Un produs Blogger.

duminică, 20 ianuarie 2019

Ce se va întâmpla cu mine după aceste cuvinte și de ce nu pot să hibernez iarna?

Read more...

luni, 14 ianuarie 2019

Găsești o chitară la gunoi, o aduci în casă și asta e tot. Despre întâmplarea asta altcineva va avea ceva de spus. Însă tu ai vrea să știi care e o povestea sau măcar cine a aruncat-o. Dacă a fost un bărbat sau o femeie. Ai vrea să-ți dea o explicație. Trebuie ca cineva să-ți dea o explicație.
Măcar dacă ar fi lipit pe ea un bilet.

Read more...

duminică, 13 ianuarie 2019

Am un raft nou. Ceva s-a schimbat în mine de când am acest raft nou. E un fel de suport pentru tot felul de lucruri. Mi-a luat 2 ore și jumătate să-l asamblez. Mi-au rămas și câteva șuruburi, probabil foarte importante, cu care nu am știut ce să fac. Le păstrez și acum. Mai târziu voi uita cu siguranță de ce sunt foarte importante. Pe raft pot să pun tot felul de lucruri. Cărți, ghivece cu flori, multe perechi de chei, două baterii uzate. Paharul. Niciodată nu găseam un loc potrivit pentru paharul meu. Îmi venea să spun: nu știu ce să fac cu paharul. Era ultima mea problemă și nu găseam nicio soluție.

Read more...

sâmbătă, 12 ianuarie 2019

Păstram într-un buzunar câteva bilete de la Loteria Națională ca și cum dintr-o dată acestea ar fi putut deveni câștigătoare. Dar păstram și câteva pietricele și o busolă. Și revista de cuvinte încrucișate din luna decembrie; bilete de teatru, bilete de tren și cele de acces la diferite muzee. Era imposibil ca vreun obiect din cele care îmi aparțineau să nu devină câștigător.
Era important să câștig, dar nu era obligatoriu să încasez premiul. Nu cred că aș fi avut timp.

Read more...

joi, 10 ianuarie 2019

Sticla aceasta de vin s-a aflat în casa unui om despre care nu știm nimic. După sărbători a fost restituită magazinului. Sticla a fost așezată pe raft.
Sticla aceasta de vin se află în casa unui om despre care nu știm nimic. Nu va mai fi restituită magazinului întrucât sărbătorile au trecut iar acum totul e insuficient și trebuie consumat repede.

Spun: am ideea asta că dacă adorm mai devreme pierd ceva. A fi acolo înseamnă a fi treaz.

Read more...

Și ce am mai putea adăuga la această ninsoare decât că credem în ea? Așa cum credem în florile de păpădie dacă chiar credem în florile de păpădie.
La un moment dat această zăpadă ni se va părea foarte grea. Atunci o vom ocoli.

Read more...

Ar trebui să încurajăm ceva. Să încurajăm creșterea păsărilor albastre. Să ne încurajăm prostește că într-o zi o să ningă. Ar fi păcat dacă am eșua acum.

Read more...

Am deschis o pagină albă, am așezat primul cuvânt, prima cărămidă peste care urma să așez și celelalte cărămizi asupra cărora încă nu mă decisesem. Am schițat și câteva gesturi dar acestea nu au mai apărut. La sfârșit trebuia să adaug ușa și cele 3 ferestre. De departe construcția mea semăna cu un spital sau cu o barcă eșuată. Nu era chiar rău pentru început.

Read more...

marți, 8 ianuarie 2019

Unii oameni nu au avut niciun brad, iar eu am avut 4. Acum mai am 3. Nu știu cât o să mai țină chestia asta.

Văd un 9 gol cum se apropie de mine. E absurd.

Cei care eram în compartiment în momentul acela a trebuit să ne prezentăm. Să spunem câteva lucruri frumoase despre noi. Doar așa trenul se putea pune în mișcare.

Read more...

Suntem înzăpeziți. În fiecare dimineață ieșim din casă și constatăm acest adevăr. Nu există ajutoare pe care cineva să ni le trimită. Suntem înzăpeziți deși în orașul nostru a fulguit doar de câteva ori. Mai întâi trebuie să identificăm problema (și am identificat-o) iar apoi trebuie să găsim o soluție.

Read more...

luni, 7 ianuarie 2019

Ar trebui să purtăm o inscripție noi cei care am văzut piesa de teatru în seara aceea (la pauză am văzut că ninge). Cineva să ne întrebe din când în când ce mai facem. Să ne întrebe ceva din anonimatul nostru călduț. 

Cine tropăie? Se topește zăpada, am spus.

Read more...

luni, 31 decembrie 2018

Nu cred în sfârșitul de an.

Read more...

Stătea toată ziua lângă un stâlp, nu cerea nimic. Din când în când cineva se oprea și o întreba: să vă ajut cu ceva? Știți cine sunt? îl întreba. Nu știu. E mai bine așa, îi spunea. Dar nu cerea lucruri imposibile, trebuia doar să te deplasezi dintr-un loc în altul și să te uiți tot timpul la ceas.

Read more...

duminică, 30 decembrie 2018

O mică apocalipsă îmi pare sfârșitul de an. Îmi fac provizii pentru câteva zile. Cel mai mult îmi place să cumpăr fructe.
Balonul de săpun e aproape gata.

Read more...

sâmbătă, 29 decembrie 2018

Cât ghinion pot să am!
Ajuns acasă am văzut că unul din articolele cumpărate nu era trecut pe bon. Cel mai scump dintre ele.
Să știți că sunteți primul client care se întoarce, mi-a spus. Asta mi s-a părut trist. Probabil era și prima greșeală.
Nu e mâna universului aici, am zis. Universul dacă vrea să mă ajute are atâtea posibilități să o facă.

Read more...

vineri, 28 decembrie 2018

Ea strânge pliante. Ea nu le împarte. Alții se ocupă cu asta. Ea strânge pliantele după ce toată lumea le-a citit cum trebuie, după ce toată lumea a înțeles tot ce trebuia să înțeleagă, după ce toți oamenii și-au analizat viețile lor și au ajuns la concluzia că totul e în regulă. Ea strânge pliantele și le restituie firmei producătoare de pliante. Sarcina ei e ca niciun pliant să nu rămână în urmă.

Read more...

Ca să rezolvi o problemă în primul rând trebuie să stabilești tipul de lume în care te afli. Apoi trebuie să citești cu atenție datele problemei. Apoi trebuie să-ți amintești tot ce ai învățat la școală despre tipul acesta de problemă.
Cel mai probabil nu vei reuși.

Read more...

joi, 27 decembrie 2018

Douăzeci și cinci de kilograme avea raftul pe care l-ai cărat aproape un kilometru. Două ore și ceva ți-a luat să-l asamblezi. Totuși nu e totul ok. Îți faci un coldrex și îți aprinzi o țigară.

De afară se aud niște pași grăbiți. Ai vrea să întrebi de ce. Dar te răzgândești și iei cuvintele cu tine în camera cealaltă.

Read more...

miercuri, 26 decembrie 2018

Și brusc te-ai dus să faci niște fotografii. Pentru că așa ai simțit. Pentru că ai vrut să împachetezi timpul și ai găsit cutia potrivită.

Read more...

Le arați o fotografie și salvezi o mie de cuvinte ca și cum ai planta o mie de brazi. Nu mai trebuie să tai un copac pentru fiecare cuvânt pe care îl spui.

Trebuie spus că încă de la început ai avut niște dubii.

Când erai mic vorbeai cu Cineva. Descriai în propoziții simple fiecare din activitățile tale. Nu trișai.
Poate că într-adevăr ai fost un copil special. Poate că chestia asta avea un nume însă la un moment dat a dispărut.
Întrebarea e cât de real era ceea ce vedeai și apoi cât de real a fost când nu ai mai văzut.
Evoluția ta a fost în salturi inexplicabile.

Niciodată nu spui tot.

Read more...

marți, 25 decembrie 2018

Dormeam în camera cealaltă, lucrurile deveneau din ce în ce mai evidente, cineva a spus ceva apoi a trebuit să tacă.
Aveam câteva bețigașe. Încercam să reconstitui spiritul sărbătorilor.

Read more...

duminică, 23 decembrie 2018

Pe mine mă întristează sărbătorile. Mă întristează să văd oamenii alegând drumul cel mai scurt. Fiecare știe ce vrea. Fiecare știe unde trebuie să ajungă.Totul e calculat exact, fără nicio marjă de eroare.

Când scap privesc cerul.

Read more...

sâmbătă, 22 decembrie 2018

Cam 2 kilometri am tras de brad. E un brad mic, dar extrem de greu. Fularul lung pe care vântul îl flutura din când în când îmi dădea aparența unui ins venit de pe altă planetă cu cursa de 6.155 dimineața. Un ins care probabil nu înțelesese corect obiceiurile locului.

Acum însă viața poate reintra în normal.

Read more...

vineri, 21 decembrie 2018

Pentru că eu am spus că nu e corect să nu ningă, a nins. Pentru că eu am spus că nu e corect ca mușcatele să nu facă flori roșii, mușcatele au făcut flori roșii. Pentru că eu întotdeauna spun de două ori că nu e corect.

Read more...

duminică, 16 decembrie 2018

În vis făcusem ceva ce nu trebuia făcut și eram pedepsit. Aveam un vas mare de ceramică pe care îl luasem drept suvenir și fusese spart. Tot ce îmi aparținea fusese rupt, tăiat în bucăți, distrus. Probabil dintr-un soi de nostalgie de care sunt capabil și în viața reală am păstrat câteva din resturile acelea.
Curios e că și o fată pe care o știam fusese pedepsită la fel.
Și ăsta era doar începutul, partea aceea vizibilă.
M-am trezit speriat deși nu fusese cel mai rău vis pe care îl avusem.

În parc făcusem un om de zăpadă, de fapt așezasem trei bulgări unul peste altul, apoi am plecat grăbit.

Read more...

duminică, 2 decembrie 2018

După ce visăm trebuie să facem curat, să strângem nisipul. Partea asta e cea mai grea, dar trebuie să lăsăm locul gol.

Cred că o forțez să spună ce nu vrea. Ceea ce trebuie să țină pentru ea spune, iar ceea ce trebuie să spună ține pentru ea. Cred că și ea mă forțează la fel.

Read more...

  © Blogger template Writer's Blog by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP