Un produs Blogger.

joi, 16 ianuarie 2020

Probabil asta facem aici, ne acomodăm cu numele pe care îl purtăm.
Cineva a spus "nu sunt numele pe care îl port" dar mai corect era "nu sunt încă numele pe care îl port".
Îți amintești că la un moment dat numele tău a fost pomenit în biserică în rândul morților.
Îți spui că orice respirație e gravă.

Read more...

319. 319 repeți, parcă camera mea era 404, știu niște povești de atunci, dacă vreau pot să le fac să pară amuzante. Te așezi sub bec ca lumea să vadă cum te îndepărtezi. 404 deci. Page not found.

Dumneavoastră, C.I., știți că nu putem spune niciodată adevărul?

Read more...

miercuri, 15 ianuarie 2020

Suntem mândri să facem lucruri imperfecte, eu așa aș fi spus. Toate lucrurile pe care le facem au cel puțin un defect.
Dumneavoastră, C.I., probabil o să-mi dați dreptate. În definitiv vă implicați foarte mult.

Read more...

luni, 13 ianuarie 2020

13 Ianuarie 2020 am aruncat bradul. Ora 19:23. Am scăpat și de ultima dovadă.
Despre mine se va spune: făcea niște fișiere excel destul de faine.
Hașuram niște zile la întâmplare.
E posibil să fi întrebat atunci: dumneavoastră C.I. faceți minuni?

Read more...

duminică, 12 ianuarie 2020

Căpătasem un fel de înțelepciune, mi se făcea frig.

Read more...

vineri, 10 ianuarie 2020

Mă întreabă ce am făcut în vacanță, îi răspund că am fost 3 ore pe munte. Mă întreabă dacă a nins, îi răspund da. La schi? mă întreabă și îi răspund nu.
Dar ce înseamnă să fii trei ore pe munte? Probabil nimic, îi răspund.
Când nu mai aveam ce face ne rodeam degetele. Ni se părea că așa înaintăm mai repede.

Read more...

miercuri, 8 ianuarie 2020

Totul e vechi. Mesajul de anul nou din 2018 încă nu și-a pierdut termenul de valabilitate.
Banca din fața blocului zici că are ceva. Zici că apare într-un ghid de călătorii. Trebuie să te așezi cel puțin o dată în viață pe banca din fața blocului meu. Ieri a fost rândul unei fete purtând un costum de schi. Nici nu era atât de frig. Mi s-a părut că voia să ia o pastilă. A prins-o cu două degete, și-a împins degetele în gură dând drumul pastilei pe gât. Cine mai ia pastile în felul acesta?
Azi a fost rândul a doi tineri. El a desfăcut un plic în care probabil era ceva foarte delicat. Ea a râs. Apoi au dispărut.

Read more...

luni, 6 ianuarie 2020


Trei ore de mers cu trenul. Trei ore de mers prin zăpadă. Trei ore de mers cu trenul înapoi. Și o mulțime de imagini neclare.
Ce mi-ai adus? a întrebat.

Read more...

joi, 2 ianuarie 2020

Există un adevăr general pe care fiecare l-a înțeles și ți-l poate explica la orice oră din zi sau noapte, asta dacă are chef. De regulă nu are chef.
Fiecare propoziție pe care o spunem aparține unei religii. 90% din timp îl petrecem în interior. Realitatea e doar o cărămidă în construcția noastră interioară. Unde suntem de fapt când suntem aici?
Două nopți m-am uitat la o lună plină care se reflecta în fereastra clădirii de vis-a-vis. A treia noapte mi-am dat seama că e un bec.
Să ne imaginăm că într-adevăr vom fi judecați. Miliarde de suflete vor veni la judecata finală. Ni se va explica unde am greșit și care ar fi fost varianta corectă. Sau variantele corecte. Cineva va fi ținut toată această arhivă emoțională.
Să ne imaginam o sală de cinema cu o sută de locuri. Vom fi invitați să ne așezăm și să urmărim cele o sută de filme. Nu e întâmplător faptul că suntem în această sală de cinema și nu în alta. Toată lumea e construită din săli de cinema ca aceasta. În multe din aceste filme avem o apariție accidentală. Traversăm o stradă, așteptăm lângă o clădire, ridicăm un obiect căzut, poate urcăm într-un tren și în tren fiind îi privim pe ceilalți sau ne uităm pe fereastră. Ce greutate au aceste lucruri? De ce au fost reținute?

Read more...

E 04:43 anul nou. Sună a jurnal de front.
Gândește-te la mine, a spus, și fă-ți o fotografie.
Am făcut 5 fotografii gândindu-mă la diferite lucruri (locuri în care aș fi vrut să fiu) și 5 fotografii rostindu-i numele. I le-am trimis pe toate.
De fapt tu dormi, a spus.

Read more...

marți, 31 decembrie 2019

Coboram de pe munte. Ne prinsese noaptea. Am zis: din chestia asta s-ar putea să nu scăpăm.
Ăsta a fost cel mai fain moment al anului.

Read more...

duminică, 29 decembrie 2019

Am ajuns în perioada aceea a anului când casc necontrolat. Unii ar spune aș vrea să mă culc acum și să mă mai trezesc peste 3 zile apoi ar face semnul acela care vrea să însemne stop joc și ar calcula dacă trei zile e un timp suficient.
Azi am trecut pe lângă un magazin de îmbrăcăminte după ora închiderii. Erau afișate reduceri de 30%. Mi s-a părut foarte trist.
Precum un magazin de îmbrăcăminte după ora închiderii, am zis.

Suntem ceea ce suntem era sloganul unui film. Probabil ăsta e lucrul cel mai greu de acceptat. 
Suntem rezultatul unui șir de evenimente cu final fericit e al doilea.

Read more...

duminică, 22 decembrie 2019

Or să apară ghioceii, cireșii vor înflori pentru a doua oară. Păsările care trebuiau să migreze n-au mai migrat. La știri se va vorbi doar despre lucrurile acestea.
Am așteptat lângă ușă să treacă. Când s-a apropiat m-a îmbrățișat pe fugă și mi-a zis la mulți ani.
Seara, conform obiceiurilor de iarnă, m-am ras în cap.

Read more...

joi, 19 decembrie 2019

Sun la deranjamente. Vocea Ana spune: cu ce aș putea să vă ajut ca să vă fac ziua mai frumoasă?
Mă uit la ceas, e 21:15, mă gândesc la sălile uriașe și la sutele de operatori care pun mereu aceeași întrebare.
Mă gândesc la locul meu de muncă și la toate lucrurile inutile pe care le fac în fiecare zi.
Mă hotărăsc să scriu cu mâna stângă.

Read more...

duminică, 15 decembrie 2019

Cineva a zis: Aceasta e o Florărie. Pentru urgențe vă rog să sunați la numărul de telefon de mai jos.
Îmi place să mă uit la trecerea de pietoni.
Noaptea când închid fereastra și o văd luminată de un felinar cred că înțeleg mai bine lumea.

Dar de ce ai făcut toate astea? mă întreabă. De ce ai lăsat animalul ăsta blând să intre peste noi în casă?

Read more...

Nu prea am dormit bine, îi spun. M-a trezit omul acela care aduce pliante. A sunat insistent la interfon ca și cum ar fi venit să ne spună ceva important. Faptul că mă trezește în fiecare dimineață cred că are legătură cu cifra 5.
Uneori seara când sunt foarte obosit spun 1 2 3 4 și fac semnul acela.
Mai târziu au venit colindătorii fără voce. Au bătut la fiecare ușă.

Read more...

sâmbătă, 14 decembrie 2019

Ca să intri în spiritul sărbătorilor nu trebuie decât să treci de câteva ori prin centrul orașului. Și să privești oamenii. Aceștia mai au nevoie de câteva zile spui ca cineva care știe să privească.
Aranjezi cărțile în cameră ca într-o uriașă sală de așteptare.
Îți spui: dacă aș ști să desenez nu aș mai avea nevoie de toate lucrurile astea.
Doi oameni care se întâlnesc la jumătatea drumului găsesc întotdeauna ceva să-și spună.

Read more...

Strângi toate pachetele de țigări, vreo 4 sau 5, pui țigările într-un singur pachet. Te gândești la toate lucrurile prin care a trebuit să treci să ajungi în bucătărie. Scoți hanoracul în balcon ca să ia aer, asta vei face și tu. Pentru moment îți ștergi pantofii cu o cârpă umedă și verifici dacă haina mai e udă. Te uiți în oglindă și îți spui că fața ta obosită de ieri era mult mai interesantă. Înainte de a ieși din casă faci o listă cu toate lucrurile pe care le ai.
La semafor cineva te ceartă că nu ți-ai pus gluga pe cap, în astfel de situații răspunzi că totul va fi bine.

Read more...

Ea spunea: când eram mică aveam o bucată de pământ doar a mea pe care puteam să cultiv ce voiam eu. Era sub un păr. Voia de fapt să spună că era complet inutilă.
Și el și-a amintit că avea un păr uriaș în grădină. Într-o zi nu l-a mai văzut. Rămăsese în schimb un puiet, un firicel ca o venă subțire.
Dar despre ce vorbim noi aici?
Mai e mult?

Read more...

vineri, 13 decembrie 2019

Cineva spune ce va urma, sau poate ce nu va urma. Cineva vorbește despre mersul apelor. Noi suntem foarte egoiști, facem totul azi. Plouă foarte tare, urmele noastre sunt foarte adânci, va trebui să deschidem umbrelele. Mă uit la câinele care stă în mijlocul drumului și parcă mă văd pe mine.

Read more...

marți, 10 decembrie 2019

Chiar dacă îți spui că nu îți plac sărbătorile. Chiar dacă te gândești că iar trebuie să cumperi brad, că iar trebuie să-l arunci.
Îți cumperi o pereche de blugi. Odată ce ai trecut pragul magazinului îți spui că nu mai e cale de întoarcere. Vânzătoarea te ajută și ea cum poate. Îți aduce 4 perechi de blugi. Îți spune câte ceva despre fiecare.

Read more...

luni, 9 decembrie 2019

Habar n-avem.
Ne uităm unii la alții și nu știm nimic. Mergem la teatru, înțelegem despre ce e vorba și totuși râdem. Pentru că autorul vrea să râdem. Pentru că regizorul vrea să râdem. Pentru că și ei vor să râdem, altfel nici n-ar putea juca. Și noi le facem pe plac. La sfârșit aplaudăm.
Literele acelea luminoase care formează cuvântul CINEMA.
Cu o seară în urmă am făcut la fel.

Read more...

miercuri, 4 decembrie 2019

Aproximativ 1,8 litri de sânge. Anul trecut la fel. În pofida faptului că România aruncă o cantitate însemnată de plasmă.
Beau un pahar de vin roșu, fumez o țigară, privesc în gol.

Read more...

duminică, 1 decembrie 2019

Era o zi națională frumoasă, cerul era senin, puteam zări avioanele.
Cu o seară în urmă mă plimbasem prin parc. Burnița. Nu eram hotărât dacă să continui. Erau vreo două trei cupluri acolo, unul era însoțit de un câine. Muzica se auzea mai tare ca de obicei. Cesaria Evora și Zaz. Poate pentru a acoperi lipsa oamenilor. Și în cimitir sunt difuzoare. Nu aș putea spune de ce.

Read more...

E greu de spus ce mai înseamnă România azi.
Dar să continuăm să credem că suntem un popor de oameni viteji și drepți, un popor de oameni primitori și calzi care așteaptă pe cineva.
Un popor de oameni care se întreabă ce au în comun.

Read more...

  © Blogger template Writer's Blog by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP