 24 noiembrie 2024
Am emoții de fiecare dată când mă duc la vot. Am emoții pentru oamenii aceia cărora le aleg viitorul. De acum încolo veți face asta și asta le spun. De acum încolo să nu veniți la mine să vă plângeți cum nici eu nu voi veni la voi să mă plâng.
Sau poate am emoții pentru că intru din nou în școala în care am învățat. Intru privesc în dreapta și în stânga și ies repede. O clădire nu e cine știe ce. Apoi mă duc în mall. Mă uit la toți oamenii aceia, acei consumatori de democrație, care habar n-au că undeva în apropiere e o ușă, că ușa aceea se va închide imediat.
duminică, 17 noiembrie 2024
Îmi amintesc că am citit într-unul din romanele Olgăi Tokarczuk despre o bibliotecă virtuală a viselor. Sau poate nu se numea așa, dar era un loc în care fiecare intra și își povestea visele. Un astfel de loc nu știu dacă ar trebui să mă sperie, dar uneori sunt curios cât de comune sunt visele mele. De exemplu acum.
vineri, 15 noiembrie 2024
E ceață. Întotdeauna mi-a plăcut ceața. În orașele mari e ceață tot timpul anului. Pentru cei care au venit aici să caute ceața au găsit-o.
miercuri, 13 noiembrie 2024
În dimineața asta unul din câinii aceia mici alerga după fiecare om, alerga de la un om la altul. Uneori treceau pe lângă el câte trei oameni. Atunci nu mai știa ce să facă. Dădea din coadă și îi privea pe fiecare în parte. Probabil avea chef de joacă sau făcea unul din gesturile acelea pe care noi nu le înțelegem, deși am putea.
miercuri, 30 octombrie 2024
Eram departe, fiecare la capătul lumii sale, fiecare aprinzând o țigară. Cineva ia telefonul și sună. Altcineva răspunde. Prea departe. Prea de la capătul lumii.
Prin fața noastră se derulau păsări. Prin fața noastră se derulau câmpuri. Totul era verde. Totul era. Verde.
marți, 24 septembrie 2024
Gândurile care rămân în capul tău
care nu devin cuvinte
care nu devin fapte
visele
împrăștiate la cea mai mică adiere de vânt
visele din care e cel mai greu să evadezi
dacă vreodată vei fi luat prizonier.
sâmbătă, 6 iulie 2024
În fiecare seară îmi închei gâlceava cu lumea, închid geamurile, mă uit la blocul de vizavi, la trecerea de pietoni, privesc cerul, uneori văd luna și îi spun așa cum le spun furnicilor din bucătărie locul tău nu e aici.
În fiecare seară repet aceeași poveste și mă culc.
vineri, 5 iulie 2024
Am băut un litru de apă și nici nu am ajuns la jumătatea setei.
Fac timp, adică mut lucrurile prin casă.
Sunt pregătit, aproape gata, aproape la mijlocul drumului dintre bucătărie și baie, aici în centrul universului trag ultimele cabluri. Mai întâi imaginea, apoi sunetul. Schimb câteva cuvinte și așa se dărâmă tot.
Uneori mă simt ca și cum aș locui la etajul 33 dintr-un zgârâie-nori. Îmi amintesc că în copilărie am văzut un film, incendiul din zgârâie-nori, și mi se face brusc frică.
joi, 4 iulie 2024
Viața e formată din linii care nu știi unde duc. Un om e o linie. Dimineața când el iese din casă o altă linie. Toate liniile se unesc într-un punct.
Deasupra pescărușii pornesc în căutarea unei ape. La fel și noi. De data asta durează prea mult.
marți, 2 iulie 2024
S-a spart un pahar. Pur și simplu stăteam întins în pat și am auzit un mic zgomot. Mai târziu mi-am dat seama ce s-a întâmplat.
Uneori mă simt foarte ușor și atunci îmi vine să alerg.
Unii s-au apucat de alergat mult mai târziu. Când au fost întrebați ce i-a determinat să alerge au răspuns că epuizaseră toate celelalte opțiuni.
Cred că aș scoate un timp bun.
luni, 1 iulie 2024
Eram bine mersi nu mă mai duceam în bucătărie ființele de acolo îmi duceau lipsa mai puțin furnicile care și-au dat seama că eu sunt vinovatul pentru disparițiile lor misterioase nu am nimic cu ele însă locul lor nu e în bucătărie așa cum locul meu nu e în pădure deși mi l-am revendicat de câteva ori atâta timp cât îmi strângeam gunoiul și nu deranjam mare lucru deși asta pot să o fac și de aici să deranjez ceva cu cuvintele astea presupunând că cineva ascultă și nu mă gândesc la univers deși e primul lucru care îmi vine în minte.
vineri, 28 iunie 2024
Eram ceasul deșteptător. De ce suni așa, mă întreba. Pentru ce vrei să mă trezești? Habar n-aveam. Știam doar că din când în când trebuia să sun.
Alteori eram echipa de fotbal. Ai câștigat, îmi spunea, însă eu nu-mi aminteam nimic.
miercuri, 26 iunie 2024
Mă solidarizez cu toți copiii care plâng de mama focului că și-au uitat mingea în parc, că le-o va lua altcineva, că sunt prea mici să se întoarcă după ea.
Pentru orice altceva sunt mult prea obosit.
Visez o lume în care oamenii mari se vor opri din ceea ce fac și vor refuza să continue.
duminică, 23 iunie 2024
Dumnezeu nu îți dă. Dumnezeu îți arată. Dumnezeu îți arată munții.
Uite, asta e casa mea, îți spune. Deschide o ușă și spune Aici țin eu munții. Deschide altă ușă și spune Aici țin eu mările și oceanele lumii. Mai deschide o ușă și spune Aici țin eu toate dorințele oamenilor.
Ieri am intrat în magazin fără niciun gând și am ieșit cu o cămașă. I-am spus cămașă împotriva tristeții cu 10% discount.
Azi o să intru din nou, de data asta știu că n-o să cumpăr nimic.
duminică, 16 iunie 2024
Mă gândesc la pădurea aceea, la desișul acela minunat, la copacii aceia care vor rămâne mult timp aici dacă cineva n-o să-i taie într-o iarnă urâtă.
Din când în când ne ridicăm în picioare, luam un aer solemn și le mulțumim în gând celor prezenți și celor absenți, celor care au făcut totul posibil și le promitem că nu vom strica mai mult decât trebuie stricat.
sâmbătă, 15 iunie 2024
Arat ciudat cu o pereche de pantofi în mână și cu altă pereche identică în picioare, însă ceva mai uzați. Probabil nu-mi lipsește decât pelerina.
Urmăresc mersul trenurilor și starea vremii. În fiecare seară deschid cartea. Cuvintele care descriu călătoria par dintr-o limbă străină. Aproape că nu rețin nimic.
Praful din Sahara a ajuns până la noi însă noi nu vom ajunge niciodată în Sahara. În oraș aplicăm tehnici și metode de supraviețuire. Când eram mic tatăl meu spunea că prin vitrina din sufragerie putea să vadă tot ce făceam eu când el nu era acasă. Eu nu l-am crezut dar am povestit asta tuturor băieților de la bloc. Și ei l-au crezut.
În joacă am luat galaxia și am pus-o într-un colț al camerei. Apoi am vrut să o acoperim cu o pelerină invizibilă. Toată ziua ne-am întrebat din ce am putea face o pelerină invizibilă. Uneori ne împotmoleam într-un detaliu și trebuie să ne oprim.
duminică, 9 iunie 2024
Timp de 3 ani am cumpărat aceeași pereche de pantofi din Dechatlon. Azi sunt pregătit să o cumpăr pe a patra.
sâmbătă, 8 iunie 2024
Mă întreb dacă e extrem de curajos să rămân aici chiar și după ce începe furtuna să continui să citesc din cartea pe care o port cu mine tot timpul poate pentru că în parte mă regăsesc în ea, poate pentru că îmi place să port cu mine lucruri inutile.
Întotdeauna între două propoziții e ceva ce lipsește, fie că-ți dai seama, fie că nu.
Așa se întâmplă și aici.
Nici după ce am ajuns acasă nu a venit furtuna. Nici mult timp după aceea.
vineri, 7 iunie 2024
Nu-mi place să mă gândesc cine aș vrea să fiu & cine nu aș vrea să fiu sau unde aș vrea să fiu & unde nu aș vrea să fiu
în schimb mă tot întreb ce vârstă aș vrea să am acum la fel cum
la dorința Aș vrea să mănânc ceva bun n-am găsit nici după două luni răspuns.
luni, 3 iunie 2024
Mă gândesc că e ca atunci la olimpiada de matematică când credeam că n-am făcut nimic și a doua zi profesoara m-a lăudat în fața întregii clase spunând că am fost foarte aproape.
Așa va fi și cu viața mea.
sâmbătă, 1 iunie 2024
Într-o curte un cireș mare, din casă se aud manele, păcat de cireș îmi spun. Ceva mai încolo niște copii vând limonadă. Nu trece mai nimeni pe strada aceea. Au un stand verde, cuvântul limonadă e scris cu galben. Intenția lor e bună, pregătirile intense, iar asta e tot. Mai mult de atât e dezamăgirea. Linia firavă pe care nu trebuie să o treci.
Privește cerul, îmi spun, niciodată nu știi ce te așteaptă acolo.
De la etajele superioare oamenii privesc îngândurați.
Câte o pasăre dispare fără să lase vreo urmă.
joi, 30 mai 2024
În fiecare dimineață înfășurat doar în cuvinte corpul se deplasează din punctul A în punctul B-.
miercuri, 29 mai 2024
Un porumbel se îndreaptă spre mine. Pășim unul spre celălalt. Când se apropie suficient de tare se întoarce brusc și își ia zborul. Mă întreb cum ar fi fost invers.
În fiecare dimineață derulez în cap altă melodie. Nu mai simt durerea. Arunc capul în sus. O minge roșie. Îl scutur de la dreapta la stânga. Nimic.
marți, 28 mai 2024
Imaginația ta se oprește brusc. Și atunci te trezești în mijlocul oceanului și te întrebi unde ți-e barca.
Îmi dau seama că dacă vreodată m-aș apuca de scris aș putea să o fac doar dacă mi-aș imagina că nu sunt eu cel care povestește.
luni, 27 mai 2024
Am văzut Partidul pe trotuarul celălalt. Mi-am schimbat drumul. Partidul se desprindea de tot și de toate. Partidul își lua zborul.
duminică, 26 mai 2024
Copilul acesta e ceva de speriat. Voia să depășească cu bicicleta mașina. Apoi s-a dat jos de pe bicicletă și a început să alerge după un fluture.
Se ia la întrecere doar cu cei puternici.
Era să-l prind, a spus.
Uneori îmi imaginez că ceilalți dau un spectacol doar pentru mine. Că sunt singurul lor spectator.
E ceva scurt din ceva lung care e doar un fragment, am spus. Și ne ia mai mult timp să înțelegem fragmentul ăsta decat ne-ar lua să înțelegem tot.
sâmbătă, 25 mai 2024
Au auzit toți că stau pe banca mea înconjurat de toate animalele și au venit să mă vadă.
Totuși nu are niciun sens să-i corectez pe ceilalți, să le spun că nu sunt cine cred ei că sunt.
Există ceva în legătură cu care ei se înșală, dar nu se înșală cu tot.
M-am uitat la ceas și am constatat că s-a dat timpul înapoi cu 15 minute. Mă întrebam pentru cine sau dacă la un moment dat se va da și pentru mine. Sau dacă asta mă va ajuta.
Din greșeală pusesem piciorul pe banda pentru biciclete, însă porumbeii merseseră și mai departe. Un biciclist ne-a atras atenția. Aveți grijă pe unde mergeți, a spus.
M-am trezit devreme, acum e târziu, aș fi putut să mă duc la magazinul din colț îmbrăcat în pijamale, aș fi cumpărat pâine, cafea și zahar, dar eu nu cred în micul dejun, dar mi-ar plăcea. Eu cred în gustarea de la ora 11. Însă nu e la fel.
Pe bulevard e un întreg festival. La capătul bulevardului e instalată o scenă. Dacă plouă oamenii vor fi foarte triști. Unele lucruri nu poți să le faci cu umbrela deschisă.
Un copil îmi întinde un balon. E mustrat părintește. I se spune să nu mai deranjeze trecătorii. Încă un lucru se adaugă la lista lungă cu lucruri pe care nu are voie să le facă și e încă devreme.
Regula socială spune că poți să mergi îmbrăcat în pijamale pe o distanță de 20 de metri în jurul casei. Dacă e o urgență. Asta se află în lista cu lucrurile pe care le poți face.
vineri, 24 mai 2024
Pe ecran se plimba o furnică. Spuneam: Locul tău nu e aici. O îndepărtam cu degetul.
De fapt îmi spuneam toate lucrurile astea mie.
Două persoane trecând în același timp pe lângă un stâlp în direcții opuse dintre care una n-a văzut-o niciodată pe cealaltă.
Tu te întrebi cine sunt ceilalți și dacă și ei vor întârzia azi.
miercuri, 22 mai 2024
Durerea e surdă, mută și oarbă cât de surdă, mută și oarbă poate fi o durere. Durerea e aici, eu nu.
marți, 21 mai 2024
Uneori înainte de a mă culca testam somnul, mă întindeam în pat, atingeam somnul cu degetul, țineam cartea deasupra patului, uneori nu era nicio carte. Spuneam: Azi se împlinește un an de la ziua de mâine. Repetam. Pe ecran se plimba o furnică. Spuneam: Locul tău nu e aici. O îndepărtam cu degetul.
luni, 20 mai 2024
Femeia de sus știe un singur cântec, i-l cântă copilului. Copilul nu plânge.
Uneori în baie îmi vine să cânt și eu cântecul ăsta pe care nu-l înțeleg.
I-am spus durerii de cap să clipească dacă vrea să o salvez. Durerea de cap a clipit de trei ori.
Când alerg durerea de cap mă trage spre ea.
duminică, 19 mai 2024
E normal și ușor să te păcălești cu o viață, am spus.
Și ce ciudat e, mă gândeam, că poți să mergi înainte când de fapt trebuie să mergi înapoi.
sâmbătă, 18 mai 2024
Cine are poftă de râs? am spus. Eu nu am, dar mă gândesc că cineva are poftă de râs.
Știu un banc, am spus.
Privesc cerul. Am alungat și de data asta norii. Poate ar trebui să rămân aici să îmi apăr banca. Poate că animalul acela despre care nu știu ce culoare are acum se va apropia în sfârșit.
Fără să vreau prind frânturi de conversații. Cineva spune că se chinuie să învețe un porumbel să zboare și suferă că nu reușește. Încerc și eu să îmi imaginez o pasăre care încearcă să mă învețe să fiu om.
Iată o mulțime de lucruri, îmi spun. Nu-mi aparțin.
Urcatul pe munte e o treabă serioasă, îmi spun. E o mare inconștiență să crezi că după asta te mai poți întoarce în oraș.
vineri, 17 mai 2024
Sunt peștele cel mare. Dacă mă prinzi vei avea cu ce să îți hrănești familia o săptămână întreagă. În a șaptea zi o să te întreb: și acum ce faci?
joi, 16 mai 2024
O fotografie pe care mi-ar fi plăcut să o fac. O femeie tânără ținând de câte o mână două fetițe de 4 sau 5 ani. Fetița din stânga strânge la piept un animal de pluș. Cealaltă o plantă mică verde. Pașii femeii sunt mari. Cel care le privește vede cum se formează un mic triunghi.
Cesaria Evora stă pe o găleată galbenă își ține o mână streașină la ochi și privește spre un punct mort. După pandemie nu mă mai recunoaște. Nu-mi mai spune ce faceți domn sanitar?
For kids the grown-ups are the father or the mother of some other kid. They are bringing the world. Every day. The others don't even exist.
miercuri, 15 mai 2024
Eu vedeam doar latura poetică.
Ea vedea munca istovitoare și grija.
Zilele astea plec cu albinele, a spus.
marți, 14 mai 2024
Uneori face un lucru frumos pentru tine și autobuzul vine în stație la un minut după ce ai ajuns tu (pentru că pentru tine lucrul ăsta e foarte important) așa cum tu îți faci griji pentru o persoană total necunoscută care se teme că o să piardă trenul de legătură așa cum o persoană total necunoscută își face griji pentru tine.
97 și 108. 97 și 103. 98 și 99. 97 și 92. 96 și 94. 97 și 89. 98 și 88. Astea sunt valorile mele.
Durerea de cap a apărut într-o zi de marți. Pare a fi o răceală, mi-am spus. E o răceală, mi-am spus. Nu poate fi o răceală, mi-am spus.
Durerea de cap dispare după ce iau o pastilă.
Durerea de cap apare a doua zi.
Vă prezint durerea mea de cap, am spus.
Eu sunt durerea mea de cap.
Durerea mea de cap e bine.
duminică, 12 mai 2024
Când eram mic /hai spune-mi ceva de când erai mic, nu mi-ai mai spus de mult/ și nu știam multe lucruri credeam că cea mai mișto melodie e Hey Jude și cel mai mișto lucru pe care poți să-l faci e să dai play la Hey Jude și să pleci de acasă.
Să fii cineva nou într-un loc nou și toți ceilalți să devină cineva nou odată cu tine.
Scufița roșie. Toată lumea știe că Scufița roșie nu există însă pentru o clipă mi s-a părut că o văd în mulțime. Se ducea în parc cu o bucată de pâine să hrănească rațele.
sâmbătă, 11 mai 2024
Copilul trece cu bicicleta pe lângă câine, bună, câine, pa, câine spune.
Câinele bulevardului crește într-o zi cât alții în 5. În weekend se odihnește. Ne privește cu atenție, învață din greșelile noastre, n-o să le repete.
Câinele bulevardului devine cea mai bună versiune a noastră.
Păcat, cică s-a văzut aurora boreală și din țara noastră. Un fenomen extrem de rar la care eu nu am putut să particip. La fel s-a întâmplat și cu apocalipsa.
I am too tired to stay only in one place. Too tired to brush my teeth. Too tired to lay down in bed. Too tired to dream. Too tired to think of me dreaming.
vineri, 10 mai 2024
În unele dimineți mă întâlnesc cu o fată care merge cu ochii în pământ. Poate că secretul e ăsta. Un fel de a-ți spune nu e nimic de văzut aici.
joi, 9 mai 2024
Mă gândeam la camerele de sus ale casei. Mă gândeam că n-am mai fost de mult acolo. Îmi spuneam că dacă lucrurile vor merge prost, cu adevărat prost, mă voi retrage în camerele de sus ale casei.
Când gândeam așa îmi părea rău că lipsesc doar câteva cuvinte.
marți, 7 mai 2024
Ce naiba fac aici din nou în același loc aproximativ la aceeași oră făcând aceleași gesturi? De câte ori va trebui să le repet?
luni, 6 mai 2024
E ca într-un labirint, întâlnești mereu pe cineva, dar nu găsești niciodată ieșirea. După o vreme te obișnuiești și cu asta.
Nu voiam decât ca banca mea din parc să fie liberă. Vedeam cum dorințele mele se împlinesc una după alta cu un mic zgomot. Ca atunci când scoți pastilă după pastilă din blister. Îmi făcusem obiceiul să citesc din volumul pe care îl purtam cu mine tot timpul doar stând pe banca aceea și ascultând cântecul păsărilor deși uneori mi se părea că cineva dăduse volumul lumii o idee prea tare. Pe lângă mine treceau exact aceiași oameni însă mie mi se părea că sunt mereu alții. Câteva detalii făceau diferența. Îmi aminteam ce mult îmi placea să călătoresc cu trenul când eram mic, doar mă uitam pe fereastră, nu puneam absolut nicio întrebare. Nici acum n-aș putea.
duminică, 5 mai 2024
Ar trebui să ai un scriitor preferat. Un pictor preferat. Un compozitor preferat. Un loc preferat. Un moment preferat al zilei. În schimb tu ce ai? 4 scriitori preferați, o formație preferată (pe care ai moștenit-o de la tatăl tău) și mai ce? Te las să te gândești. Mă întorc peste 5 minute.
sâmbătă, 4 mai 2024
Dacă ai nevoie de imaginație, a spus. Mă întrebam de câtă imaginație aș fi avut nevoie. Mă uitam la zborul haotic al păsărilor. Îmi imaginam că sunt eu.
vineri, 3 mai 2024
Fumul iese din țigară, gândurile îmi ies din cap și se lovesc de ziduri.
Îmi amintesc că urcam la Omu și am auzit vocea unei fete fredonând un cântec, nu am crezut atunci că am o halucinație (urcușul a fost istovitor), nu cred nici acum. Cântecul acela mi se părea cunoscut deși nu cred că îl mai auzisem vreodată.
Aflu de la radio că mai mulți drumeți au sunat la Salvamont întrebând de trasee montane.
Eu stau pe aceeași bancă într-un parc probabil pe fundul oceanului. Nu pot să mă plâng.
Eu stau pe aceeași bancă într-un parc probabil pe fundul oceanului. Nu pot să mă plâng.
M-am așezat pe bancă.
Dimineața, în forfota aceea, am avut impresia că tocmai sosisem de undeva de foarte departe și că nu voi sta mult timp.
miercuri, 1 mai 2024
Și eu am probleme cu o viespe, când mă așez pe bancă viespea vine la mine. Încerc să o îndepărtez cu mâna. Chiar și când mă ridic viespea se ține după mine. După o vreme renunță. Mă tot uit la ceilalți dar ei nu au problema asta. Probabil n-or s-o aibă niciodată.
În mod normal eu nu aveam nevoie de ochelari însă mă săturasem să nu ascult doctorii așa că m-am decis să il ascult pe cel care a spus că am nevoie de ochelari. M., care știe multe, și care spune că în fiecare an o înțeapă o albină, mi-a spus că e imposibil să am hipermetropie la un ochi și miopie la celălalt dacă nu am avut un traumatism, așa că mi-am amintit de pumnul pe care l-am primit în săptămâna mare cu câțiva ani în urmă.
În parc niste fete organizează un joc, una dintre ele întreabă, Cine vrea să fie Dumnezeu?
duminică, 28 aprilie 2024
Să fii atât de prezent cum sunt insectele care în curând se vor urca pe tine. Cum e cântecul păsării pe care nu reușești să o vezi și căreia va trebui să-i pui un nume.
sâmbătă, 27 aprilie 2024
Pe banca asta mă simt ca în bucătărie. Mi-am adus
toate dispozitivele cu care controlez lumea.
Ultima mea jucărie
un dispozitiv cu care scriu pe cer.
Primul cuvânt care îmi trece prin cap
Hallo.
Zici că sunt un jucător de fotbal încă necunoscut, aștept un impresar să mă descopere, să ajung la un club de fotbal mare, să înscriu gol după gol în fiecare sezon, apoi să nu mai fac nimic, nici cât o ceapă degerată.
Ori de câte ori intru pe teren spectatorii mă huiduie.
miercuri, 24 aprilie 2024
Era o carte bună cu oameni buni cu o fereastră mare deschisă spre o grădină verde în care se rostogolea un soare galben puțin cam leneș. O nouă lume bună o înlocuia pe cea veche.
duminică, 21 aprilie 2024
Ai mai văzut rațe în copac?, probabil că da, însă eu nu mai văzusem, mă gândeam să îți spun, dar mi-am amintit că toate observațiile mele sunt neconcludente.
sâmbătă, 20 aprilie 2024
Aș putea lăsa cartea asta aici pe bancă - în cartea asta sunt câteva lucruri inutile, o poză cu mine la munte, parcă zâmbind, carnetul de donator și două bilete folosite la teatru - sperând în tot ce e mai bine.
Vă mulțumesc pentru timpul pierdut și nu doar pentru timpul pierdut ci și pentru toate lucrurile pierdute în camera aceasta pe care nu le-ați mai găsit niciodată.
Știu că într-o zi o să-mi vină talentul, cel mai mic talent cu putință, atunci o să spun tot.
Pe acoperișul albastru al unei case o minge roșie. De cat timp? Sau mai degrabă, De ce eu?
De ce cred eu că lucrurile astea au o semnificație?
marți, 16 aprilie 2024
Iar eu voi sta aici, o mulțime de oameni care nu știu nimic despre mine or să mă vadă. Un copil va întreba tată tu ce fel de cititor ești dar se vor îndepărta mult prea repede ca eu să mai aud răspunsul. Un animal speriat se va apropia de mine înainte să dispară cu totul.
Sunt linia de sosire. Un copil aleargă spre mine și se așază pe bancă. Nu intru în vorbă cu el pentru că nu știu ce să-i spun. Când se apropie femeia care împinge un cărucior copilul o întreabă dacă mai poate să alerge.
sâmbătă, 13 aprilie 2024
Privesc cerul, mi-ar fi plăcut să cred și eu cand eram mic că toți norii din România sunt produși la Copșa Mică, că fabrica de nori de la Copșa Mică lucrează continuu să trimită nori pe tot cuprinsul patriei noastre România. Că în fiecare țară există o fabrică de nori exact ca a noastră. Aș fi preferat naivitatea aceasta oricărei realități.
vineri, 12 aprilie 2024
Durerea va fi îngrozitoare, au spus. Din când în când mă întreb dacă durerea pe care o simt e durerea aceea îngrozitoare pe care o aștept. S-ar putea să nu vină niciodată, au spus. În ultimul timp mă gândesc tot mai des la pădure, dacă lucrurile merg prost, îmi spun, mă duc în munți. Mă gândesc la magnetofonul Tesla, la tatăl meu ascultând în întuneric Hey Jude. Ar fi putut fi un minunat cântec de leagăn, îmi spun.
Dacă o să mă întrebi ce cred eu că e iadul am să-ți spun un loc al tuturor posibilităților, și dacă o să mă întrebi ce părere am despre Pământ am să îți spun că e un loc al tuturor posibilităților, și dacă tu din asta vei trage o singură concluzie am să-ți spun că greșești.
joi, 11 aprilie 2024
Azi câinele pe care îl simpatizez în ultimul timp stătea întins pe iarbă lângă un șobolan mort.
sâmbătă, 6 aprilie 2024
În Pandemie cei care aveau câini aveau mai multe drepturi, puteau să stea mai mult afară ca și cum toată lumea ar fi știut că pentru ce se întâmplă sunt de vină doar oamenii și nu trebuie pedepsiți și câinii pentru asta. Unii i-au abandonat după un an. Apăruse astfel o nouă specie de câine. Câinele de Pandemie, câinele pe care îl poți abandona.
joi, 4 aprilie 2024
Poate că poezia e efectul secundar a ceea ce ne spunem la capătul zilei așezând pe masă eșecurile.
miercuri, 3 aprilie 2024
Mi-ați mai spus, dar ce contează, mai spuneți-mi o dată că viața e minunata, eu nu mă supăr.
sâmbătă, 30 martie 2024
Ted sau Ned sau Russ. Nu reușesc să rețin numele personajului principal al cărții pe care o citesc de două săptămâni. Pesonajul cel mai bine conturat, cel căruia autorul îi întoarce și cealaltă față. Celelalte personaje - ale căror nume mi le amintesc perfect - părcă plutesc, în timp ce el merge pe fundul oceanului. Uneori e evident, alteori trebuie să te întrebi despre ce e vorba în cartea aceasta. Și nu știi când o să afli răspunsul.
Îmi dau seama că întotdeauna mi-a lipsit o hartă a lumii pe care să o pun undeva la vedere. Seara când vin obosit să-mi imaginez milioane de oameni la fel de obosiți ca mine. Și în loc să privesc cerul să mă uit uneori la harta aceea.
Oamenii domină locul. Oamenii cuceresc muntele ca să-l domine. Sau poate asta chiar nu e adevărat. Oamenii cuceresc muntele ca să se lase dominați de munte. Sau cel puțin o parte din ei.
Mă uit la televizor, o balerină povestește cum ea nu are un corp pentru balet, cum trebuie să facă exerciții zilnic, cum după câteva zile dacă îl lasă corpul revine la forma inițială. Mă gândesc la toți oamenii care nu sunt înzestrați pentru lucrurile pe care le fac și totuși se încăpățânează să le facă. Mă întreb dacă și eu fac la fel.
Oamenii sunt la o distanță uriașă față de mine. Uneori străbat distanța asta ca și cum ar străbate drumul de la bucătărie până la baie și aruncă ambalajele lor goale în coșul de gunoi de lângă banca pe care stau în timp ce eu mă gândesc că nimeni dar absolut nimeni nu are dreptul să se roage pentru ceilalți dacă nu cere ceva și pentru sine, chiar și un lucru mărunt. Mai ales un lucru mărunt.
Un domn iese din pădure și îmi cere voie să se așeze pe bancă lângă mine. Îmi vorbește despre zilele care or să vină și despre cât de senină e ziua această. Îi vorbesc și eu despre aceleași lucruri. Mă întreb când ar fi potrivit să mă ridic și să plec.
sâmbătă, 23 martie 2024
Cartea din care citesc acum e o grădină părăsită în care s-au aciuat câteva animale mici, în care iarba crește nestingherită. Când am cumpărat-o costa 16,15 lei. Între 16,15 lei și 40 de lei viața decurge normal. Dar cartea nu mai e editată. Autorul ei a și uitat de ea. Poate că cineva o caută și lumina ei abia acum ajunge la mine.
Uneori mă joc, închid ochiul bun și văd totul șters și neclar așa cum trebuie să fie. Mă gândesc că nu mi-am dat nicio șansă dar iată-mă totuși aici pentru restul timpului când nu fac nimic altceva.
joi, 21 martie 2024
Am cumpărat volumul al doilea al Z9POETS chiar de ziua tuturor poeților, un fel de ziua tuturor sfinților de care nu vorbește nimeni. Era singurul exemplar pe care îl aveau în librărie, probabil nici nu se așteptau să-l vândă atât de repede. Am intrat și am ieșit, nu am întârziat deloc acolo, și nu pentru că știam ce voiam ci pur și simplu pentru că azi nu e o zi în care să întârzii nicăieri.
sâmbătă, 9 martie 2024
Știi, toate clădirile astea te-au modelat, mașinile care trec încontinuu pe lângă tine. Orașul ăsta în care totul pare de două ori mai mare. Toți anii ăștia au acționat precum o apă. Acum te uiți la niște rațe. Speri să te modeleze și ele.
joi, 7 martie 2024
Ar fi trebuit tu să fii în locul călătorului, să-l dai la o parte, să treci prin toate suferințele prin care a trecut doar pentru cele câteva clipe de liniște când nu mai există diferențe între acel ceva din interiorul tău și natura care te înconjoară. Însă călătorul te-ar fi bruscat, s-ar fi zbătut cu toate puterile să nu fie îndepărtat din propria călătorie. Așa că nu ai încotro decât să privești în altă direcție, spre un drum pe care pentru moment nu merge nimeni.
duminică, 3 martie 2024
Lucrurile pe care ea le-a văzut și lucrurile pe care el nu le-a văzut
vor vorbi mai târziu despre asta.
Viețile lor, un cub rubik pe care cineva tot încearcă să-l rezolve fără ca măcar să-i întrebe.
vineri, 1 martie 2024
Ea spune: Copilul acela desenează o hartă imaginară a metroului. Desenează stații imaginare în care oameni imaginari obosiți după o zi de lucru coboară.
joi, 29 februarie 2024
The mountain is great. All mountains are great. The ocean is great. The green fields are all great. And there are the people. People also could be great. But not now. Now they are tired. Now all the people are going to bed.
Say goodnight birds.
luni, 26 februarie 2024
M-am oprit să fotografiez 3 sau 4 căprioare. Oamenii treceau pe lângă mine, din punctul lor de vedere fotografiam niște copaci goi. Știam că n-or să apară în fotografie (nici data trecută n-au apărut), dar nu puteam să trec mai departe. De fapt am trecut, apoi m-am întors. Se uitau fix la mine, ca și cum m-ar fi măsurat din cap până în picioare sau ar fi privit undeva mai departe de mine.
duminică, 25 februarie 2024
Mă uitam la o serie de fotografii făcute și la o serie de fotografii nefăcute. Puteam să observ cu ușurință diferența. Cele nefăcute redau mai fidel realitatea.
luni, 19 februarie 2024
Tatăl meu a inventat ceva. Despre invenția tatălui meu s-a scris într-un ziar muncitoresc, așa mi-a povestit mama. Dacă aș bea o bere cu tatăl meu probabil l-aș întreba de ce nu mi-a vorbit niciodată despre asta.
duminică, 18 februarie 2024
Uneori e bine ca înainte de culcare să te gândești la cineva complet necunoscut. Să-i muți lucrurile prin casă. Să iei o carte din teancul de cărți și să o lași deschisă. O să te întrebe de ce îmi faci toate astea. Încă nu știu, o să-i răspunzi.
sâmbătă, 17 februarie 2024
Și când te gândești cât de greu le-a fost ca azi la 12 și treisprezece minute să-i facă să treacă unul pe lângă celălalt. Oamenii cred că lor le e ușor, că pot face asta pocnind din degete, că trebuie doar să-i roage. Și cât de dezamăgiți și obosiți au fost după. Și cum mâine vor trebui să o ia de la capăt neștiind dacă vreodată vor reuși. Și cum, până la urmă, vor trebui să abandoneze și ideea asta, așa cum au făcut-o de atâtea ori.
duminică, 11 februarie 2024
Am greșit că am luat-o de la capăt, că n-am abandonat lucrurile, că am ratat și de data asta ieșirea de pe autostradă.
Când locuiam în cămin într-o dimineață m-am trezit devreme să mă duc la cursuri. M-am îmbrăcat, mi-am făcut un nes, am fumat o țigară sau două. M-am uitat la ceilalți cum dorm. M-am dezbrăcat și m-am băgat la loc în pat. Mâine aș vrea să fac la fel.
sâmbătă, 10 februarie 2024
Îmi spune Hi Bob. Habar n-am ce poate să însemne asta, îmi spune că are legătură cu un serial în care e vorba despre niște coloniști. Pe chipul meu se vede luna, se văd satele îndepărtate, pământul acoperit cu un strat alb.
vineri, 9 februarie 2024
De fiecare dată când ajung în București mă opresc pe peronul liniei 14 să fumez o țigară. Uneori acolo staționează trenul spre Sibiu. Oamenii își iau la revedere unii de la alții. Mă uit la fotografiile acelea uriașe. Mă pun în pielea celor care pleacă. Apoi în pielea celor care rămân.
joi, 8 februarie 2024
Ea spune: O să te trezești la miezul nopții. O să spui/scrii ceva inutil. Ceva care o să se dea la o parte când o să te vadă.
miercuri, 7 februarie 2024
Spunea că vede totul doar în alb și negru ce neplăcut
trebuie să fie spuneam
să nu poți să vezi tristețea lumii
în toate culorile.
marți, 6 februarie 2024
Ieri m-am tot oprit să privesc cerul. Nu înțelegeam de ce ceilalți nu se opresc. Ca și cum era ceva banal ca un obiect făcut din material plastic. Ceva insuficient.
Azi nimeni nu a vorbit despre asta.
duminică, 4 februarie 2024
Până la urmă toți dar absolut toți au o viață a lor o viață în care în zile ca acestea se retrag o viață cu turnuri și șanțuri de apărare.
Când eram mic stăteam toată ziua în copac. Coboram din copac doar să mănânc. Și toți oamenii aceia care treceau pe lângă casa bunicilor mă vedeau deși eu credeam că nu mă vede nimeni. Nimeni nu înțelegea ce fac în copac și acum nici eu.
Toate distanțele acelea care au devenit între timp drumuri.
Toate primejdiile de pe parcurs.
sâmbătă, 3 februarie 2024
Îmi lipsește o viață simplă îți spuneai apoi ai început să te gândești ce înseamnă o viață simplă o viață simplă presupune o bucată de pământ câteva animale câțiva pomi fructiferi o pădure în apropiere poate și un mic râu cu siguranță un deal un loc foarte foarte îndepărtat ca să ajungi acolo la timp ar trebui să pleci chiar acum oricum în rucsac nu încap prea multe lucruri.
miercuri, 31 ianuarie 2024
Uneori spui un lucru banal cum ar fi "Nu te-am văzut de mult timp". Apoi diseci în cap propoziția aceea simplă. Cum adică nu te-am văzut? Oare ai vrut să spui "pentru o clipă ai fost din nou tu"?
luni, 22 ianuarie 2024
Dacă aș fi fost un violonist, dacă aș fi avut cât de cât talent, mi-ar fi plăcut să cânt o dată pe săptămână în locuri aglomerate: gări, piețe, parcuri. Lângă mine niciun joben, nici o cutie deschisă în care trecătorii să poată lăsa o bancnotă.
În comparație cu asta ieri în parc am auzit o fetiță spunând: dacă aș fi fost o rață...
miercuri, 17 ianuarie 2024
În nord se anunță avalanșe, intensificări ale vântului. În sud temperaturi ridicate.
În est nu se anunță nimic.
În timp ce alergam pe stradă încercând să prind ceva ce pierdusem sau să pierd ceva ce prinsesem mă întrebam: Oare corpul acesta sunt eu? Oare pantalonii aceștia sunt ai mei?
Întotdeauna e ciudat să vezi dimineața un om alergând.
duminică, 14 ianuarie 2024
Să spui ninge de 4 zile. Să spui Ninge! ca și cum ai spune Evrika!
Să știi 83 de sinonime pentru cuvântul cer.
joi, 11 ianuarie 2024
De câteva zile mă uit la o fotografie în care am falsificat realitatea, dar pare atât de reală. Dar până la urmă ce e realitatea? Real e tot ceea ce am construit fără să ridicăm un deget. Ireal e tot ceea ce putem atinge și se poate dărâma în orice moment peste noi. Reali sunt toți ceilalți.
Tot ce scriu aici nu prea are mare sens. Tot ce scriu aici poate fi citit cu o singură voce și vocea aceea nu-mi aparține.
În parc m-am rugat de căprioară sa apară.
duminică, 31 decembrie 2023
Am întrebat câinele, și ce faci tu câine, ca și cum câinele ar fi putut să-mi răspundă, ca și cum ar fi învățat singur toate liniuțele și cerculețele, ca și cum ar fi fost dintr-o dată altceva decât un animal de pluș mutat de colo colo prin cameră.
E iarnă și oamenii vorbesc despre vară, despre vacanța din Grecia, despre meduze. Eu mă uit în stânga și în dreapta sperând ca de nicăieri să apară o căprioară ca un semn de normalitate deasupra orașului.
vineri, 29 decembrie 2023
Mai e îngrozitor de mult de mers. În curând vom ajunge la jumătatea drumului. De aici n-o să ne mai spună nimeni ce o să se întâmple. Nu sunt indicatoare. Pe drum nu vom întâlni niciun turist rătăcit.
joi, 21 decembrie 2023
Spui câteva cuvinte apoi te ascunzi după cuier. Aștepți o vreme acolo, îți iei servieta și pleci la serviciu. Pe drum treci pe lângă un bărbat și o femeie care atunci când se apropie de tine se strâng tot mai tare de mână. Ești doar o imagine care tulbură o apă liniștită. Fereastra unei case pe care n-o construiește nimeni.
miercuri, 20 decembrie 2023
Are dreptate. Nu poți să fii fericit dacă nu ai fost. Trebuie să cauți altceva.
sâmbătă, 16 decembrie 2023
Nu poți spune că ai citit Caietele lui Cioran. Poți doar spune că le citești. Să deschizi cartea la întâmplare, să citești ceva, să fii de acord sau să nu fii de acord cu ce scrie acolo mi se pare îngrozitor.
joi, 14 decembrie 2023
Acest lucru se va termina, acest lucru se va termina foarte repede, în 3,4,5 minute acest lucru nu va mai fi aici. La fel se va întâmpla și cu opusul său.
duminică, 10 decembrie 2023
Dacă vrei să-ți pierzi încrederea în umanitate du-te într-un târg de Crăciun, preferabil seară când se aprind luminile. Atunci nici copiii nu mai pot salva mare lucru. De regulă reușeam să văd ceva. Îmi venea să spun, îmi iau animalele sălbatice și plec, dar asta era o minciună.
vineri, 8 decembrie 2023
Cărțile nu mor. Cărțile dispar uneori. Când eram mic ar fi trebuit să-mi doresc să mă fac o carte.
marți, 5 decembrie 2023
Ce bine că ai venit aici, spune. Ce bine că o să locuiești cu noi pentru mult timp. Ce bine! Noi știm o groază de jocuri. În fiecare seară ne legăm la ochi și ne strigăm pe nume.
luni, 4 decembrie 2023
Ce nefericiți trebuie să fie oamenii care dau nas în nas cu mine când nu se așteaptă! Și asta de două ori.
duminică, 26 noiembrie 2023
Mi-am cumpărat fes pentru ski, în picioare port încălțări de alergat, eu însumi sunt un om de munte eșuat.
vineri, 24 noiembrie 2023
Mai avem de mers. Încă există lucruri, fapte. În apartamentul de deasupra se aud râsete. Azi am prezis că la 1.49 o să cadă primul fulg de zăpadă. Am spus tot ce urma să se întâmple. Apoi n-am mai avut chef să verific.
Toate zgomotele, toți oamenii care se agață de ele.
Uneori mă uit la norii de la marginea orașului și îmi imaginez că sunt niște dealuri și pe dealurile acelea sunt o mie de case și în fiecare casă locuiește un singur om și câinele său Wolfgang.
joi, 23 noiembrie 2023
Întotdeauna m-a uimit cum reușesc să mă mențin pe linia de plutire. Desigur nu aș putea să fac asta dacă nu ar exista o singură apă.
sâmbătă, 18 noiembrie 2023
Vremea e urâtă. Câteva ciori au eșuat în orașul acesta. Câinii zgribuliți în propria frică nu se văd nicăieri.
În jur, o pisică.
Acum suntem gata, îmbarcați pe navele noastre spațiale. Pe jumătate adormiți, dar încrezători în visul nostru.
Pe jumătate adormiți am cucerit lumea. Nu am știut că facem asta.
duminică, 12 noiembrie 2023
Să stai într-un loc fix în timp ce ceilalți se află într-o continuă mișcare. În timp ce ceilalți te pot găsi. Dacă ai începe să te miști și tu s-ar crea o întreagă harababură.
Partea proastă cu oamenii aceia care par că iradiază o lumină ușor gălbuie e că sunt îngrozitor de triști.
sâmbătă, 4 noiembrie 2023
Când am ieșit din casă am spus Stop the rain! Stop the rain! și m-am speriat pentru că ploaia s-a oprit. 20 de minute mai târziu a început din nou și atunci m-am liniștit. M-a speriat gândul că cineva acolo sus m-ar asculta.
După 30 de minute mi-am dat seama că nu se aude muzica, după 45 de minute că nu port ochelari. În parc n-o să fie nimeni. Doar câțiva alergători, doar câțiva câini. Și păsările. Pentru ele acolo întotdeauna e acasă, pentru ele niciodată nu e urât.
Nimeni nu spune, e urât afară, hai în parc.
Deschid cartea și cuvintele năvălesc peste mine. Mă simt ca într-o casă veche.
vineri, 3 noiembrie 2023
M-am întâlnit cu un fost director, avea rucsacul în spate și era fericit. Acum sunt ca tine, mi-a spus.
O zi am fost fără rucsac, simțeam că îmi lipsește ceva, nu știam ce sa fac cu restul corpului. Apoi mi-am cumpărat unul nou, absolut fără nicio amintire.
miercuri, 1 noiembrie 2023
Am impresia că ridic niște greutăți. Le ridic, le întreb ce fac, seara le pun la loc.
Mie mi se face sete când nu ar trebui să mi se facă sete. Mi se face foame când nu ar trebui să mi se facă foame. Mi se face nor, creștet, fugă. Tocmai când n-ar trebui să mi se facă.
duminică, 29 octombrie 2023
Ce ar trebui să fac? Ar trebui să-mi imaginez o viață în cele mai mici detalii, ca și cum aș fi trăit-o. O viață pe care n-o va trăi nimeni.
sâmbătă, 28 octombrie 2023
Privește cerul! Ok, l-ai privit. Acum intră în casă, întinde-te în pat, bagă capul sub pernă și nu spune nimic. Te oglindești în tine ca într-un lac de munte care uneori e secat.
Nusuntandrei asta scrie pe un zid și mă gândesc că așa ar fi trebuit să spun și eu cu ceva timp în urmă. Nu sunt în general andrei. Nu sunt andrei și nu voi fi niciodată. Și nici adrian nu știu în ce măsură sunt.
vineri, 27 octombrie 2023
Am văzut muntele, apoi nu l-am mai văzut. Alergam ca un câine scăpat din lesă.
miercuri, 18 octombrie 2023
Am uitat cum se numește boala aceea de care ar fi trebuit să sufăr. Poate singura pe care am trădat-o.
sâmbătă, 14 octombrie 2023
Nu știu ce se întâmplă cu mine. Înainte super puterea mea era să mă lovesc de ziduri și să trec prin ele, acum pot doar să mă lovesc de ziduri. Chiar nu știu ce se întâmplă. Insectele mă atacă, câinii se uită la mine și încep să latre.
joi, 12 octombrie 2023
Să crezi în ceva ce s-ar putea (are șanse mari) să nu existe e cu totul altceva decât să crezi în ceva ce s-ar putea să existe.
vineri, 6 octombrie 2023
Cum ar fi ca cineva să-ți spună uite rața și tu să te oprești din plâns, să nu ți se mai pară nimic trist pe lumea asta. Sau uite zmeul. Sau uite balaurul cu șapte capete. Și să nu mai plângi niciodată.
joi, 5 octombrie 2023
Știi, îmi spune, mai e cineva care seamănă cu tine. Într-o dimineață am alergat spre el dar nu mi-a dat nimic.
Îmi amintesc că aveam 14 ani când cineva m-a întrebat tu ești și am spus da. Probabil atunci s-au împărțit lumile.
Toate corăbiile astea nu sunt bune de nimic.
duminică, 24 septembrie 2023
Îmi puteți spune cât e ceasul, mă întreabă. 14:42 răspund. Nu înțeleg, spune. 3 fără un sfert, răspund. Scuzați-mă, nu am văzut că purtați ochelari, îmi puteți spune unde e gara?
sâmbătă, 23 septembrie 2023
Poate că ăsta e cerul sau doar culoarea albastră. Acum chiar nu mai contează. De dragul conversației vom admite că ăsta e cerul. Că muntele e format din două triunghiuri lipite. Că cercul acela galben din spatele muntelui e chiar soarele. Aici doar oamenii sunt adevărați.
Copilul vorbește. Sunt oameni care au câini, spune, și alți oameni care iubesc câinii, și cele două mulțimi nu se suprapun aproape niciodată. În timpul acesta un bărbat și câinele său negru intră și ies din câmpul vizual. De câteva ori.
duminică, 17 septembrie 2023
Sunt lucruri care nu-mi ies din cap. Imaginea căprioarei fugărită de imaginea celor cinci câini în singura zi în care a nins. Inima căprioarei bătând speriată, inimile câinilor încolțind-o.
miercuri, 13 septembrie 2023
Am cumpărat ditamai cartea de poezie. O vreme am mers cu ea în mână pentru că nu încăpea în rucsac.
Pe coperta ei scrie: această carte conține poezie, feriți-vă de ea.
Dacă această carte se așază lângă voi în autobuz, ridicați-vă imediat și coborâți la prima stație.
Pentru nimic în lume nu priviți înapoi.
Există ceva
ca și cum ai deschide o ușă și n-ai mai putea
să o închizi la timp.
Există deci acest ceva.
marți, 12 septembrie 2023
Poate orașul ăsta se va face bine, dar eu nu voi ști asta.
Poate toți oamenii se vor însănătoși, dar eu nu voi ști asta.
Poate toți oamenii vor deveni unul singur, dar eu nu voi ști asta.
vineri, 8 septembrie 2023
Oamenii transmit informații despre ei. Fac asta tot timpul, chiar și când dorm. Sunt niște mici antene care emit fără întrerupere. Unii oameni au decodoare speciale cu care traduc aceste informații pe limbajul lor, dar cei mai mulți nu. Și cele mai multe informații se pierd. Se pierd undeva în neant unde totul se amestecă.
duminică, 3 septembrie 2023
Nu vom mai ajunge departe, câinele nu se va mai ține după noi, iar seara când ne vom întoarce celălalt câine, tovarășul său, nu ne va mai mustra spunându-ne parcă inconștienților.
În timpul ăsta stau pe o bancă, aștept ca un animal la fel de singur să se apropie de mine.
sâmbătă, 2 septembrie 2023
Uneori nu mă văd. Sunt zile, săptămâni, luni în care nu mă văd deloc. Știu că exist. Există dovezi, dar uneori mă întreb dacă e adevărat. Mă întreb dacă nu am murit când aveam 20 de ani și tot ce știu eu despre lume e tot ce știam atunci. Oricum un lucru e sigur. Aici orice e posibil. Nu există linii roșii. Și oricum nu e nimeni care să ne oprească să le trecem.
vineri, 1 septembrie 2023
În birou mă așeaptă o plantă pe care o ud o dată la două, trei zile.
Azi am avut pentru prima dată impresia că de ea mai are grijă cineva.
Uneori îmi imaginez că realitatea e o pădure iar ficțiunea e un foc care tot arde. Și nu-mi dau seama dacă ne luptăm cu realitatea sau cu ficțiunea.
miercuri, 23 august 2023
Am fost la lansarea unei cărți în care s-a vorbit prea puțin de carte. Într-un fel e și firesc așa. Credeam că o să-mi văd capul și acolo. Însă capul meu nu s-a văzut. Capul meu era prea departe.
Mă enervează mincinoșii. Cei care îți vând un produs de patiserie vechi de 3 zile și îți spun că e proaspăt și delicios. Cei care nu suportă să piardă. Cei care vor să-și maximizeze profitul & să încheie ziua pe plus. Cei care vor să încheie viața pe plus.
duminică, 13 august 2023
Cum puteam eu să mă apropii de munte când muntele se îndepărta de mine? Locul acela în care am ajuns prea târziu și în care am stat prea puțin. Singurele momente importante erau acelea când ne opream și fumam o țigară și priveam și nu ne mai săturam de privit. Uneori aveam impresia că privim într-o palmă. Că o adiere de vânt mișcă ușor orașele. Închideam ochii și vedeam același lucru.
sâmbătă, 12 august 2023
Cuvintele spuse în șoaptă sunt cu totul altceva. Cuvintele spuse în șoaptă ne iau dintr-un loc și ne mută în altul. Uneori așa cum suntem. Alteori cu totul schimbați. Ca un susur. Nu rareori se întâmplă să ne trezim în alt timp.
marți, 8 august 2023
Câinele se bagă în sufletul peretelui, însă peretele îl respinge. Ceva mai încolo peretele desenează litera L. Câinele se zgribulește în locul acela. În mod ciudat se simte protejat.
duminică, 6 august 2023
Ar trebui să ne îmbarcăm pe ceva, pe un vapor care o să treacă în curând pe aici, să facem cu mâna orașelor, să le facem cu mâna rudelor care ne imploră să ne dăm jos pentru că o să ne accidentăm.
În curând vei începe marea călătorie spre parcul din inima orașului. Acolo o vei întâlni pe dresoarea de rațe. Ea le vorbește și rațele se strâng în jurul ei. Le învață cum să fie fetițe cuminți, cam tot ce a învățat ea până la vârsta aceasta.
sâmbătă, 5 august 2023
Aseară am omorât din greșeală o gărgăriță, am încercat să o învii dar n-am reușit. N-am reușit să fac asta când eram copil, nu reușesc nici acum.
Când scriu mereu se schimbă ceva. În univers sunt mai multe cuvinte. Undeva cineva pierde trenul și nu întelege de ce. Dar se schimbă ceva. Cuvintele astea care sunt niște ambalaje din plastic. Plasticul ăsta care plutește peste tot.
vineri, 4 august 2023
Ca să pictez trebuie să închid ochii pentru că nu aș putea niciodată să pictez ceva din exterior. Oricine ar putea să spună că lucrul acela nu e adevărat. Singura mea șansă e să pictez ceva din interior. Ca să pictez ceva din interior trebuie să îndepărtez folia protectoare. Îmi propun să fac asta în fiecare sâmbătă sau duminică. Trebuie să mă uit la albul acela și apoi să închid ochii. Sâmbetele și duminicile trec repede. Dacă aș putea aș prefera să pictez cu ochii închiși.
duminică, 30 iulie 2023
Mă uit la o rață cum se mișcă pe lac, cum își schimbă direcția. Rețin toate lucrurile astea pentru data viitoare când o să fiu rață și o să mă sperii că n-o să știu ce trebuie să fac.
joi, 27 iulie 2023
Uneori mă uit de la distanță la portretul unei femei cu câine și vise și
îmi spun
Exist
Deci exist
Deci exist.
sâmbătă, 22 iulie 2023
Tatăl nostru care ești în ceruri ce cauți tu aici
în lumea asta îngrozitoare pe care noi
încercăm să o facem mai bună dar eșuăm
de fiecare dată?
Poate pentru că habar n-avem
ce înseamnă mai bine.
joi, 20 iulie 2023
Nu ați copilărit dumneavoastră pe strada Prieteniei? mă întreabă cineva la țigară iar eu răspund nu. Iar sunt confundat cu altcineva. Ca să spun ceva întreb unde e strada aceea.
La un moment dat când voi uita tot s-ar putea să răspund da.
miercuri, 19 iulie 2023
Am visat că eram într-un fel de stațiune, într-un loc îndepărtat dar care mi se părea cunoscut așa cum îmi par toate locurile îndepărtate. Se întâmplau tot felul de lucruri acolo, o femeie în vârstă, genul acela care știe un leac pentru orice boală, îi vopsea pe niște bărbați în alb, sau mai degrabă îi văruia ca pe copaci, însă pe unul dintre ei l-a vopsit în roșu. Ceva m-a smuls de acolo când eu voiam să întreb de ce.
duminică, 16 iulie 2023
Să visezi urât, îi spune o fetiță alteia.
Și tu, îi răspunde aceasta.
E aceeași fetiță care cu un an în urmă credea că trebuie să se descalțe când intră în grădină.
sâmbătă, 15 iulie 2023
Am căutat în trei saci cu cărți pe care cineva voia să le doneze copiilor săraci. Cărțile erau într-o stare groaznică, dar într-una am găsit câteva flori puse la uscat. Oare cand s-a întâmplat asta? Oare cine spune asta?
Iarna simt nevoia să mă rad în cap. Vara nu, însă azi am simțit-o din nou. Mă enervează faptul că sunt atât de ușor de recunoscut și totuși am fost confundat de atâtea ori.
Un câine, da. Acum aș vrea ca un câine să înceapă să latre.
joi, 13 iulie 2023
Ne pregăteam pentru cea mai călduroasă zi din an, în fața blocului se făcea curat, se arunca cu apă.
Un câine se învârtea in jurul cozii, e turbat, a spus cineva. Se plictisește, am spus eu.
sâmbătă, 8 iulie 2023
La televizor e un reportaj despre orașul meu. Orașul meu e arătat de sus.
În fotografii semăn destul de mult cu cel mai bun prieten al meu din copilărie. Cel care într-o seară mi-a tras un pumn. Unul din cei trei pumni pe care i-am încasat în viața asta.
Trebuie să fac curat, să șterg praful, să mă uit la niște fotografii vechi. Trebuie să calculez distanța dintre fotografiile acelea și locul în care mă aflu. Nu am voie să greșesc.
Îmi spun în continuare cuvinte. Sper că așa am să obosesc.
Stau pe o bancă, alergătoarea se oprește, aplaudă, apoi își vede de alergarea sa.
Ce caut aici în punctul ăsta în care se concentrează toate lucrurile?
Un câine se ține vag după noi. Îi dăm o bucată de pâine, îl îmbrățișăm ca pe un prieten pe care nu l-am văzut demult și mergem mai departe.
luni, 26 iunie 2023
Oamenii urcau treptele, deschideau ușile, își spuneau noapte bună în timp ce eu stăteam în camera mea în fotoliul meu din centrul universului și mă gândeam. Mă întrebam cum am ajuns aici și cât timp mai trebuie să stau.
duminică, 25 iunie 2023
Interferez cu un câmp de cuvinte. Te iubesc, se aude vocea unei femei. Tăcere. Te iubesc, mă!
Mă îndepărtez de câmpul acela și mă trezesc că lovesc o minge.
joi, 22 iunie 2023
Anul trecut am văzut casa lui Naum de la Comana. Stăteam în fața porții și așteptam ca cineva să ne cheme înăutru.
Ne-am așezat pe niște pietre
cică să fumăm o țigară.
luni, 19 iunie 2023
Ce obosit sunt, asta o să repet toată seara și
dacă știi unde mi-am pus țigările.
În mijlocul bucătăriei am găsit un mușuroi de furnici
ți-am vorbit și despre ele.
vineri, 16 iunie 2023
Un câine. Eu. Un câine. Eu. Un câine. Eu.
În stația de autobuz 3 câini și 3 persoane.
Există o solidaritate între mine și toți câinii jigăriți. E al doilea câine jigărit pe care-l întâlnesc azi și el se întreabă dacă să se apropie de mine sau nu.
Un fluture îmi tot dă târcoale, ezită să se așeze pe umăr.
duminică, 11 iunie 2023
Ea este peste tot. Ea este nicăieri. Ea traversează orașul. Ea nu traversează orașul. Ea face toate lucrurile în același timp. Pe ea o strigă oamenii când n-au pe cine să strige.
La Bookfest am vrut să fac o fotografie și am făcut trei. Două fete au trecut prin cadru și au zâmbit privind spre aparatul de fotografiat. Le-am văzut mai târziu când m-am uitat la fotografii. Un bărbat se încrunta atât de tare încât trăsăturile feței dispăruseră. Un altul mai în vârstă mi-a aruncat o privire ca și cum ar fi vrut să spună Ce cauți aici? Lasă-ne în pace!
La întrebarea Tu ești răspunzi Da deși știi foarte bine că spui o minciună.
duminică, 4 iunie 2023
Din nou cu fața spre grădinile de zarzavat ale orașului, întorcând spatele orașului. Expresia aceasta mi-a venit în cap cu ceva timp în urmă și așa a rămas, deși e vorba doar despre ceva verde, uneori foarte apăsător. În depărtare se văd dealurile Istriței sau alte dealuri pentru că orașul ăsta uneori e altul. Exact pe aici trece linia imaginară care separă zgomotul orașului de restul. Zgomotul interior de restul.
Niciodată nu am la mine lucruri utile. Un bărbat a luat mingea unui copil și a intrat cu ea în bloc. Avea aerul serios al unui profesor care își pedepsește elevul. Aș fi vrut să am la mine o minge roșie pe care să i-o dau la schimb. Să fiu unul din acei anonimi care poartă mereu cu ei o minge în rucsacul uriaș.
Am ratat și momentul ăsta.
Urmăresc vremea dintr-un oraș îndepărtat ca și cum aș privi un meci de fotbal.
Ar trebui să păstrez dopurile sticlelor pentru că nu se știe niciodată când îmi va trebui unul. Și timbre. Pentru că nu se știe niciodată când va trebui să-mi lipesc unul pe frunte.
Dacă aș fi câine în noaptea asta mi-ar plăcea să latru la lună până când norii m-ar acoperi cu totul.
sâmbătă, 3 iunie 2023
Nu mai am chef să ies. Devin ridicol. Nici să fumez sau să beau apă. Am să încerc să dorm. Dormind lucrurile se vor reașeza. Când mă voi trezi totul mi se va părea ok. De data asta sper să țină pentru totdeauna.
miercuri, 31 mai 2023
Mi-am văzut capul la o lansare de carte după ce cu câțiva ani în urmă îmi văzusem capul la un concert rock.
sâmbătă, 27 mai 2023
Data trecută am vorbit despre câine și câinele s-a ținut după noi.
Acum vorbesc despre vrăbii.
sâmbătă, 20 mai 2023
Mă uit la o vrabie și mă întreb cu ce sunt eu diferit de ea. E doar o biată pasăre speriată. În definitiv toate vrăbiile par speriate.
Mă uit la un câine întins în mijlocul drumului. O mașină îl ocolește. Trezit de zgomot se ridică plictisit și se așază trei metri mai încolo. Când trec pe lângă el îl privesc cu atenție. Și el mă privește. Știu care e problema lui. Se simte ca și cum toată viața ar fi stat doar în picioare.
Trei zile mai târziu în locul în care mă aflu plouă.
duminică, 14 mai 2023
Am fost la țară. Când am plecat am legat
poarta cu lanțul. Nu mi-am luat la revedere
de la nimic. Casa goală aproape că stătea
să cadă. Gradina cu cei câțiva pomi uscați
părea că se ridică la cer.
Când am plecat m-am uitat înainte și înapoi
De câteva ori.
sâmbătă, 13 mai 2023
Construise un dispozitiv de hrănire a câinelui de la distanță.
Acum se gândea serios să construiască un dispozitiv de îmbrățișare a câinelui de la distanță.
Câinele se întreba la ce folosesc toate astea.
Oricum sunt multe lucruri de făcut, fugi în bucătărie, apoi fugi din bucătărie, îți pui mâinile în cap ca păsările și privești pe fereastră.
duminică, 7 mai 2023
Oare mai există o șansă pentru cei care au ratat debutul literar la o vârstă care nici măcar nu poate fi pronunțată?
Mi-ar plăcea să cred că nu.
duminică, 23 aprilie 2023
Cineva trebuie să se joace și cu câinele mi-am spus uitându-mă la doamna aceea în vârstă care se juca cu un câine în timp ce fata ei stătea pe bancă cu ochii în telefon. Dar imaginile astea sunt înșelătoare. Una vezi și altceva e cu adevărat acolo.
duminică, 9 aprilie 2023
E o zi frumoasă, cel mai mișto e pentru rufe că se usucă la soare, pentru vânzătorii de flori, pentru rațele din parc pe care toată lumea le salută când le vede. E o zi frumoasă, planeta e salvată și azi. Vor mai fi zile din astea. Mie mi se face sete și îmi vine să mă culc. Uneori mă gândesc că de mine depinde un lucru mic fără de care undeva ceva s-ar rupe.
joi, 30 martie 2023
Iar e o zi din aceea în care beau multă apă. Corpul meu parcă nu se mai satură de apă.
Mereu vine o astfel de zi.
Mă întreb dacă cineva atunci când va fi întrebat ce o să-i lipsească va răspunde o să-mi lipsească apa.
luni, 27 martie 2023
Nu untul, ci sarea iese din mine.
Într-o zi am să le spun, corporația asta mă ucide. Ei se vor uita mirați, nu vor înțelege nimic. Cum e posibil? vor spune. Corporația noastră n-a ucis pe nimeni. Niciodată.
duminică, 19 martie 2023
De mai bine de o lună purtam ochelari. Aveam o ușoară miopie la un ochi. Puteam să spun că în sfârșit văd și eu lumea. Ceea ce era cumplit de adevărat și fals în același timp. În definitiv vedeam mai bine culorile însă lucrurile continuau să fie la fel de îndepărtate. Mă gândeam să cumpăr chitara. Poate că așa scăpam și de visul acela și puteam să trec la celelalte.
sâmbătă, 18 martie 2023
Mi-a sosit setul de pictură, m-am bucurat și l-am pus în debara. Am visat că aveam o chitară și cântam ceva de Eagles, New kid in town poate. Nu m-ar mira prea tare dacă în debara aș găsi o chitară.
duminică, 12 martie 2023
Poate că e o zi frumoasă.
Ți-ai pus geaca pe calorifer și aștepți să se usuce.
Pentru viață nu ai un plan B.
sâmbătă, 11 martie 2023
Mă întristează teribil chestia asta. E ca atunci când am intrat în bloc și cineva a spus nu, el nu e cu noi. De data asta cineva mi-a spus la mulți ani pentru Carina. Și eu nu cunosc pe nimeni cu numele ăsta.
Și zâmbea.
Mă întreb cine sunt toți oamenii ăstia cu care alții sunt atât de fraieri încât să mă confunde.
vineri, 10 martie 2023
Am pus planta pe masă, m-am așezat pe scaun, mă uitam când la ea când în calculator. Mi-am aprins o țigară, mă gândeam la toate lucrurile pe care voiam să le spun.
Era ca în visul acela când eram în camera alăturată și nu puteam să strig.
sâmbătă, 4 martie 2023
Pentru că era o zi frumoasă de primăvară oamenii ieșeau în grădini să aranjeze lucrurile. Se vedea biserica. Soarele strălucea atât de puternic încât nu te lăsa să distingi prea bine. Totul părea să spună: Omul e în sfârșit bun.
duminică, 19 februarie 2023
În parc copilul întreabă: Nu mergem acasă?
Ce să facem acasă? i se răspunde.
Să stăm liniștiți.
sâmbătă, 18 februarie 2023
Mă uit la plasatoarele de la Carrefour, par fericite când așază produsele pe raft, mă întreb cât or câștiga pe lună, și dacă se merită, îmi amintesc că mai demult voiam să fac o muncă fizică, să nu mai lucrez cu capul, acum nu mai gândesc așa.
joi, 16 februarie 2023
O lumină care inundă brusc o cameră goală, iar noi înaintând extrem de încet prin ea. O cameră care la fel de brusc se umple. Încetineala asta care se numește viață.
sâmbătă, 11 februarie 2023
Iată-ne pe toți aici, nu suntem mulți, dar suntem toți care am fi putut să fim, privind spre fereastra deschisă, întrebându-ne dacă pasărea uriașă va avea loc să intre.
miercuri, 8 februarie 2023
Să ne imaginăm cât de mare e lumea, apoi cât de mare e universul, apoi să găsim ceva în fața căruia să protestăm.
duminică, 5 februarie 2023
Noi cei din cărți.
Noi cei din realitate.
Care e diferența?
Dacă ambele lumi ar fi în pericol pe care dintre ele ar salva-o?
sâmbătă, 28 ianuarie 2023
N-am mai văzut vreodată atâția oameni de zăpădă. Probabil toți au așteptat ninsoarea asta. Am văzut un om de zăpadă uriaș. Am văzut un om de zăpadă cu pălărie neagră, altul cu șapcă verde.
Am văzut o rață de zăpadă & un câine de zăpadă.
Am văzut o căprioară & 4 câini alergând după ea. Sper că n-au prins-o.
Există o fântână imaginară în care tot arunc monede.
Nimeni nu știe asta.
sâmbătă, 30 iulie 2022
Am visat Marea. Era un zid și era foarte agitată. Mergeam în grădină și vedeam Marea.
Ar trebui să mă ridic din pat și:
1.Să scot sticla cu apă de la congelator.
2.Să-mi aprind o țigară.
3.Să deschid cartea.
4.Să verific ușa de la intrare.
5.
6.
7.
Mă mai gândesc.
Ce vrei să fac azi?
Îmi scot din rucsac trusa de prim ajutor. În ea se află un volum de poezie, o busolă, un creion, un elastic, o bucată de cretă.
Cineva care se află la mare distanță de mine îmi spune: Mă duc să-mi cumpăr un covrig. Apoi: M-am întors.
Chestia asta mă amuză.
joi, 28 iulie 2022
Aveam impresia că păsările știau că voiam să le fotografiez. Făceau acrobații special pentru mine.
Nu mă pricep să fac fotografii. Nici să povestesc. Ceilalți n-au decât să se uite la păsări singuri.
Când m-au văzut, unul dintre ei i-a spus celuilalt, lasă-l, e de-al nostru. Mai târziu am văzut că aveam rucsacul deschis. Mă întreb totuși ce voia să spună.
marți, 26 iulie 2022
Poate aveam o problemă cu tăierea corcodușului, cu mutarea lucrurilor prin casă. Voiam să schimb ordinea în care se întâmplau lucrurile. Îmi imaginam că așa totul va avea sens.
duminică, 24 iulie 2022
În unele dimineți se auzea o muzică din aceea care se aude la teatru înaintea începerii spectacolului. Nu știu de la ce fereastră venea, din ce direcție [nu cred că o aducea vântul]. Era atât de ciudat încât îmi imaginam că o aud doar eu. În săptămâna aceea nu s-a întâmplat nimic.
sâmbătă, 23 iulie 2022
Foarte ciudat visul. Mă trezisem și voiam să mă duc în bucătărie. Mă ridicam din pat, mă îndreptam spre bucătărie, însă mă trezeam la loc în pat. Iar mă ridicam, iar mă îndreptam spre bucătărie, iar mă trezeam în pat. Chestia asta s-a repetat de câteva ori. Ca și cum realitatea se întorcea cu toată puterea înapoi și mă trăgea după ea.
Cana avea un mesaj siropos "Pentru un prieten în care mă încred". Acum bea el din ea. O ținuse vreun an în cutia ei până se hotărâse s-o folosească.
miercuri, 20 iulie 2022
Am făcut o greșeală. Am cumpărat aparatul de fotografiat. Mai trebuie să fac 4 greșeli. Ceasul Suunto, chitara, bicicleta, câinele Labrador. Acum ar trebui să încep să mă entuziasmez.
luni, 18 iulie 2022
Uneori am impresia că trăiesc într-o povestire de Murakami. O povestire scurtă. Maxim 10,15 pagini scrise cu font mare. Probabil începe așa: Cunosc pe cineva care mănâncă 2 kilograme de mere. În fiecare zi. Un an are 365 de zile.
duminică, 10 iulie 2022
M-am uitat la tricou și mi-am spus, merge și azi. Cei care m-au văzut ieri în tricoul ăsta or să mă vadă și azi. Și eu merg și azi. Nu are rost să mă schimb. Pot fi același două zile la rând.
Făceam un calcul. O noapte pe munte ne costă 4 mii de lei. Celelalte nopți vor costa mai puțin.
Tot ce spuneam era artificial și banal.
sâmbătă, 9 iulie 2022
Mai bine adormi, a spus. Îți promit că în timpul ăsta n-o să se întâmple nimic.
Aș fi preferat să spună : Asta n-o să se întâmple. Orice, dar asta nu. Aș fi fost mai liniștit.
vineri, 8 iulie 2022
Aveam sentimentul că trebuie să urc niște trepte și ca într-un po(h)em de Naum să bat la o ușă și să fug.
luni, 4 iulie 2022
Unde e meritul tău? Nici măcar nu poți spune că ai ascultat, că ai fost numai ochi și urechi. Că din când în când te-ai oprit să notezi ceva în carnețelul tău cu coperți albastre pentru că n-ai avut niciodată un carnet cu coperți albastre. Că ai fost poate conștiința lucrurilor.
duminică, 3 iulie 2022
De ce plângi? a întrebat băiețelul.
Cine plânge? a întrebat fetița.
De ce te duci în parc în ziua în care a plouat? a întrebat cineva de pe bancă.
marți, 28 iunie 2022
Visasem că pusese ceasul la fiert. Mi-l pusese în farfurie printre legume de tot felul. Devenise cumva cauciucat. Putea fi mâncat, însă gândul că trebuia să înghit ceasul mă îngrozea.
duminică, 26 iunie 2022
Oprisem ploaia pentru că voiam să-mi fac plimbarea obișnuită dar apoi mi-a părut rău. Mă gândeam că cineva chemase ploaia, poate undeva în oraș erau niște urme urâte pe care doar ploaia le putea șterge. Ele ar mai fi rămas o perioadă în memoria oamenilor dar apoi ar fi dispărut cu totul. Mă gândeam că atunci când vrem să uităm ceva ar trebui să chemăm ploaia.
joi, 23 iunie 2022
Aveam sentimentul că aș cunoaște albinele care au produs mierea din care îmi puneam o linguriță în cana cu ceai.
Cineva [nu dădeam nume] împingea ziua cât mai departe de noi.
Prima zi după cea mai lungă zi din an, stai pe o bancă în parc, o vreme oamenii au trecut pe lângă tine, apoi s-au rărit. Un bărbat de 50 de ani pe patine cu rotile, îți spui că o să faci la fel la vârsta aceea. Așa să-ți ajute cineva.
miercuri, 22 iunie 2022
Am visat un cal care îmi tăia drumul. Am intrat într-un bloc. Trebuia să cumpăr o plăcuță din metal ce avea un nume pe care nu-l mai auzisem niciodată. O femeie mi-a spus că mi-o poate vinde, dar mă costă 300 de lei. E și normal, a spus, va trebui să bat în metalul acela câteva ore până îi voi da forma potrivită.
Citisem într-o carte că există un site unde toți oamenii intră și își povestesc visele.
duminică, 19 iunie 2022
Am o mică problemă, s-ar putea să mor, dar nu-i nimic, lucrurile astea se mai întâmplă, așa le-ai spus tuturor cu doi ani în urmă. A doua zi îți era teamă că o să mori în mașină, te-ai întrebat dacă șoferul știe ce trebuie să facă, tu nu ai fi știut. Pe 24 martie te-ai speriat din nou și ai chemat Salvarea. Asistentul ți-a vorbit despre stres și despre faptul că nu ai o poziție corectă pe scaun (s-ar putea că nici în viață). Atunci ți-ai promis că indiferent ce se întâmplă n-ai să mai chemi niciodată Salvarea. Ți-a recomandat să citești mai mult, probabil văzând cărțile din casă. Acum ești convins că ai pierdut și ultima șansă să fii un om normal.
marți, 14 iunie 2022
Azi a fost ziua mondială a donatorului de sânge. Așa a început și așa s-a sfârșit.
Nu e mare lucru să donezi sânge de aceea cei mai mulți oameni nici n-o fac.
La un moment dat nu voi mai putea să donez. Fie o să mă îmbolnăvesc de ceva grav, fie vena va fi atât de înțepată încât nu va mai rămâne niciun loc.
Așa cum s-a întâmplat și cu muntele, îmi pare rău că n-am început mai demult (deși e posibil să fi fost același lucru).
sâmbătă, 11 iunie 2022
Începuse cu adevărat să plouă abia după ce intrasem în casă.
Asta e pentru tine, a spus.
joi, 9 iunie 2022
Ea cu tot ce i s-a întâmplat. El cu tot ce o să i se întâmple. Așa încep toate poveștile.
miercuri, 8 iunie 2022
Se auzeau tot felul de zgomote, încercam să găsesc linia melodică. Mă uitam fix la o mică imperfecțiune apoi a început să se miște. Totul trebuia să dureze între 20 și 30 de minute, dar am impresia că a durat mai mult. Mi-am amintit de cantina aceea în timp ce așteptam pe teresă vedeam oameni ieșind întruna și niciunul intrând. Eliminasem și singura explicație logică.
marți, 7 iunie 2022
Unchiul meu citea cărți bisericești iar eu citesc volume de poezie. Nu există salvare în familia noastră.
luni, 6 iunie 2022
Voi face și un ceai de ghimbir și mă voi uita pe (oare cum se numește?) hublou la oamenii care trec prin fața blocului.
De la Bookfest am cumpărat 9 cărți +1. Un om normal ar fi spus că a cumpărat 10 cărți. O fată s-a oferit să-mi fie ghid prin lumea poeților, dar nu știu ce vă place a spus. Nu știu nici ce aveți. Mi-a recomandat până la urmă două volume. Eu deja alesesem unul. Ați așteptat mult să apară a doua ediție, a întrebat.
joi, 2 iunie 2022
E ca și cum te-ai trezi din vis și ai fi obligat să-l trăiești. Nu are rost să spunem ce fel de vis e.
În locul ăsta alb imaginația noastră o ia razna din nou.
miercuri, 1 iunie 2022
Ca de obicei am transpirat îngrozitor. [Diabet? Insuficiență aortică?]
Pe tricou urmele de transpirație formau o față zâmbitoare.
În oraș sunt o mie de locuri care nu te așteaptă pe tine.Te așezi pe o bancă, îți aprinzi o țigară, prin fața ta se derulează lent viețile celorlalți. Un câine trece țanțoș ca și cum tocmai ar fi cucerit lumea și s-a întors să ne povestească.
luni, 30 mai 2022
Când locuiam în cămin, Cristi, colegul de cameră, a certat-o odată pe maică-sa că nu-i trimisese pachet. Eu ca eu, i-a spus, mă descurc, dar ăsta moare de foame.
În două seri ne duseserăm la gară dar nu primise nimic.
duminică, 29 mai 2022
Până la urmă copiii au dat mingea jos din copac. Aș fi preferat să rămână acolo. Dacă ar fi după mine în fiecare copac ar fi câte o minge. În fiecare duminică aș da drumul la o mie de mingii pe bulevard. Aș studia efectele nedorite asupra trecătorilor.
Când am vorbit am fost de acord că ceva s-a schimbat.
sâmbătă, 28 mai 2022
Introduceam cât mai multe variabile. Un ceas Suunto 5, un aparat de fotografiat Nikon 3500, o chitară, un câine (labrador), o bicicletă (va trebui să-mi aleg un model).
Totul trebuie să fie foarte exact. Să se menționeze clar când începe și când se termină.
Poate nu e atât de rău, trebuie doar să schimbi bateriile și aparatul va arăta cifrele dorite.
Acum tot ce reții se întoarce împotriva ta.
vineri, 27 mai 2022
Poate ar trebui să scrie că i-a plăcut poezia un fel de i-a plăcut să bea. Sau nici măcar atât.
S-a așezat din nou cu fața spre grădina de zarzavat a orașului. O să plouă, a spus cineva.
duminică, 22 mai 2022
Trecuseră pe lângă el și îl salutase. Mai târziu copilul întrebă: cine era, mamă? Era un războinic? Un visător? Un magician care făcea ca lucrurile din jurul lui să dispară. Cine era?
sâmbătă, 21 mai 2022
Ce chestie să te uiți pe fereastră și să vezi o pasăre mare albă la nici 5 metri de tine. Ca un magician trăgeai lucrurile mai aproape de tine până simțeai că te sufoci. Te uitai la oameni de la cei mai mici pâna la cei mai mari cum se deplasau dintr-un loc în altul făcând lucruri aparent inutile. Apoi la păsări. Era ceva izbitor.
duminică, 15 mai 2022
Pentru că te întrebai cine locuiește în casa aceea liniștită construită doar din câteva linii simple o doamnă în vârstă a ieșit cu furtunul să ude copacul din fața casei care aparținea municipalității. Ai fi preferat ca acolo să locuiască o fată înaltă și câinele ei negru care avea un comportament ireproșabil. Șirul gândurilor s-a oprit lângă o biserică. Te-ai așezat pe o bancă cu spatele la lume și cu fața spre grădina de zarzavat. Uneori te adresai unei a treia persoane care nu era în cameră dar cu care mai păstrai legătura.
Citea câte o poezie înainte de a-și spune rugăciunea sau după. Însă în realitate. Dar ce contează ce se întâmplă în realitate? Acolo lucrurile se mișcă prea încet. Timpul trece neînsoțit de nimeni.
Preferință lui pentru numerele impare l-au adus aici. Se gândea la un anotimp care începea undeva prin Mai și se termina abia în Octombrie. Pentru că era primul care l-a găsit îi revenea obligația să-i dea un nume.
sâmbătă, 14 mai 2022
Liniștea asta în care ea face mâncare, șterge praful și face liste de cumpărături, iar el iese cu pisica în grădină și duce gunoiul devine sesizabilă.
E ca și cum ai primi o listă lungă de acțiuni scrise sub forma unor propoziții simple și tu ai tăia din ele și le-ai păstra pe cele mai banale.
Afară copiii se anunță unii pe alții când trece câte o mașină iar asta creează un sentiment de siguranță.
Cât timp cineva înțelege ceva greșit mai există speranță sau poate doar o formă de negare.
Copilul primea instrucțiuni despre ce nu trebuia să facă.
Să nu calci florile.
Copilul ințelesese că trebuie să se descalțe când intră în grădină.
Uite vine și ploaia, a spus, ca și cum ar spune uite un porumbel. Și fata aceea care purta întotdeauna șapcă și pe care o vedeai doar plecând trăgând după ea un bagaj voluminos sau un rucsac. Și lumea aceea nouă pe care dacă erai atent o puteai observa. Lumea aceea nouă în care ți-ar fi fost imposibil să trăiești.
Totul e aici, îți spuneai, și lucrul ăsta e inacceptabil.
duminică, 8 mai 2022
Nu 80% din poeți. Nu 80% din arhitecți. Nu 80% din vânzătorii de la aprozar susțin războiul. Procentele astea diferă. Deschid antologia Tot ce poți cuprinde cu vederea și mă întreb câți din poeții de acolo susțin războiul. Câți scriu acum despre tancurile rusești și despre pământul ucrainean devenit un fel de burete care absoarbe zgomote. Nu 80% din producătorii de tancuri. Nu 80% din traficanții de iluzii.
Războiul devine o amintire comună, un loc aproape comun.
Eu nu știu niciodată cantitățile. Improvizez. Dacă e nevoie mai adaug puțină făină. Brusc am devenit un fel de specialist în frământatul aluatului de pâine. Mă gândeam că dacă aș frământa aluatul de pâine mi-aș schimba dispoziția. În plus ar fi ca și cum aș desena multe cerculețe și dreptunghiuri. În rest spații verzi.
Ea mă alunga din bucătărie. Vezi-ți de treaba ta, spunea, bate un cui, fă ceva inutil la care să ne uităm după amiază.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
