Un produs Blogger.

sâmbătă, 20 aprilie 2019

Toată ziua a fost așa. Jumătate de cer a fost acoperit de nori, iar cealaltă jumătate nu. Asta a făcut ca jumătate din locuitorii orașului să spună că o să plouă.
Mă uitam pe fereastră la niște tineri, le urmăream gesturile, mă întrebam dacă chiar înțeleg tot ce văd.
Dacă aș putea să trimit o scrisoare foarte departe aș scrie doar atât: E ciudat aici.

Read more...

Aștepți să treacă cel mai lung minut.
Ziua înseamnă ultimele 24 de ore. Viața înseamnă ultimii 3 ani. Restul e prea îndepărtat.

Read more...

Actorul s-a dat jos de pe scenă, și-a pus rucsacul în spate și s-a dus la metrou. Dar asta e prea de tot. Să sări așa dintr-o lume în alta. Să treci prin mulțimi ca prin niște încăperi până ajungi la ultima încăpere posibilă.

Read more...

joi, 18 aprilie 2019

Intri în cameră și închizi fereastra. În realitate nu ai făcut asta. Te trezești și fereastra e deschisă. Intenția a fost totuși foarte puternică. Între intenție și realitate, între vis și realitate trebuie să existe ceva care să facă diferența.
Devii un animal ciudat și îți propui să te urmărești cu atenție. Să îți vânezi gesturile.
Pe stradă te întrebi dacă unii oameni nu cumva sunt fantome. Îi întâlnești în același loc, făcând aceleași lucruri. Desigur te întrebi dacă nu ești și tu o fantomă. Nu mai poți influența nimic și nu te mai poți schimba.

Read more...

sâmbătă, 13 aprilie 2019

Ideea e că în toate variantele sunt vinovat. Am citit toate poveștile și nu am găsit una în care să nu fiu vinovat. Pur și simplu nu a fost scrisă. Indiferent cât de mult greșesc ceilalți, întotdeauna e ceva ce dacă eu aș fi făcut ceilalți nu ar fi greșit. Vinovăția mea e totuși limitată în timp.

Dacă plouă, mergem să facem cumpăraturi. Magazinele sunt ca de obicei pline.
M-am obișnuit să mă curentez atingând diferite lucruri în magazin. Datorită vremii lucrul acesta ar fi trebuit să fie mai puțin probabil.

Seara ni se explică ceva, ni se spune că e ca și cum am încerca să vedem o portocală pe suprafața lunii. Pentru a ilustra o gaură neagră e folosit un măr.

Realitatea e ceea ce e cel mai probabil să fie.

Trebuie să cumpăr un obiect mic. Văd unul negru și mă hotărăsc să-l cumpăr când mă întorc, dar nu-l mai găsesc. Îi spun vânzătoarei că mai devreme am văzut un obiect negru, mic. Îmi spune că e adevărat dar că l-a vândut mai devreme. Cel mai apropiat de un obiect negru, mic e unul verde.

Read more...

marți, 9 aprilie 2019

Pasărea aceea parcă țese ceva. Parcă e un instrument dintr-un război muzical.

Read more...

luni, 8 aprilie 2019

O văzusem pe fata aceea, și ea ne văzuse. Ne hotărâsem să mergem împreună spre orașul acela. Pe drum se făcuse târziu și a trebuit să ne o oprim la o pensiune. A doua zi ne-am trezit foarte devreme și ne-am continuat drumul. Fiecare dintre noi văzuse ceva în noaptea aceea, însă orașul acela era mult mai puternic. Trebuia doar să trecem prin orașul acela. Trebuia să-l străbatem de la un capăt la altul fără să ne oprim.

Read more...

duminică, 7 aprilie 2019

Trebuie să fugim cât mai repede spre locul acela în care scrisul de pe frunțile noastre are sens locul acela pe care îl știm foarte bine despre care ne povesteau bunicii când nu puteam dormi. Locul acela care ne făcea atât de speciali încât am vrut să-l uităm.

Read more...

Citeam o știre: un electrician fusese chemat să rezolve o problemă.
Era clar o problemă la partea electrică a lumii.
Important era să fie localizată.
Întrucât mi se părea inutil, mă hotărâsem să fac o baclava.

Azi m-am uitat în mod nemeritat pe fereastră.
Într-o zi o să trișez.

Read more...

miercuri, 3 aprilie 2019

Azi cineva a spus despre mine că sunt un butoi cu pulbere.
Mai târziu mi-am schimbat statusul în disponibil pentru noi oportunități.

Read more...

marți, 2 aprilie 2019

Cum ar fi să trăiești într-o lume în care oamenii să înțeleagă ce vrei să spui?
Greutatea aceea.

Read more...

luni, 1 aprilie 2019

În timp ce urmăresc știrile îmi spun: sunt un dușman al poporului.
Mă ridic și fac toate lucrurile pe care un dușman al poporului le face la ora asta.
Îmi fac un ceai, apoi mă uit pe fereastră. Mă asigur că felinarul e tot acolo luminând trecerea de pietoni. Exact ca în fotografie.

Read more...

Mă duceam în parc să văd stelele. Mergeam destul de repede. Dădeam o roată lacului, apoi mă așezam pe o bancă, aproape de ieșire. Îmi aprindeam o țigară. În difuzoare cânta Zaz. Lângă mine se auzea ceva foșnind. Nu aveam de gând să mă ridic până nu îmi terminam țigara.

E ceva suspect în toată chestia asta. Privesc stelele încă o dată. Dintr-odată mi se face foarte sete. Trebuie să plec.

Read more...

duminică, 31 martie 2019

Oamenii se pot căi. Oamenii pot fi iertați. Oamenii se pot întoarce la zero. Națiunile nu. Ele nu au conștiință.
Există îngeri ai națiunilor, însă funcția lor e mai mult onorifică. Îngerul nu poate uni o națiune dezbinată. Nu o poate îndrepta.

Pentru fiecare om, pentru fiecare națiune, pentru fiecare drum și fiecare acțiune, poate și pentru fiecare gând există câte un înger. E imposibil!
Națiunile sunt făcute de oameni.

Read more...

joi, 28 martie 2019

30 de ani de așa-zisă libertate. E suficient și atât. Alții au trăit și cu mai puțin. Și au fost sănătoși și au murit plictisiți. Și au crezut că or să vină americanii și când au văzut că nu vin, au crezut că o să vină Dumnezeu. Numai ei nu voiau să vină.
Pe ei chiar îi putea salva orice.

De câți ticăloși are nevoie un dictator? O mie? O sută de mii?

Uneori chiar și o țară poate deveni un monstru.

Read more...

miercuri, 27 martie 2019

Mă trezesc și aștept să-mi revină văzul. Aștept să-mi revină auzul, mirosul, pipăitul. 20 de minute mai târziu sunt gata să mă îmbarc pe corabia aceea cu pânze albastre. Două zile mai târziu, iată-mă aici, aprinzând o țigară, ascultând ticăitul. Mai departe de aici este o lume exact ca aceasta. Nimeni nu vrea să vorbească.

Read more...

luni, 25 martie 2019

Eu, acum trei mii de ani, dacă m-aș fi uitat pe cer nu aș fi văzut un arcaș. Aș fi văzut o figură geometrică simplă și aș fi fost mulțumit. Și nici nu aș fi spus nimănui că am văzut o figură geometrică simplă. Și nici dacă aș fi văzut un arcaș nu aș fi spus nimănui că am văzut un arcaș.

Dacă îi arați cuiva o pasăre și îi spui că e o pasăre atunci se așteaptă ca și data viitoare să vadă o pasăre. Ba mai mult, va vrea să vadă o pasăre fără tine. Ba mai mult, condiția că ceea ce vede să fie o pasăre e ca tu să nu fii în apropiere. Ori atunci nu poate fi o pasăre. Nu are niciun motiv să fie o pasăre.

Read more...

duminică, 24 martie 2019

Conversația noastră era înregistrată undeva în univers pe bandă de magnetofon.
Acolo lucrurile încă se făceau într-un mod rudimentar.
Existau și câteva fotografii și câteva gesturi dar acestea erau în general nesigure.

Era ora 19, începea buletinul de știri. Astfel aflam lucruri importante despre ceilalți.
Pentru mulți dintre ei noi locuiam la capătul lumii.

Read more...

sâmbătă, 23 martie 2019

Eram noi și o rudă de-a noastră care ne dădea indicații, ne spunea de ce trebuie să ne ferim.
În univers era liniște, totul era încă albastru, lucrurile mari nu se separaseră de lucrurile mici.
Copacii erau niște uzine aproape perfecte. Funcționau pe bază de cărbune pur.
Două coțofene își făceau cuib, noi le puteam urmări de pe fereastră.
Afară cineva bătea o minge. Tic-tacul acesta ne făcea să ne amintim ceva. Avea însă o formă destul de vagă.
Nu eram primii care ajunseseră aici, o fată ne întreba cât e ceasul și dacă avem unde să dormim.
Avea un mic aparat de radio la care puteam asculta melodiile preferate.
Peste tot erau plăcuțe cu nu atingeți iarba. Luasem cu noi și trusa micului electrician, dar nu reușisem să o folosim.

Read more...

vineri, 15 martie 2019

Revoltat ca o adiere pe vânt, ca un felinar pe o stradă pustie, ca un răspuns pe o întrebare îngrozitoare, revoltat ca o clipă.
Ca prima zăpadă care nu are culoare.

Read more...

joi, 14 martie 2019

Omul vigilent salvează porumbelul din ghearele unui uliu. Apoi își spune : îl știu pe porumbelul acesta, își face cuibul acolo și arată spre un punct greu de urmărit cu privirea.
Omul vigilent separă porumbeii unii de alții ca și cum ar descurca un ghem.
Omul vigilent așteaptă câteva minute să-l aprob.

Read more...

duminică, 10 martie 2019

Se roagă cineva pentru păsări la ora aceasta, să le fie bine, să găsească calea dreaptă?

Când te trezești trebuie să spui ceva despre țara aceasta. Probabil e potrivit să spui că țara aceasta e frumoasă. Apoi trebuie să definești termenii.

La lecția de istorie ți se cere să desenezi un punct.

Read more...

Totul se rezumă la modul cum învârți cu lingurița în cana cu ceai. Totul se rezumă la modul cum îți speli farfuria. Sunt două feluri mari și late.
Oricât ai încerca, cuvintele nu te duc prea departe. Dar mai faci câțiva pași să vezi cum e.

Uneori te uiți pe fereastră și te întrebi ce ar putea să lipsească.

Read more...

Mult timp nu am fost sigur. Apoi am căpătat încredere în mine. Încrederea asta m-a adus aici.
În două sau trei rânduri era să mor. Odată am stat două zile în comă. Când m-am trezit am crezut că sunt în iad.
De câteva ori pe săptămână mă doare capul. Uneori am probleme cu stomacul. Dar cine nu are probleme cu stomacul?
În 2004 sau 2005 nu aveam probleme cu inima.
Nici în 2008 sau 2009 nu am avut.
Contează ordinea în care îți amintești lucrurile. Uneori ți le amintești pe cele mai mici.
Nimic nu e mare sau mic când vine vorba de memorie. Deasupra memoriei e cerul.
Cerul și nu pâinea. Cerul nostru de toate zilele.

Read more...

sâmbătă, 9 martie 2019

Mă uit prin cameră și văd numai acțiuni neterminate. Văd un pahar pe jumătate plin cu apă. O portocală. Două ceasuri. Cărți peste alte cărți. Văd o cutie de pantofi în mijlocul camerei. O cutie goală.
Dar văd și continuarea lor.
Chiar și în camera ta sunt lucruri care nu îți aparțin, lucruri probabil utile.
Și nu te poți lovi de toate.
Un lucru devine al tău doar dacă te lovești de el. Te lovești până aproape îți dă sângele.

Read more...

  © Blogger template Writer's Blog by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP