Un produs Blogger.

luni, 17 februarie 2020

Te-ai trezit la 4:43, te-ai întrebat ce se întâmplă, apoi te-ai uitat la un documentar despre călătoria în timp. Ai reținut tot ce era important.
Te-ai trezit din nou la 6 fără șapte minute.

Spui: Camera asta are două uși. În camera asta suntem două persoane.
Spui: Camera asta are două uși. În camera asta suntem 30 de persoane. E un moment important pentru noi.

Read more...

duminică, 16 februarie 2020

Când erai copil ți se spunea să nu lași televizorul deschis și să pleci din cameră pentru că se va strica. Tu te întrebai de unde știa televizorul că ai plecat din cameră. Ei bine, știa. Centrele de reparații erau pline de astfel de televizoare. La o anumită oră din zi toți copiii părăseau camerele. Diagnosticul era clar: televizorul se stricase pentru că nu se mai uita nimeni la el. Nu era ca și cum s-ar fi stricat o piesă și putea fi înlocuită. Era ceva mult mai grav. Pe atunci lucrurile erau atât de clare.

Dar tu vei risca. Diferența între data trecută și acum e că atunci nu știai. Degeaba spui că ai fi putut să nu știi nici acum, că faptul că știi e o simplă întâmplare.

Read more...

O privesc în timp ce aranjează lucrurile pe raft, încerc să-i înțeleg logica, sper să ghicesc ce lucru urmează.

Le spun: În fiecare fișier excel pe care îl fac, în fiecare grafic, sunt eu. Întotdeauna a fost așa.

În curând se vor împlini două ore de când m-am trezit.
Nu reușesc să-mi dau seama dacă sunt răcit, dacă sunt apt să donez mâine.

Cândva am fost spiritul locului, apoi am devenit conștiința cuiva.
Aș fi putut fi un electrician bun. Nimeni n-ar fi știut nimic despre mine.
Cândva fabrica la care lucrez a dat un anunț. Pregătea electricieni la locul de muncă. Aș fi putut să candidez.

Spui: Rândul meu e aici.

Ți se dă o mulțime de obiecte. Ți se cere să incluzi cât mai multe obiecte în proiectul tău. La sfârșit trebuie să-l prezinți.
Trebuie să-i imprimi senzația de mișcare.

Read more...

sâmbătă, 15 februarie 2020

Sunt puțin răcit, dar cred că e ceva mult mai grav. Mă ustură puțin pe gât dar cred că e ceva mult mai grav. Probabil e inima. Cu siguranță e inima. Mereu e inima la ora aceasta.
Nu poți să pronunți cuvântul inimă în orice condiții. Trebuie să porți un echipament special ca și cum ai intra într-un teren minat.
Eu spun: nu știu cât mai pot continua în felul acesta. Mi se răspunde: I know you have the heart for this company.
În condițiile acestea cuvântul inimă sună ciudat.
E nevoie de un singur cuvânt ca totul să sune ciudat.

Pe un banner scrie: Planeta aceasta e un bloc de locuințe încă nefinalizat.

Read more...

joi, 13 februarie 2020

Dacă ninge, poetul spune a nins. Dacă e întuneric, poetul spune a fost întuneric.

Uneori lucrurile sunt atât de clare că devin tăioase.
Ne acoperim urmele ca și cum ar fi ceva prețios.

Eu am văzut câinele pe care cineva l-a luat acasă și a uitat. Am și vorbit despre asta mult timp.

Read more...

luni, 10 februarie 2020

Oamenii își amintesc, asta e bine. Oamenii pronunță numele unor persoane.
Subconștientul lucrează. Mută lucrurile de ici colo, și ca de fiecare dată tu va trebui să le pui la locul lor.
Trebuie să te îngrijorezi, îți spune. Trebuie să te îngrijorezi acum. Nu pierde nicio clipă. Toate zilele vor cădea peste tine.
Vai de tine dacă te vei afla în partea cealaltă a camerei când eu voi sosi.

Trebuie să introduci o nouă propoziție în creierul tău. Aceasta îți va schimba modul cum vei vedea lumea.
Acum poți ghici imaginea.

Read more...

miercuri, 5 februarie 2020

Povestește că a invitat la nunta fiicei sale toți angajații unei bănci pentru că banca aceea i-a dat un credit când a avut nevoie. Sau poate am înțeles eu greșit ca atunci când am văzut un câine galben alergând cu un porumbel în gură încercând fără succes să se ascundă de privirile noastre. Pentru că de-aia suntem noi aici, să judecăm animalele când greșesc. Pentru că în definitiv sfârșitul va fi luminos.

Read more...

duminică, 2 februarie 2020

Nu mai pot să fumez, îți spui. Haina nu s-a uscat. Ziua nu se potrivește cu anotimpul căruia îi aparțin. Numărul de pași până la magazinul din colț e neschimbat.
Cărțile sunt pentru lungile călătorii pe care o să le faci. Mai puțin primul capitol pe care l-ai citit în dimineața asta în timp ce calculatorul făcea un update.

Read more...

sâmbătă, 1 februarie 2020

Pâinea făcută la nervi e mai bună. Am lovit de câteva ori aluatul pentru pâine de masă. M-am întrebat ce or să spună vecinii, însă vecinii nu spun nimic, iau aceste zgomote și le încorporează în viețile lor ca pe un dar pe care nu-l mai pot schimba.
Până la proba contrarie suntem invizibili.
Mi se povestește că atunci când eram mic eu nu-mi deranjam părinții sau rudele cu întrebări de genul ce e aia sau de ce așa. Chestia asta mă intrigă destul de mult.
Când uneori afirm că până la urmă s-ar putea totuși să fiu cineva deosebit ea mi-o retează, îmi spune să nu mai gândesc niciodată așa.

Read more...

vineri, 31 ianuarie 2020

Casa era la capătul lumii. Cablul cu care era legată de lume fusese tăiat de curând.
Anul acesta trebuie să ținem minte multe zile, a spus.
Mă sunaseră de la poartă să-mi spună că-mi sosise coletul. Două romane și două volume de poezie dintre care o antologie de poezie rusă. Unul dintre romane îl mai cumpărasem o dată de curând. Totul m-a costat 82 de lei, curierul a spus că nu-mi poate da chitanță, mai târziu mi-a părut rău că nu i-am lăsat 3 lei.
În tren am văzut o fată ciudată care îi spunea cuiva la telefon la mulți ani și îi mulțumea că o legănase pe picioare.

Read more...

duminică, 19 ianuarie 2020

Era o liniște ca o zăpadă murdară. Voiam să ningă. Două săptămâni în care totul să fie dat peste cap.
În parc bradul de crăciun era încă împodobit, luminile încă erau aprinse. Un copil alerga în jurul său, atingea fiecare ornament, voia să se asigure că e real. Dar nu era. Pe 18 Ianuarie nimic nu mai poate fi real.
Într-o formă de inadecvare m-am așezat pe o bancă cu fața spre brad și mi-am aprins o țigară.

Read more...

sâmbătă, 18 ianuarie 2020

Un om lipsit de imaginație nu poate să sufere. Simte însă niște dureri îngrozitoare.
Pui jobenul pe masă și spui: și azi trebuie să-mi fac numărul.

Probabil știi un joc pe care ai de gând să-l joci toată ziua.

Read more...

joi, 16 ianuarie 2020

Probabil asta facem aici, ne acomodăm cu numele pe care îl purtăm.
Cineva a spus "nu sunt numele pe care îl port" dar mai corect era "nu sunt încă numele pe care îl port".
Îți amintești că la un moment dat numele tău a fost pomenit în biserică în rândul morților.
Îți spui că orice respirație e gravă.

Read more...

319. 319 repeți, parcă camera mea era 404, știu niște povești de atunci, dacă vreau pot să le fac să pară amuzante. Te așezi sub bec ca lumea să vadă cum te îndepărtezi. 404 deci. Page not found.

Dumneavoastră, C.I., știți că nu putem spune niciodată adevărul?

Read more...

miercuri, 15 ianuarie 2020

Suntem mândri să facem lucruri imperfecte, eu așa aș fi spus. Toate lucrurile pe care le facem au cel puțin un defect.
Dumneavoastră, C.I., probabil o să-mi dați dreptate. În definitiv vă implicați foarte mult.

Read more...

luni, 13 ianuarie 2020

13 Ianuarie 2020 am aruncat bradul. Ora 19:23. Am scăpat și de ultima dovadă.
Despre mine se va spune: făcea niște fișiere excel destul de faine.
Hașuram niște zile la întâmplare.
E posibil să fi întrebat atunci: dumneavoastră C.I. faceți minuni?

Read more...

duminică, 12 ianuarie 2020

Căpătasem un fel de înțelepciune, mi se făcea frig.

Read more...

vineri, 10 ianuarie 2020

Mă întreabă ce am făcut în vacanță, îi răspund că am fost 3 ore pe munte. Mă întreabă dacă a nins, îi răspund da. La schi? mă întreabă și îi răspund nu.
Dar ce înseamnă să fii trei ore pe munte? Probabil nimic, îi răspund.
Când nu mai aveam ce face ne rodeam degetele. Ni se părea că așa înaintăm mai repede.

Read more...

miercuri, 8 ianuarie 2020

Totul e vechi. Mesajul de anul nou din 2018 încă nu și-a pierdut termenul de valabilitate.
Banca din fața blocului zici că are ceva. Zici că apare într-un ghid de călătorii. Trebuie să te așezi cel puțin o dată în viață pe banca din fața blocului meu. Ieri a fost rândul unei fete purtând un costum de schi. Nici nu era atât de frig. Mi s-a părut că voia să ia o pastilă. A prins-o cu două degete, și-a împins degetele în gură dând drumul pastilei pe gât. Cine mai ia pastile în felul acesta?
Azi a fost rândul a doi tineri. El a desfăcut un plic în care probabil era ceva foarte delicat. Ea a râs. Apoi au dispărut.

Read more...

luni, 6 ianuarie 2020


Trei ore de mers cu trenul. Trei ore de mers prin zăpadă. Trei ore de mers cu trenul înapoi. Și o mulțime de imagini neclare.
Ce mi-ai adus? a întrebat.

Read more...

joi, 2 ianuarie 2020

Există un adevăr general pe care fiecare l-a înțeles și ți-l poate explica la orice oră din zi sau noapte, asta dacă are chef. De regulă nu are chef.
Fiecare propoziție pe care o spunem aparține unei religii. 90% din timp îl petrecem în interior. Realitatea e doar o cărămidă în construcția noastră interioară. Unde suntem de fapt când suntem aici?
Două nopți m-am uitat la o lună plină care se reflecta în fereastra clădirii de vis-a-vis. A treia noapte mi-am dat seama că e un bec.
Să ne imaginăm că într-adevăr vom fi judecați. Miliarde de suflete vor veni la judecata finală. Ni se va explica unde am greșit și care ar fi fost varianta corectă. Sau variantele corecte. Cineva va fi ținut toată această arhivă emoțională.
Să ne imaginam o sală de cinema cu o sută de locuri. Vom fi invitați să ne așezăm și să urmărim cele o sută de filme. Nu e întâmplător faptul că suntem în această sală de cinema și nu în alta. Toată lumea e construită din săli de cinema ca aceasta. În multe din aceste filme avem o apariție accidentală. Traversăm o stradă, așteptăm lângă o clădire, ridicăm un obiect căzut, poate urcăm într-un tren și în tren fiind îi privim pe ceilalți sau ne uităm pe fereastră. Ce greutate au aceste lucruri? De ce au fost reținute?

Read more...

E 04:43 anul nou. Sună a jurnal de front.
Gândește-te la mine, a spus, și fă-ți o fotografie.
Am făcut 5 fotografii gândindu-mă la diferite lucruri (locuri în care aș fi vrut să fiu) și 5 fotografii rostindu-i numele. I le-am trimis pe toate.
De fapt tu dormi, a spus.

Read more...

marți, 31 decembrie 2019

Coboram de pe munte. Ne prinsese noaptea. Am zis: din chestia asta s-ar putea să nu scăpăm.
Ăsta a fost cel mai fain moment al anului.

Read more...

duminică, 29 decembrie 2019

Am ajuns în perioada aceea a anului când casc necontrolat. Unii ar spune aș vrea să mă culc acum și să mă mai trezesc peste 3 zile apoi ar face semnul acela care vrea să însemne stop joc și ar calcula dacă trei zile e un timp suficient.
Azi am trecut pe lângă un magazin de îmbrăcăminte după ora închiderii. Erau afișate reduceri de 30%. Mi s-a părut foarte trist.
Precum un magazin de îmbrăcăminte după ora închiderii, am zis.

Suntem ceea ce suntem era sloganul unui film. Probabil ăsta e lucrul cel mai greu de acceptat. 
Suntem rezultatul unui șir de evenimente cu final fericit e al doilea.

Read more...

duminică, 22 decembrie 2019

Or să apară ghioceii, cireșii vor înflori pentru a doua oară. Păsările care trebuiau să migreze n-au mai migrat. La știri se va vorbi doar despre lucrurile acestea.
Am așteptat lângă ușă să treacă. Când s-a apropiat m-a îmbrățișat pe fugă și mi-a zis la mulți ani.
Seara, conform obiceiurilor de iarnă, m-am ras în cap.

Read more...

joi, 19 decembrie 2019

Sun la deranjamente. Vocea Ana spune: cu ce aș putea să vă ajut ca să vă fac ziua mai frumoasă?
Mă uit la ceas, e 21:15, mă gândesc la sălile uriașe și la sutele de operatori care pun mereu aceeași întrebare.
Mă gândesc la locul meu de muncă și la toate lucrurile inutile pe care le fac în fiecare zi.
Mă hotărăsc să scriu cu mâna stângă.

Read more...

duminică, 15 decembrie 2019

Cineva a zis: Aceasta e o Florărie. Pentru urgențe vă rog să sunați la numărul de telefon de mai jos.
Îmi place să mă uit la trecerea de pietoni.
Noaptea când închid fereastra și o văd luminată de un felinar cred că înțeleg mai bine lumea.

Dar de ce ai făcut toate astea? mă întreabă. De ce ai lăsat animalul ăsta blând să intre peste noi în casă?

Read more...

Nu prea am dormit bine, îi spun. M-a trezit omul acela care aduce pliante. A sunat insistent la interfon ca și cum ar fi venit să ne spună ceva important. Faptul că mă trezește în fiecare dimineață cred că are legătură cu cifra 5.
Uneori seara când sunt foarte obosit spun 1 2 3 4 și fac semnul acela.
Mai târziu au venit colindătorii fără voce. Au bătut la fiecare ușă.

Read more...

sâmbătă, 14 decembrie 2019

Ca să intri în spiritul sărbătorilor nu trebuie decât să treci de câteva ori prin centrul orașului. Și să privești oamenii. Aceștia mai au nevoie de câteva zile spui ca cineva care știe să privească.
Aranjezi cărțile în cameră ca într-o uriașă sală de așteptare.
Îți spui: dacă aș ști să desenez nu aș mai avea nevoie de toate lucrurile astea.
Doi oameni care se întâlnesc la jumătatea drumului găsesc întotdeauna ceva să-și spună.

Read more...

Strângi toate pachetele de țigări, vreo 4 sau 5, pui țigările într-un singur pachet. Te gândești la toate lucrurile prin care a trebuit să treci să ajungi în bucătărie. Scoți hanoracul în balcon ca să ia aer, asta vei face și tu. Pentru moment îți ștergi pantofii cu o cârpă umedă și verifici dacă haina mai e udă. Te uiți în oglindă și îți spui că fața ta obosită de ieri era mult mai interesantă. Înainte de a ieși din casă faci o listă cu toate lucrurile pe care le ai.
La semafor cineva te ceartă că nu ți-ai pus gluga pe cap, în astfel de situații răspunzi că totul va fi bine.

Read more...

Ea spunea: când eram mică aveam o bucată de pământ doar a mea pe care puteam să cultiv ce voiam eu. Era sub un păr. Voia de fapt să spună că era complet inutilă.
Și el și-a amintit că avea un păr uriaș în grădină. Într-o zi nu l-a mai văzut. Rămăsese în schimb un puiet, un firicel ca o venă subțire.
Dar despre ce vorbim noi aici?
Mai e mult?

Read more...

vineri, 13 decembrie 2019

Cineva spune ce va urma, sau poate ce nu va urma. Cineva vorbește despre mersul apelor. Noi suntem foarte egoiști, facem totul azi. Plouă foarte tare, urmele noastre sunt foarte adânci, va trebui să deschidem umbrelele. Mă uit la câinele care stă în mijlocul drumului și parcă mă văd pe mine.

Read more...

marți, 10 decembrie 2019

Chiar dacă îți spui că nu îți plac sărbătorile. Chiar dacă te gândești că iar trebuie să cumperi brad, că iar trebuie să-l arunci.
Îți cumperi o pereche de blugi. Odată ce ai trecut pragul magazinului îți spui că nu mai e cale de întoarcere. Vânzătoarea te ajută și ea cum poate. Îți aduce 4 perechi de blugi. Îți spune câte ceva despre fiecare.

Read more...

luni, 9 decembrie 2019

Habar n-avem.
Ne uităm unii la alții și nu știm nimic. Mergem la teatru, înțelegem despre ce e vorba și totuși râdem. Pentru că autorul vrea să râdem. Pentru că regizorul vrea să râdem. Pentru că și ei vor să râdem, altfel nici n-ar putea juca. Și noi le facem pe plac. La sfârșit aplaudăm.
Literele acelea luminoase care formează cuvântul CINEMA.
Cu o seară în urmă am făcut la fel.

Read more...

miercuri, 4 decembrie 2019

Aproximativ 1,8 litri de sânge. Anul trecut la fel. În pofida faptului că România aruncă o cantitate însemnată de plasmă.
Beau un pahar de vin roșu, fumez o țigară, privesc în gol.

Read more...

duminică, 1 decembrie 2019

Era o zi națională frumoasă, cerul era senin, puteam zări avioanele.
Cu o seară în urmă mă plimbasem prin parc. Burnița. Nu eram hotărât dacă să continui. Erau vreo două trei cupluri acolo, unul era însoțit de un câine. Muzica se auzea mai tare ca de obicei. Cesaria Evora și Zaz. Poate pentru a acoperi lipsa oamenilor. Și în cimitir sunt difuzoare. Nu aș putea spune de ce.

Read more...

E greu de spus ce mai înseamnă România azi.
Dar să continuăm să credem că suntem un popor de oameni viteji și drepți, un popor de oameni primitori și calzi care așteaptă pe cineva.
Un popor de oameni care se întreabă ce au în comun.

Read more...

sâmbătă, 30 noiembrie 2019

Nu ai putea spune despre mine că nu îmi place turta dulce. Ultima dată am mâncat turtă dulce când aveam 5 sau 6 ani și nu mi-a plăcut. Săptămâna trecută am cumpărat o pungă cu turtă dulce, două zile mai târziu am mai cumpărat una, iar azi am cumpărat a treia pungă.
Ea spune ceva despre un om care a ieșit de sub burta zilei ca de sub burta unei mașini.
Doar ceea ce am uitat ne aparține în întregime.

Read more...

joi, 28 noiembrie 2019

Pun un pahar cu apă pe pat. Mai târziu întind cearșaful peste paharul cu apă, apoi pătura. Mai târziu mă întind în pat. Paharul nu se varsă.
Iar încurc cuvintele. În loc de prosop spun cearșaf. Vreau să spun "șefii de departamente urmau să vă trimită situația aceea" dar spun "șefii de departamente urmau să vă termine".

Read more...

duminică, 24 noiembrie 2019

Dar eu chiar credeam. Credeam că o să vină iepurele alb și o să ne scoată pe toți de aici.
Era o zi mohorâtă, aproape tristă. Broboane de apă se strângeau pe ramurile copacilor din grădină. Putea să înghețe tot. Aparatele elecotrocasnice, zgomotul lor tandru, luminile albastre, ne asigurau că totul va fi în regulă. Nu aveam puterea să le contrazicem.
Era suficient ca cineva să se întrebe de ce ca lucrurile să capete din nou acea greutate.

Read more...

sâmbătă, 23 noiembrie 2019

Fata aceea voia să-mi dea o brichetă de la sobranie, am refuzat, i-am zis că am o groază de brichete de la sobranie acasă, cred că i-am rănit puțin sentimentele printre care și sentimentul celui care se apropie.
Ziua de mâine se va salva prin faptul că voi merge să votez. Azi am cumpărat un bilet la loto. Aceleași numere impare pe care acum le știu pe de rost.
În familia noastră avem darul de a vorbi de unii singuri. Auzindu-ne glasul ne liniștim.

Read more...

vineri, 22 noiembrie 2019

Cineva se apropie. În definitiv nu despre asta era vorba. Măsuram camera cu bățul de chibrit. Cele trei personaje erau scriitorul, profesorul și călăuza. Nu întâmplător în ordinea asta. Mi-a spus că pot alege unul din celelalte două personaje. Pentru că tu nu crezi, a adăugat. În plus introduci mereu piste false.

Read more...

marți, 19 noiembrie 2019

Mă enervează oamenii talentați care se ratează. Țările bogate care se ratează.

Țara aceea. Țara aceasta. Aceia. Aceștia.
Acum să ne uităm pe fereastră. Cu puțin noroc vom desena marea.

Read more...

luni, 18 noiembrie 2019

Mult mai rezonabilă ar fi acum o dezbatere între dl Iohannis și dl Barna. O dezbatere despre cum ar fi putut să fie. Ceva ce am pierdut.
Nu mai am timp să aștept ca România să ne ajungă din urmă.

Read more...

duminică, 17 noiembrie 2019

Eram pe un vapor, apoi eram într-o casă. Undeva totul se termina prost. Nu văd nicio scăpare îmi spuneam decât dacă visez. Dar visul era extrem de lung, era o abundență de detalii, nu reușeam să controlez nimic. Eram prins într-un mecanism care nu se strica. 
Totul se întâmpla în jurul a trei personaje. Nu-mi dădeam seama care dintre ele vorbea.

Read more...

sâmbătă, 16 noiembrie 2019

În țara aceea dacă arunci cuvinte în apă prinzi pești. Când eram mici credeam că drumul spre țara aceea trece prin grădină.
Se face întuneric. Număr până se aprind luminile în oraș. Ajung la 159 și mă opresc.

Read more...

vineri, 15 noiembrie 2019

Ea purta armură i se vedeau genunchii pe cap avea o coroniță de flori. Citea ceva din țara ei. Țara aceea despre care credeam când eram mici că o putem găsi dacă săpăm în grădină. Ea citea ceva anumite părți ale corpului ei vorbeau.

Read more...

joi, 14 noiembrie 2019

Mai demult am fost conștiința cuiva, apoi am devenit spiritul locului.

Read more...

marți, 12 noiembrie 2019

Se auzeau războaiele cum țes pânza aceea din care obțineam produsul finit. Muncitorii înspăimântați priveau linia de fabricație. Mă chemase să citim niște cifre. Mai întâi cu voce tare, apoi în gând. Să facem schimb de metode.

Read more...

luni, 11 noiembrie 2019

Era liniște în seara aceea ca în noaptea de înviere când m-am uitat pe fereastră și am văzut grupuri de oameni mergând molcom spre un punct de unde se auzea pârâitul unui dispozitiv electronic, un zumzet. Scena asta o mai văzusem într-un film SF și nu-mi plăcuse. Pe drum îmi spuneam că sunt în siguranță atâta timp cât sunt în mișcare și deja uitasem cuvântul acela pe care mai demult o rugasem să-l rețină.
Îmi place că nu te-ai ferit de culori îmi spune mai târziu când îi povestesc tot.

Read more...

sâmbătă, 9 noiembrie 2019

Te uiți la fata aceea care așază cărțile pe raft. O face cu multă migală. O fi o studentă la arhitectură îți spui și face treaba asta part time. Te întrebi dacă e vreo diferență între cărțile așezate pe raft în grabă și cele așezate cu migală. E o ordine interioară de care trebuie să țină cont.
Vă incomodați reciproc, dar pentru moment niciunul dintre voi nu vrea să cedeze.
Iei fiecare carte de pe raft și o deschizi încet.

Read more...

miercuri, 6 noiembrie 2019

După ce fac un lucru fain, spui, mă întristez. Asta se întâmplă o dată pe lună, poate mai rar. Sigur mai rar.
Ție îți place doar ce faci tu, îți spune cineva. Ca să eviți un conflict spui ceva despre un măr proaspăt cules pe care dacă îl privești poți vedea pomul în care a crescut, cerul de care stă agățat ceva. Apoi te corectezi și spui că peste trei luni veți uita cât de cald a fost azi.

Read more...

marți, 5 noiembrie 2019

Când urci în clădirea aceasta e ca și cum ai coborî două etaje. Sunt suficiente spații de joacă goale în cartier. Trebuie să înveți să trăiești, trebuie să-ți ții inima în piept. De aici începem să facem cerculețe. Am visat doi urși, spui, pentru că ieri nu s-a întâmplat nimic.

Read more...

sâmbătă, 26 octombrie 2019

Cineva întoarce capul după altcineva, nu o dată, ci de trei ori, de fiecare dată ajustează puțin imaginea, mai mult albastru, apoi mai puțin. Oare îl recunoaște? E suficientă îndoiala aceasta. Cineva a lipit cele două fotografii, dar se vede că a făcut-o în grabă.

Uneori te întorci la o foaie de hârtie pe care ai scris câteva propoziții ca și cum ar fi o oală în care ar fierbe ceva. Te întorci să vezi dacă e gata.

Read more...

O să încep să alerg. O să-mi iau permisul de alergător. O să alerg pe pământul plat din teoriile cele mai absurde. O să-mi iau inima de alergător, pantofii de alergător.

Read more...

vineri, 25 octombrie 2019

De ziua mea mi-am făcut cadou o radiografie pulmonară. Nici până azi nu m-am dus să ridic rezultatul.
Aici femeile poartă pantofi de păpuși.
Fata din fața mea atinge fiecare cuvânt cu degetul.

Read more...

Închid fereastra și apuc să mă uit la cer. Cerul e altfel în seara asta. Parcă așteaptă ceva. Parcă așteaptă permisiunea să intre în viețile noastre.
Dar de câte ori nu a fost altfel?

Prin ceață călcăm cu grijă ca inimile noastre să nu se atingă.
Chipul tău parcă stă să plângă spune cineva.

Read more...

miercuri, 23 octombrie 2019

Îmi dau seama de un lucru. Nu am plantat niciodată nimic în grădina din fața blocului. Într-o zi chestia asta o să mă coste foarte scump.

Read more...

Nicoleta Lefter ne anunță să închidem telefoanele și să nu folosim aparatele de fotografiat în timpul spectacolului. Nicoleta Lefter nu joacă în piesă. Asta e curios pentru că ea niciodată nu ne interzice nimic.
La mijlocul piesei câțiva spectatori părăsesc sala.
Nici Richard să le spună că sunt o mie de spectatori care abia așteaptă să le ia locul nu joacă în piesă.
După lăsarea întunericului se așteaptă puțin, apoi se aplaudă.

Read more...

marți, 22 octombrie 2019

Întâi a fost Kafka.5 vise, apoi Delirium.
Întâi a fost sâmbătă, apoi duminică.
Doi actori au fost numitorul comun.

Read more...

Chiar și librăriile mari, cele care se întind pe 3 etaje, au un loc mic pentru poeți. De regulă volumele lor sunt subțiri. Toți au câștigat sau vor câștiga numeroase premii.
Există un loc separat chiar și pentru scriitorii basarabeni, însă tu cauți un poet basarabean mic într-o librărie care se întinde pe 3 etaje.
Când te apropii de ieșire îți spui că librarii sunt pe aceeași poziție cu asistenții de farmacie.

Read more...

Te gândești la toate lucrurile care încă de la început nu au fost ale tale.
Ai venit aici să privești și să închizi ochii. Te întrebi la care din aceste lucruri ești mai bun.

Read more...

luni, 21 octombrie 2019

Încerc să măsor camera cu privirea însă ceva mă oprește și trebuie să o iau mereu de la capăt. Mi-am confecționat și un metru, trebuie doar să îl răsucesc.
Sunt și niște păsări care tot vin aici.

Read more...

Se construiește ceva. Se bate un cui în perete.

Read more...

sâmbătă, 19 octombrie 2019

Îți ține rucsacul în timp ce tu tragi un pulovăr foarte gros pe tine. Îți e frig. Îți e al naibii de frig ca și cum toate diminețile și serile s-ar fi adunat în același loc.
Învârți o monedă în aer. Pe o față a ei e toamna aceasta. Pe cealaltă e o alta, încă neprinsă de nimeni.

Read more...

vineri, 18 octombrie 2019

Chuck Berry a dat lumii o zi foarte faină. Aceasta se numea 18 octombrie. Anul era 1926.

Read more...

sâmbătă, 5 octombrie 2019

Mi-e frică de realitate. Mi-e frică de ce ar fi putut deveni realitatea în ultimul timp.
Ceva mult mai periculos decât schimbările climatice.
Pentru a nu știu câta oară clădirea de vis-a-vis e modificată pentru a corespunde noii realități.

Read more...

vineri, 4 octombrie 2019

But the desert was the rain.

Read more...

joi, 3 octombrie 2019

Pe copertă, primul poem, o fotografie a poetei. Are aproximativ 70 de ani. Ceasul de la mână arată ora 12.22. Nu ne putem da seama ce zi e. Pe rafturile din spate sunt cărți și un borcan cu creioane, și probabil o oglindă. Putem spune ceva și despre florile din glastră și draperiile de la geam, ferestrele sunt desigur deschise.

Read more...

marți, 1 octombrie 2019

Cineva îi arată unui copil care nu are nici măcar un an o frunză și copilul probabil se întreabă dacă pentru asta fusese el trezit în dimineața asta. Nu ar fi de mirare dacă răspunsul ar fi afirmativ.

Read more...

duminică, 29 septembrie 2019

Când te ridici de pe scaun haina trebuie să fie încheiată la nasturi.
În ziua aceea aveam nevoie de soare. De un soare puternic, hotărât.
Era atât de senin încât puteam să văd trecerea de pietoni de la capătul străzii.
Înainte de orice alt lucru trebuia să mă conving că sunt bine.

Read more...

Mă trezisem destul de târziu, mă uitam pe perete să văd ce am de făcut azi. Nu eram sigur până unde voiam să merg, spuneam că mă pot opri oricând.
Aveam două cutii din lemn în care țineam o parte din cărți. Un ceas, două brichete, și o ascuțitoare pe care nu o folosisem de mult.
Spuneam ceva despre tot timpul din lume. Din cauza rufelor nu înțelegeam ce spun oamenii.

Read more...

sâmbătă, 28 septembrie 2019

Cumpărai tot felul de lucruri, însă nu pentru acum.
Era grozav dacă te făceai bine până luni.
Acolo erau niște canapele ca într-un magazin de pantofi. Luai o carte de pe raft și o deschideai.
Spuneai ceva despre tot timpul din lume.

Read more...

marți, 24 septembrie 2019

11:38:37. Asta era ora imprimată pe bilet. Și un număr, 681.
O oră mai târziu am părăsit clădirea. Am părăsit locul în care se prețuia fiecare secundă. Locul în care fiecare secundă era cea mai importantă pentru secunda dinaintea ei.

Read more...

duminică, 22 septembrie 2019

Se schimbase melodia, anotimpul, se schimbaseră culorile, și eu nu-mi dădeam seama, se schimbaseră cifrele, însă tot cele mici erau înaintea celor mari.

Read more...

Am visat o capră care atunci când mă vedea îmi spunea bunul meu domn polon ce mai faceți apoi adormea brusc.

Read more...

sâmbătă, 21 septembrie 2019

Dacă cineva m-ar întreba de ce pâinea a ieșit atât de bună aș putea să răspund pentru că am frământat aluatul timp de 37 de minute. Altfel ce argument aș putea să am? Și de ce cerul e atât de albastru? Pentru că am văzut o pasăre.
E ca și cum m-aș juca cu piesele de domino. Dar nu știm asta.

Read more...

sâmbătă, 14 septembrie 2019

Mi-am pus masca chirurgicală și am început să frământ aluatul pentru pâine. Timp de 37 de minute l-am frământat. Era ca și cum aș fi dat al doilea atac la brutărie. Eram un răufăcător. Nu se mai putea face nimic cu mine.
Ea visa ceva. Se deplasa cu ajutorul unui automobil de culoare roșie.

Read more...

vineri, 13 septembrie 2019

Cu siguranță nu așa se traduce din limba polonă, am spus. Cu siguranță nu acesta era mesajul pe care a vrut să mi-l transmită poeta acum mai bine de 20 de ani.
Ați reușit să păstrați cerul, dar ați pierdut din vedere râul. Și când ați sesizat râul, nu ați mai văzut păsările. Ori poemul acesta era despre păsări și despre zbor și despre elemente de susținere și era poate și despre ziua aceasta care ar fi putut fi văzută stând într-un anumit loc.

Read more...

În data de 08 septembrie am răcit.
În ajun m-am fript cu ulei în timp ce prăjeam brânzoaice.
Cu patru zile înainte am urcat pe munte.

Read more...

miercuri, 11 septembrie 2019

 
 

Read more...

marți, 10 septembrie 2019

Intru în librărie pentru a trage cu ochiul mai mult la oameni decât la cărți. Aici totul e fragil. Casabil. Încerc să-mi amintesc ce greutate am și cât de repede îmi bate inima.

Ea venise de la Chișinău și se trezise într-un oraș de munte. Puteam să spun asta doar privind-o.
În ultimul timp toți oamenii pe care îi întâlnesc mi se par cunoscuți.

Ce faci? mă întreabă. Înmulțesc cutiile, îi răspund.
Afară niște tineri își văd de lumea lor foarte tânără.

Read more...

luni, 9 septembrie 2019

Dar unde țineți poeții, întrebam când intram într-o librărie, găseam câteva volume, nu chiar cele mai reprezentative, uneori câte o antologie. Dar unde țineți cioplitorii de piatră, dar unde țineți tainele lumii.

Gara asta e prea mare pentru un oraș atât de mic, îi spuneam. Îmi plăcea că în jurul nostru se vorbea o limbă pe care nu o înțelegeam. Din când în când tresăream.

Read more...

Să te prindă noaptea pe munte. Ultima oră să o cobori pe întuneric. Să urmărești semnul, triunghiul roșu. Să auzi zgomotul pe care îl face un animal greoi alergând prin pădure. Să ai grijă pe unde calci. Să ridici privirea și să vezi stelele. Să găsești timp și pentru lucrul acesta.
Să vă speriați, dar să nu vi se facă frică.
Vă opriți la primul magazin și cumpărați apă. Vă aprindeți o țigară. Nu vă vine să credeți că ați scăpat. Dar ați vrut să scapați, nu?

Read more...

marți, 3 septembrie 2019

Cruce albastră, cruce galbenă, cruce albastră, bandă albastră, triunghi albastru, bandă roșie, bandă galbenă, triunghi roșu. Într-o singură zi.

Read more...

sâmbătă, 31 august 2019

Ți se pronunță numele. Dar ce înseamnă asta? Ce poate să însemne numele tău pronunțat acum?

Read more...

joi, 29 august 2019

Ai aflat că peste 10 miliarde de ani pământul va fi înghițit de soare. Noaptea tu afli lucruri, iar ăsta e doar unul dintre ele. Desigur că lucrul acesta te neliniștește.
10 miliarde de ani e ca și cum tu nu ai fi existat niciodată. Niciun dispozitiv nu înregistrează aceste mici vibrații.
Între dispariția ta și dispariția planetei, cel mai tare te îngrijorează dispariția planetei. Desigur că există soluții. Ai și tu un soare care te va înghiți într-o zi.

Peste 10 miliarde de ani, dacă nimic nu-l va fi nimicit până atunci, pământul va fi înghițit de soare. Asta chiar e o replică bună.

Read more...

miercuri, 28 august 2019

Ai văzut o pisică cum și-a luat zborul, însă noi ți-am arătat un porumbel. Nu ești pregătit pentru realitatea aceasta. Există mai multe cutii, însă tu ai deschis una singură.
Știi tot ce se află în cutia aceea. E singurul loc în care totul poate fi măsurat cu precizie. Acolo te simți confortabil.

Read more...

luni, 26 august 2019

Mă trezesc, mă spăl pe față, îmi pun de cafea, îmi schimb tricoul în care am dormit cu o cămașă cu mânecă scurtă în carouri pe care n-o mai port. Mă așez la birou, deschid laptopul și aștept. Pun ceasul să sune la 12:01.
La 12:03 îmi torn vin în paharul de vin, mănânc ceva, pun ceasul să sune din nou la 15:08.
Uneori mi se face sete și atunci mă duc să beau apă.
Dacă o să am chef mai târziu o să învârt moneda prin aer să văd ce se mai întâmplă.
În restul timpului lucrez.

Read more...

duminică, 25 august 2019

Trecea o fată pe acolo. Ne întreba ce ne doare. Spunea că e împotriva oricărui dispozitiv care încetinește timpul. A doua zi venea sfântul acela care făcea minuni. Nu eram nici la jumătatea drumului. Ceilalți ne spuneau că au fost nevoiți să aștepte chiar și 10 minute să treacă norul acela. Când am trecut pe lângă ei le-am făcut semn că noi coborâm pe Valea Cerbului.

Read more...

sâmbătă, 24 august 2019

Pentru o clipă zici că ești undeva. Și nu ești deloc singur. Ceilalți sunt departe înaintea ta. Sau departe în urma ta. În fotografiile lor ești la fel de mic. Ele sunt în singurul mod în care pot fi: neclare.

Read more...

joi, 22 august 2019

Și erai liniștit ca un om care se duce să i se taie o mână, ca un om care se duce să i se scoată ochii. Știai că e corect. Știai că toată lumea e de acord cu tine.
În ziua aceea totul îți mergea perfect.

Read more...

miercuri, 21 august 2019

Dezbaterea moștenirii înseamnă să aștepți două ore și să dai o declarație că nu dorești nimic, să ieși afară să fumezi o țigară și să te uiți la toți oamenii care traversează neregulamentar strada. Să urmărești cum se descarcă înghețată dintr-o mașină de înghețată. Să spui nu pe acolo. Tânăra notăriță să te strige simplu Adi și să-ți spună că fiecare zi e ca și cum ai citi aceeași carte doar că de fiecare dată ți se pare altfel.
Să spui mulțumesc, respectiv nu, mulțumesc.
Seara cineva îți spune, nu am știut niciodată dacă ai 28 sau 35 de ani, deci până la urmă câți ani ai, te întreabă, și îi răspunzi.
Rudele tale îți spun că ești un bărbat frumos.
Însă nimic nu schimbă cu adevărat realitatea.

Read more...

luni, 19 august 2019

Spunea sâmbăta aceea și arată cu degetul spre sâmbăta aceea. Spunea anotimpul acela și arăta cu degetul spre anotimpul acela. Spunea tot felul de cuvinte și apoi arăta cu degetul spre ele.
Indica totul corect.

Read more...

17.08.2019.
Bușteni-Poiana Coștilei-Pichetul Roșu-La Prepeleac-Vf.Bucșoiu Mare-Vf.Omu-Valea Cerbului-Bușteni.
07:20 - 19:23
Cel puțin 5 grupuri au urcat pe Bucșoiu în sâmbăta aceea.
Un grup e format din două sau mai multe persoane.
Pe Valea Cerbului am coborât cu un grup format din două persoane. Ei știu numele unui membru al grupului nostru, iar noi știm numele unui membru al grupului lor.

Read more...

vineri, 16 august 2019

Era ceva cu o gară sau era ceva cu toate gările. Era ceva cu oamenii care veneau sau cu oamenii care plecau. Era ceva cu oamenii grăbiți și cu cei care nu voiau să se grăbescă nici în ruptul capului. Era ceva apăsător. Ceva fără greutate.

Read more...

joi, 15 august 2019

Oamenii de afaceri coborau din metrou la Piața Muncii, purtau tricourile lor Metallica, se duceau la concert. Erau solemni. Coborau aproape în șir indian. Ce nebunie! a spus. Ce nebunie? am întrebat.
Nu am putut să mă abțin și am coborât cu ei.

Aveam o neliniște în capul pieptului. Acolo simt presiunea timpului.

Era un fel de dispozitiv care îți înregistra sentimentele și apoi spunea ok.
La minutul 4:51 am văzut un bărbat care și-a aprins o țigară. În descrierea pe care o făcea mi se părea că mă recunosc.

Read more...

miercuri, 14 august 2019

Notează. În data de 14.08.2019 voia să meargă la concert. Notează cele patru motive simple. Notează ce i-a spus cineva: cu câteva zile înainte de a pleca în concediu inspectez casa. Notează că a visat ceva ce l-a speriat destul de tare deși își amintea vag. Notează că după aceea a mâncat un măr.

Read more...

duminică, 11 august 2019

Frământ aluatul pentru pâine. În sfârșit am găsit o ocupație demnă de mine.

În magazin aleg 4 mere. Pare că știu ce fac (urmez un anumit tipar), cineva intră în vorbă cu mine. Vorbim despre mere.

Ca de obicei întârzii. De fapt, de data asta chiar nu întârziasem, însă rezultatul era același. Trenul sosise mai devreme în gară și plecase mai devreme. Trenul avea foarte multe vagoane, unele de marfă, altele de călători. Unele dintre vagoanele de marfă aveau pereții de sticlă. În interiorul lor se puteau vedea niște case cu luminile aprinse. Păreau cumva decorate de sărbători. Următorul tren urma să treacă prin gara aceea cam peste o oră. Nu aveam altceva de făcut decât să aștept.

După masă mă cuprinde o oboseală cumplită. Încerc să repar ce se mai poate repara.

Read more...

sâmbătă, 10 august 2019

Cei cărora le pasă cu adevărat de tine te învinovățesc pentru tot felul de lucruri, îți spun, nu fă lucrul acela, sau nu continua așa, sau oprește-te când vrei să faci fotografii. Pe munte nu e ca în oraș. Nu sta pe buza acelei prăpăstii, și ce e mai important, îți spun, nu dormi cu televizorul aprins, așa nu o să te odihnești niciodată. Și tu îi asculți. Uneori îi întrebi dacă ai citit nu știu ce carte și ei îți spun nu, nu ai citit-o, sau dacă ai fost în nu știu ce loc. Nu, nu ai fost acolo.

Read more...

Știu pe de rost un singur număr de telefon. E numărul unei bănci. Duminica banca nu lucrează, iar sâmbăta are program până la 11. Dacă am o problemă pot să sun.

Dimineața rearanjez lucrurile în cameră, apoi fac acei pași care nu mă duc nicăieri.

Nu apar bine în fotografii. Ultima dovadă am primit-o ieri. Sau poate nu apar bine în fotografiile de grup. Teama de fotografii a apărut la vârsta de 5 sau 6 ani și nu am scăpat de ea nici azi. Tot ce știam atunci s-a adeverit.
E ca și cum aș locui pe o planetă străină și aș încerca să verific dacă pot supraviețui. Primul lucru pe care trebuie să-l învăț aici e să-mi fie sete.

Când eram mic, vorbeam cu Dumnezeu. Prietenul meu imaginar era Dumnezeu. Apoi nu am mai fost în stare să fac asta.

Read more...

joi, 8 august 2019

E ora 8 și 8 minute, 8 august, și eu îmi ocup locul, am spus. E ora 8 și 8 minute, 8 august, însă anul e greșit, a spus cineva. Mă uit pe fereastră. Cerul, copacii, păsările (nu multe), chiar și clădirea de vis-a-vis, totul pare corect. Însă are dreptate. Anul poate fi totuși greșit.

Trebuie să explic la ce mă gândesc.

Read more...

miercuri, 7 august 2019

Nu e nimic.

Read more...

marți, 6 august 2019

În ultimul timp mă interesează cum va fi vremea în diferite locuri. La început mă interesa vremea dintr-un singur loc. Între timp am ajuns la 6 sau 7 locuri. Aproape niciodată nu mă interesează vremea din orașul meu. Singura condiție pe care o pun e să nu plouă dimineața.

Read more...

vineri, 2 august 2019

Nu e frumos când vrei tu să fie. Vara asta a fost o singură dată frumos și atunci ți-a fost indiferent. E frumos când trebuie, e frumos pur și simplu. Și asta nu înseamnă că o să fie însorit sau că o să plouă. Asta nu înseamnă multe lucruri. E frumos când celelalte variante au fost epuizate. Asta nu vrei să înțelegi. Orașele sunt locurile acelea în care trebuie să fii aproape de ceva.

Read more...

miercuri, 31 iulie 2019

Sângele meu bun sau sângele meu rău? Sângele meu care gândește așa sau sângele meu care nu gândește așa? Întotdeauna e o loterie.

Read more...

marți, 30 iulie 2019

Sunt seri în care putem urmări documentare despre modul cum funcționează universul și seri în care nu putem privi lucruri atât de evidente.
Când m-am trezit îmi amintesc că am spus că acum văd aproape clar.

Read more...

luni, 29 iulie 2019

Vă vor contacta colegii noștri din Vizual, ne-a spus.
Casele astea urâte sunt doar în capul nostru.
E ciudată lumea asta în care suntem lăudați pentru lucrurile mărunte pe care le facem.

Read more...

joi, 25 iulie 2019

O mulțime de operatori îți repetă numele. O mulțime de operatori sud-coreeni îți repetă numele în același timp. Fiecare operator căută într-o bază de date. După un timp o operatoare spune că numele tău e plictisitor.

Read more...

Seara părăsim corabia noastră care se scufundă și ne ducem la casele noastre. Dimineața ne întoarcem la corabia noastră care ne scufundă. Facem același lucru pe care l-am făcut într-o miercuri acum câțiva ani.

Read more...

duminică, 21 iulie 2019

Ei știu un cântec foarte trist pe care îl cântă uneori. Dacă l-ar cânta unul singur nu ar fi trist deloc. Dacă l-ar cânta doi nu ar fi așa trist. Nici dacă l-ar cânta trei. Dar ei îl cântă împreună. Ei sunt câteva sute. E cel mai trist cântec pe care l-am auzit.

Read more...

Nu cred că o să apară vreun râu care să traverseze toate țările. Verdele nu este peste tot la fel. Sunt mici diferențe culturale de la țară la țară. Lucrurile astea ne influențează viața de zi cu zi. Cu aceste idei în cap construim casele în care vom locui o vreme. Sau facem lucruri și mai grave.

Read more...

Pe masă doi sâmburi de caisă, îți spui, iată, cineva a locuit aici.
Te uiți pe fereastră, îți spui, iată, omul și fluturele său alb se plimbă pe stradă.

Read more...

Să fii vânzător la un magazin mic, de ziare și țigări, să aștepți clienții favoriți să vină, uneori vin toți în aceeași zi, faptul că vin îți spune ceva despre lumea de afară, că încă e ok. A trecut mult timp și acum ești pregătit să le vorbești.
Să lucrezi la Centrul de transfuzii, să aștepți, să nu ai nicio idee când o să vină. Nu controlezi nimic. Ești aici să înregistrezi.

Te plimbi prin parc ca ultimul naiv.

Read more...

sâmbătă, 20 iulie 2019

Suntem un oraș al avioanelor în miniatură. La intrare în oraș un astfel de avion întâmpină curioșii.

Îmi dau seama că neștiind ce s-a întâmplat acum 3 ani am creat o realitate paralelă. O realitate în care unele lucruri sunt încă posibile. O realitate la care însă nimeni nu mai are acces.
Uneori nu trebuie decât să dai perdeaua la o parte.
Exact ca într-un film din anii 50-60 când personajul principal începe să povestească ce o să se întâmple iar tu vezi orice altceva.

Și totuși e ceva ce ne lovește la fel. În plus e incapacitatea mea de a descrie simptomele. 

Read more...

Nu ne așteaptă un viitor luminos. Nu cred că binele vrea să fie nemuritor. Binele vrea să fie vremelnic și repetitiv.
Intrăm într-o rutină a detaliilor. Constatăm că unii scriitori sunt struți, alții cămile, alții canguri.
Stăm pe marginea drumului și bârfim sentimentele care trec pe lângă noi.
Comparăm ieștiul din casă cu statul pe burtă.
Ne amintim că de ziua poeziei cu o poezie se poate cumpăra o cafea.

Read more...

joi, 18 iulie 2019

Fabrica noastră funcționează cu cărbuni. Fabrica noastră funcționează cu desene abstracte. Fabrica noastră funcționează cu mere. Nu am sesizat când s-au terminat cărbunii, desenele abstracte, când s-au terminat merele. În fiecare seară pe poarta fabricii noastre ies sute de biciclete. La suprafață toți suntem la fel. Toți avem două picioare, două mâini, un nas. Interiorul e bușit.

Read more...

miercuri, 17 iulie 2019

E aproape 10 și nu am reușit să mă detașez. Sunt tot acolo, sub apă, în costumul meu de scafandru, pământul se învârte cu o viteză amețitoare.
Azi e ziua tricoului verde șters. Fac schimb de zile.
Cineva spune: in better hands.

Read more...

duminică, 14 iulie 2019

E de ajuns să știi că au existat orașe mari și au dispărut, că în acele orașe trăiau oameni după obiceiurile vremii.
Vom ajunge toți în aproape același loc, i-am spus, dar nu ne vom vedea. Vom avea totul cu excepția unui singur lucru. Cei mai norocoși dintre noi nu vor ști care e acela.
Minciuna că mâine va fi bine, minciuna că nimic nu se va schimba.

Read more...

Cineva a spus: vezi că ceva e mult mai alb decât crezi, vezi că ceva e mai abrupt, vezi că ceva se apropie mai greu.
Și mai sunt și alte lucruri despre care nu îți pot vorbi.

A plouat fix o noapte și o dimineață. Am ieșit să iau pâine, am zis că mă duc să iau ploaie. Ceva s-a încurcat undeva.

Read more...

duminică, 7 iulie 2019

Un copil cu o minge nu e niciodată singur, așa le-am spus, aparent fără nicio legătură pentru că vorbeam despre univers, despre faptul că acum căutăm a noua planetă, despre care bănuim că există și bănuim și unde s-ar afla, dar pe care nu am văzut-o niciodată.
Pentru că bătăile din aripi ale unui fluture într-o pădure îndepărtată nu sunt doar despre el, am adăugat.

Read more...

sâmbătă, 6 iulie 2019

Te așezi la masă și începi să mănânci și așa devii Adrian. Chestia asta se întâmplă de foarte mult timp și de regulă durează un milion de ani. După aceea urmează o perioadă de liniște.

Te uiți pe fereastră și îți spui, am să încep de acolo.
Ne leagă niște întâmplări pe care le putem povesti în chip diferit. Trebuie să ne fundamentăm pe ceva dubiile.

Read more...

vineri, 5 iulie 2019

Țin ochii închiși și îmi imaginez că mă uit la un perete.

Read more...

joi, 4 iulie 2019

Îmi amintesc un oraș. În orașul acela noaptea venea pe nepregătite. Nu era nicio regulă. Când se întâmpla asta totul se scufunda în întuneric. Nu se aprindea niciun bec și oricâte stele ar fi fost pe cer orașul rămânea în beznă. Atunci locuitorii orașului întindeau mesele pe trotuare. Era un fel de expansiune a lor împotriva orașului. Ocupau orice spațiu liber. Erau politicoși, însă nu te ajutau prea mult. Puteai să-i întrebi orice, iar ei puteau să-ți răspundă orice, nu prea conta.
Îmi amintesc că atâta timp cât am stat în orașul acela nu am fost foarte nefericit, însă îmi doream foarte mult să plec.
Când încercam să plec uitam mereu câte un lucru și trebuia să mă întorc. Orașul voia să plec, însă mă lăsa să aleg.
Cu fiecare om care reușea să plece, orașul se schimba.

Read more...

marți, 2 iulie 2019

Mă uitam la afișul unei piese de teatru. Pe o coloană erau trecute numele personajelor, pe altă coloană numele celor care le dădeau viață. La sfârșit era un nume pe care nu mi-l mai amintesc iar în dreptul lui scria YOU.

Read more...

duminică, 30 iunie 2019

Tu ar trebui să fii în locul meu aici. Tu ar trebui să desenezi harta. Tu ar trebui să știi unde duc toate drumurile și nu eu.
Eu am să dau drumul la ventilator. Eu am să deschid cartea. Am să privesc cum se mișcă toate filele.

Read more...

Nu mă simt în stare să cumpăr un aspirator azi. În schimb am cumpărat un ventilator. 15 minute mi-a luat să-l asamblez.
Ca de obicei nu am avut răbdare să citesc instrucțiunile.
În locul scaunelor am pus un agățător de haine.
Nu mai e loc de nimic aici. Orice lucru nou va trebui să vină la pachet cu altul la care trebuie să renunț.

Read more...

sâmbătă, 29 iunie 2019

Nu știu de ce îmi vine să spun sfântul și Pavel. Nu știu de ce îmi vine să spun mere pere gutui. Nu știu de ce îmi vine să spun viața aceasta.
Eu am un cuvânt pe care îl tot repet de care nu pot să mă lepăd.

Read more...

Nu cred că uiți vreodată cum să te urci în copac. Doar că acum îți trebuie un motiv, o justificare. Trebuie să pierzi. Săracul, își vor spune, a tras bățul cel mai scurt, și a trebuit să se urce în copac.
Trebuie să fii convingător.

Read more...

marți, 25 iunie 2019

Pot spune că e ciudat, acum pot spune și de ce.
Era o noapte albă, mă duceam să donez sânge. Pe drum m-a înțepat de mai multe ori o viespe. Știam că mă înțepase, dar nu mă durea. Cineva mi-a dat o fiolă și mi-a zis: când ajungi acolo să ceri să-ți facă injecția asta. Pe drum cineva aruncase un băț spre mine, când a ajuns aproape de mine am întins mâna și l-am prins. Niște copii mi l-au cerut (de fapt ei îl aruncaseră). Cineva a zis, nu am ce să-ți dau. Nu-i nimic, i-am spus, nici eu nu am ce să-ți dau. Modela ceva în palmă. După un timp i-a ieșit un măr. Nu asta voiam să fac, a spus. L-a spălat și a mușcat din el.
Din grădină porneau două trasee, unul spre Vf. Omu, celălalt spre Vf. Moldoveanu. Traseele erau impletite ca un șnur. Nu e periculos să le lăsăm așa? am întrebat. Mi s-a răspuns că nu, că dacă le separăm oamenii vor dori să meargă pe ele. Păi eu vreau să merg pe ele, am spus, nu e periculos pentru mine? Nu, a răspuns.
Pe drum cineva mi-a spus, acesta e un câine nou, ce părere ai? M-am jucat puțin cu el. Am zis că e ok. Mi-am dat seama că mi-ar fi plăcut să am un câine la fel. Am încercat să plec, însă câinele se ținea după mine. A trebuit să-l păcălesc.
La semafor oamenii alergau să prindă verde, era foarte aglomerat.
Acum înțelegi?

Read more...

sâmbătă, 22 iunie 2019

Oamenii ca tine aparțin Universului, spune, dar nu te bucura, oamenii care aparțin Universului sunt pierduți.
Pe tine te încântă lucrurile mărunte. Nu ai cum să reușești. Ce este interesant e că știai încă de la început, dar nu ai refuzat. De ce să refuzi? Te-ai gândit la sentimentele celorlalți. Pentru tine cel mai îngrozitor lucru care se poate întâmpla e ca lumea să se sfârșească din cauza ta. Iar lumea poate fi orice. Te gândești la tot felul de lucruri. În copaci sunt mai multe păsări ca oricând, îți spui. Și ce e cu asta? De ce să gândești tocmai acest lucru?

Read more...

miercuri, 19 iunie 2019

Seara mă hidratez destul de bine. E a treia seară când beau un litru jumate de apă.
Nu mă lasă să iau pietricele din râu sau să rup crengi din copaci să nu stric echilibrul. Nu mă lasă să îmi amintesc nimic. O călătorie reușită, spune, e atunci când uiți tot. Până acum nu am avut o călătorie reușită. Și nu întotdeauna pot folosi aparatul de fotografiat. În primul rând trebuie să mă asigur că nu pățesc ceva, apoi că nu întârzii mult.
Dar aș putea merge oriunde atâta timp cât am suficientă apă.
Nu trebuie să cari prea multe lucruri cu tine, spune.

Am ghicit? mă întreabă.

Read more...

Zărim niște chipuri. Niște trupuri. Ne atrag atenția niște gesturi. Pentru 10, 15, 30 de minute facem parte din același cerc care se învârte mai repede sau mai încet. În acele 10 ,15, 30 de minute se poate întâmpla ceva ce ne poate apropia pentru totdeauna. Suntem pasagerii. Aceasta nu e realitatea noastră. Există un înger al călătoriei. Pentru un timp facem parte din lumea lui.

Read more...

luni, 17 iunie 2019

Mi-am pierdut bucuria.
În tren am văzut un grup de 5 turiști chinezi.
Viața e un șir de secvențe care se tot repetă.
Sunt tot acolo, pregătit să iau startul.

Read more...

sâmbătă, 15 iunie 2019

Echipamentul meu de munte: o pereche de pantaloni, o geacă, o pereche de ghete, un rucsac, o busolă, un briceag, o lanternă, un hanorac, două folii de supraviețuire.

Read more...

marți, 11 iunie 2019

E mai degrabă neobișnuit ca un obiect să cadă în cameră în timp ce tu dormi, dar lucrul ăsta poate fi explicat prin cel puțin una din legile nescrise care te guvernează în timp ce tu visai că cineva îți dădea sfaturi, nimic nu e definitiv, nimic nu e câștigat pentru totdeauna, fii vigilent, îți spunea.
Să visezi trenuri și orașe și să nu reușești să le schimbi. Să pierzi legătura, să nu recunoști pe nimeni.

Read more...

duminică, 9 iunie 2019

Nu e bine să deschizi gura dacă nu spui ceva unic, ceva semnificativ, ceva care să facă altceva să se învârte mai repede și să nu obosească niciodată.
Nu e bine să deschizi gura să ceri o cană cu apă, o lume mai bună, să ceri să iei ziua de la capăt.

Ce e aceea? întreabă un copil pe stradă. O grădină cu flori, îi răspunde un copil mai mare.
Dacă lucrurile ar fi atât de simple.

Read more...

sâmbătă, 8 iunie 2019

Magazinul nostru e doar de umbrele, spune. La început aveam și alt fel de marfă doar că lumea care trecea pragul magazinului nostru întreba doar de umbrele și cumpăra doar umbrele. Vă imaginați că stocul nostru de umbrele se termina foarte repede. Treptat ne-am adaptat și am adus doar umbrele. Un singur fel de umbrele, mari și negre.

Read more...

vineri, 7 iunie 2019

Și dacă uităm, pentru că a trecut mult timp de atunci? mă întreabă.
Dacă uităm, îi răspund, va trebui să ne gândim dacă noi am fi putut face lucrul acela, dacă lucrul acela ne caracterizează, și atunci vom ști.
De fapt, ăsta e singurul câștig.

Read more...

joi, 6 iunie 2019

Ce caut aici și pentru că sunt aici pentru o singură clipă mă întreb ce ar trebui să fac.

Am scris luni pe o bucată de hârtie și am păstrat-o. Pe alta am scris marți. Am păstrat absolut toate bucățile de hârtie.
Încă amân să răspund.

Read more...

marți, 4 iunie 2019

Ne-am întors la locurile noastre ca după o lungă călătorie.
Am văzut lucrurile, le-am despicat în patru, apoi le-am făcut la loc.
Seara, înainte de culcare, ne uităm la documentare despre cum s-a format universul. Asta ne liniștește și somnul vine mai ușor.
Diminețile sunt la fel de lungi. Timpul trece mai repede din cauza noastră.

Read more...

sâmbătă, 1 iunie 2019

Oamenii cântă. Sunt veseli. Imaginile se transformă în sunete. Cu toate acestea e un fel de liniște.

Mă uit la un strop de apă cum cade într-o mică băltoacă. Firul de iarbă îmi sfredelește degetul.

Read more...

luni, 27 mai 2019

Partidul își caută un nou conducător iubit.Partidul ne îndeamnă să continuăm.

Am învins, dar ce? Am învins indiferența noastră? Am învins ignoranța noastră și a celorlalți? E definitiv? Acum ne putem întoarce la locurile noastre?

Read more...

vineri, 24 mai 2019

O întreb dacă mai are răbdare până duminică, îmi răspunde că da, dar că va fi prima la secția de votare când se vor deschide ușile.
Îmi e teamă că înainte să mă dezamăgească cei pe care îi aleg - o minimă formă de dezamagire e inevitabilă - mă vor dezamagi cei care nu vor dori să voteze.
Nu aș vrea ca anul 2017 să fie uitat. Sau 2018. Și nu aș vrea ca în tot acest timp oamenii de la Sibiu să fi protestat degeaba, pentru ceva ce avea să fie, dar nu a fost.
Și nu pot să uit mesajul acela, disperarea aceea: situația e atât de gravă încât până și introvertiții au ieșit din casă.

De fiecare dată ar trebui să votăm gândindu-ne că e ultima șansă.

E duminică, cu 48 de ore în urmă.

Read more...

miercuri, 22 mai 2019

Timp de doi ani am trăit în realitatea Partidului. Am urmărit știrile și am protestat.
De săptămâna viitoare va trebui să trăim în realitatea noastră.
Mi-ar plăcea să văd următoarele rezultate: PNL - 27%, USR-PLUS - 23%, PSD - 18%.
Și să stau la coadă să votez. E probabil singura coadă care mi se pare acceptabilă.
Și referendumul.
În scurt timp vom afla cine suntem. De data asta nu vor fi de vină ceilalți. Ceilalți suntem noi.

Cum ar fi să trăiești într-o țară și să-ți placă?

Read more...

marți, 21 mai 2019

Cineva trebuie să facă zgomot. Cineva trebuie să întrețină zgomotul așa cum se întreține un foc. Chiar și la ora asta când totul se scufundă în liniște. Cineva sau ceva.

Read more...

duminică, 19 mai 2019

Ne gândim la ramurile unui copac care din când în când sunt tăiate astfel încât copacul să crească așa cum trebuie. Așa sunt și propozițiile simple pe care le spunem.
Trebuie doar să avem grijă să nu se vadă despre ce copac e vorba.

Read more...

miercuri, 15 mai 2019

Toate lucrurile sunt la locul lor. Tensiunea e bună, pulsul e bun.
Odată cu revenirea piesei lipsă fotografia devine recognoscibilă.
Ne punem ochelarii la ochi și lumea se face tot mai mică.
Dimineața primul cuvânt trebuie să-l spunem cu voce tare.
Pe dumneavoastră vă știu după vene, îți spune.
Uneori trebuie să lipsească ceva ca totul să aibă sens.

Read more...

joi, 9 mai 2019

Acum ce să zic, fișierul era greșit, l-am corectat de 3 ori de atunci.
În calculator am două foldere: OldDuck și OldRabbit.
Am făcut un grafic-hartă, am pus punctul pe fiecare țară, m-am încurcat de câteva ori. Unele țări sunt prea mici.
Într-un anunț pe care l-am publicat într-un ziar am scris : pentru mai multe amănunte puteți accesa fișierele pdf atașate.
Uneori râd singur.
De regulă construiesc restul.

Read more...

luni, 6 mai 2019

În urma mea va rămâne un amărât de fișier excel. Ce stupid!
----

Read more...

Ai alertat universul, îmi spune. Acum sper că ești mulțumit.

Read more...

duminică, 5 mai 2019

Poate nu ar fi trebuit să le spun celorlalți că eu port tot timpul o busolă cu mine și un ceas care nu prea merge, dar am fost oarecum forțat. Acest lucru avea să schimbe pentru totdeauna modul cum eram privit. Din acel moment au fost mai indulgenți cu mine și mi-au iertat multe din greșelile pe care în mod inevitabil le-am făcut.

Read more...

sâmbătă, 4 mai 2019

Totul e la locul lui, presărat cu lucruri. E frumos universul, îmi spun, însă eu sunt foarte răcit. Se apropie seara când totul se mișcă mai lent.

Mi-am spălat pantofii de munte. Aș vrea să spun ceva legat de ei, dar nu pot.

Să fii undeva și să-ți auzi numele. Adică să vezi cutia aceea.

Read more...

Am visat că cineva a visat că cineva i-a spus să-mi transmită că va fi bine.
Mă rog, sper că am spus cum trebuie.

Read more...

miercuri, 1 mai 2019

Zilele acestea cel mai mult m-am gândit la munte. Înaintam sub amenințarea lucrului împlinit.
Îmi spuneam, castanii nu sunt deloc apreciați la adevărata lor valoare. Desenam ceva pe un bob de orez. Încercam să-mi aduc aminte tot. Îmi spuneam că unele lucruri sunt mai departe de uitare.

Read more...

marți, 30 aprilie 2019

În parc eroii și-au făcut apariția încă de la primele ore ale dimineții. Se dau cu trotinetele.
În rest unele lucruri sunt mai greșite decât altele.
În lista cu instrucțiuni la poziția 7 scrie: Deschideți umbrelele.
Întotdeauna am impresia că acesta e cel mai lung minut.

Read more...

duminică, 28 aprilie 2019

Locul acela. Siguranța aceea.

Read more...

sâmbătă, 27 aprilie 2019

Însă pasărea își vede de locuțiunile ei.

Read more...

Ci dumneavoastră ce faceți? Dumneavoastră cum construiți viitorul?

Read more...

joi, 25 aprilie 2019

Îi venise ideea asta ca în fiecare zi să scrie un cuvânt pe o bucată de hârtie. Același cuvânt. Și toate hârtiile astea să le pună într-un borcan. Chiar putea să-și imagineze.

Read more...

luni, 22 aprilie 2019

Am visat că eram într-o biserică de rit necunoscut. Trebuia să o înconjurăm prin interior fără să depășim linia roșie. Când treceam prin fața unor copii aceștia murmurau ceva într-o limbă străină.

Read more...

duminică, 21 aprilie 2019

Și nu vor mai fi garduri și asta pentru că nu vor mai fi case și nu va mai fi singurătate, asta pentru că nu va mai exista nevoia de singurătate.
Până la urmă nimeni nu știe ce va fi, însă toată lumea știe ce nu ar mai vrea să fie.
Și deși pare simplu, nu e. Nu noi construim lumea nouă.

Read more...

sâmbătă, 20 aprilie 2019

Toată ziua a fost așa. Jumătate de cer a fost acoperit de nori, iar cealaltă jumătate nu. Asta a făcut ca jumătate din locuitorii orașului să spună că o să plouă.
Mă uitam pe fereastră la niște tineri, le urmăream gesturile, mă întrebam dacă chiar înțeleg tot ce văd.
Dacă aș putea să trimit o scrisoare foarte departe aș scrie doar atât: E ciudat aici.

Read more...

Aștepți să treacă cel mai lung minut.
Ziua înseamnă ultimele 24 de ore. Viața înseamnă ultimii 3 ani. Restul e prea îndepărtat.

Read more...

Actorul s-a dat jos de pe scenă, și-a pus rucsacul în spate și s-a dus la metrou. Dar asta e prea de tot. Să sări așa dintr-o lume în alta. Să treci prin mulțimi ca prin niște încăperi până ajungi la ultima încăpere posibilă.

Read more...

joi, 18 aprilie 2019

Intri în cameră și închizi fereastra. În realitate nu ai făcut asta. Te trezești și fereastra e deschisă. Intenția a fost totuși foarte puternică. Între intenție și realitate, între vis și realitate trebuie să existe ceva care să facă diferența.
Devii un animal ciudat și îți propui să te urmărești cu atenție. Să îți vânezi gesturile.
Pe stradă te întrebi dacă unii oameni nu cumva sunt fantome. Îi întâlnești în același loc, făcând aceleași lucruri. Desigur te întrebi dacă nu ești și tu o fantomă. Nu mai poți influența nimic și nu te mai poți schimba.

Read more...

sâmbătă, 13 aprilie 2019

Ideea e că în toate variantele sunt vinovat. Am citit toate poveștile și nu am găsit una în care să nu fiu vinovat. Pur și simplu nu a fost scrisă. Indiferent cât de mult greșesc ceilalți, întotdeauna e ceva ce dacă eu aș fi făcut ceilalți nu ar fi greșit. Vinovăția mea e totuși limitată în timp.

Dacă plouă, mergem să facem cumpăraturi. Magazinele sunt ca de obicei pline.
M-am obișnuit să mă curentez atingând diferite lucruri în magazin. Datorită vremii lucrul acesta ar fi trebuit să fie mai puțin probabil.

Seara ni se explică ceva, ni se spune că e ca și cum am încerca să vedem o portocală pe suprafața lunii. Pentru a ilustra o gaură neagră e folosit un măr.

Realitatea e ceea ce e cel mai probabil să fie.

Trebuie să cumpăr un obiect mic. Văd unul negru și mă hotărăsc să-l cumpăr când mă întorc, dar nu-l mai găsesc. Îi spun vânzătoarei că mai devreme am văzut un obiect negru, mic. Îmi spune că e adevărat dar că l-a vândut mai devreme. Cel mai apropiat de un obiect negru, mic e unul verde.

Read more...

marți, 9 aprilie 2019

Pasărea aceea parcă țese ceva. Parcă e un instrument dintr-un război muzical.

Read more...

luni, 8 aprilie 2019

O văzusem pe fata aceea, și ea ne văzuse. Ne hotărâsem să mergem împreună spre orașul acela. Pe drum se făcuse târziu și a trebuit să ne o oprim la o pensiune. A doua zi ne-am trezit foarte devreme și ne-am continuat drumul. Fiecare dintre noi văzuse ceva în noaptea aceea, însă orașul acela era mult mai puternic. Trebuia doar să trecem prin orașul acela. Trebuia să-l străbatem de la un capăt la altul fără să ne oprim.

Read more...

duminică, 7 aprilie 2019

Trebuie să fugim cât mai repede spre locul acela în care scrisul de pe frunțile noastre are sens locul acela pe care îl știm foarte bine despre care ne povesteau bunicii când nu puteam dormi. Locul acela care ne făcea atât de speciali încât am vrut să-l uităm.

Read more...

Citeam o știre: un electrician fusese chemat să rezolve o problemă.
Era clar o problemă la partea electrică a lumii.
Important era să fie localizată.
Întrucât mi se părea inutil, mă hotărâsem să fac o baclava.

Azi m-am uitat în mod nemeritat pe fereastră.
Într-o zi o să trișez.

Read more...

miercuri, 3 aprilie 2019

Azi cineva a spus despre mine că sunt un butoi cu pulbere.
Mai târziu mi-am schimbat statusul în disponibil pentru noi oportunități.

Read more...

marți, 2 aprilie 2019

Cum ar fi să trăiești într-o lume în care oamenii să înțeleagă ce vrei să spui?
Greutatea aceea.

Read more...

luni, 1 aprilie 2019

În timp ce urmăresc știrile îmi spun: sunt un dușman al poporului.
Mă ridic și fac toate lucrurile pe care un dușman al poporului le face la ora asta.
Îmi fac un ceai, apoi mă uit pe fereastră. Mă asigur că felinarul e tot acolo luminând trecerea de pietoni. Exact ca în fotografie.

Read more...

Mă duceam în parc să văd stelele. Mergeam destul de repede. Dădeam o roată lacului, apoi mă așezam pe o bancă, aproape de ieșire. Îmi aprindeam o țigară. În difuzoare cânta Zaz. Lângă mine se auzea ceva foșnind. Nu aveam de gând să mă ridic până nu îmi terminam țigara.

E ceva suspect în toată chestia asta. Privesc stelele încă o dată. Dintr-odată mi se face foarte sete. Trebuie să plec.

Read more...

duminică, 31 martie 2019

Oamenii se pot căi. Oamenii pot fi iertați. Oamenii se pot întoarce la zero. Națiunile nu. Ele nu au conștiință.
Există îngeri ai națiunilor, însă funcția lor e mai mult onorifică. Îngerul nu poate uni o națiune dezbinată. Nu o poate îndrepta.

Pentru fiecare om, pentru fiecare națiune, pentru fiecare drum și fiecare acțiune, poate și pentru fiecare gând există câte un înger. E imposibil!
Națiunile sunt făcute de oameni.

Read more...

joi, 28 martie 2019

30 de ani de așa-zisă libertate. E suficient și atât. Alții au trăit și cu mai puțin. Și au fost sănătoși și au murit plictisiți. Și au crezut că or să vină americanii și când au văzut că nu vin, au crezut că o să vină Dumnezeu. Numai ei nu voiau să vină.
Pe ei chiar îi putea salva orice.

De câți ticăloși are nevoie un dictator? O mie? O sută de mii?

Uneori chiar și o țară poate deveni un monstru.

Read more...

miercuri, 27 martie 2019

Mă trezesc și aștept să-mi revină văzul. Aștept să-mi revină auzul, mirosul, pipăitul. 20 de minute mai târziu sunt gata să mă îmbarc pe corabia aceea cu pânze albastre. Două zile mai târziu, iată-mă aici, aprinzând o țigară, ascultând ticăitul. Mai departe de aici este o lume exact ca aceasta. Nimeni nu vrea să vorbească.

Read more...

luni, 25 martie 2019

Eu, acum trei mii de ani, dacă m-aș fi uitat pe cer nu aș fi văzut un arcaș. Aș fi văzut o figură geometrică simplă și aș fi fost mulțumit. Și nici nu aș fi spus nimănui că am văzut o figură geometrică simplă. Și nici dacă aș fi văzut un arcaș nu aș fi spus nimănui că am văzut un arcaș.

Dacă îi arați cuiva o pasăre și îi spui că e o pasăre atunci se așteaptă ca și data viitoare să vadă o pasăre. Ba mai mult, va vrea să vadă o pasăre fără tine. Ba mai mult, condiția că ceea ce vede să fie o pasăre e ca tu să nu fii în apropiere. Ori atunci nu poate fi o pasăre. Nu are niciun motiv să fie o pasăre.

Read more...

duminică, 24 martie 2019

Conversația noastră era înregistrată undeva în univers pe bandă de magnetofon.
Acolo lucrurile încă se făceau într-un mod rudimentar.
Existau și câteva fotografii și câteva gesturi dar acestea erau în general nesigure.

Era ora 19, începea buletinul de știri. Astfel aflam lucruri importante despre ceilalți.
Pentru mulți dintre ei noi locuiam la capătul lumii.

Read more...

sâmbătă, 23 martie 2019

Eram noi și o rudă de-a noastră care ne dădea indicații, ne spunea de ce trebuie să ne ferim.
În univers era liniște, totul era încă albastru, lucrurile mari nu se separaseră de lucrurile mici.
Copacii erau niște uzine aproape perfecte. Funcționau pe bază de cărbune pur.
Două coțofene își făceau cuib, noi le puteam urmări de pe fereastră.
Afară cineva bătea o minge. Tic-tacul acesta ne făcea să ne amintim ceva. Avea însă o formă destul de vagă.
Nu eram primii care ajunseseră aici, o fată ne întreba cât e ceasul și dacă avem unde să dormim.
Avea un mic aparat de radio la care puteam asculta melodiile preferate.
Peste tot erau plăcuțe cu nu atingeți iarba. Luasem cu noi și trusa micului electrician, dar nu reușisem să o folosim.

Read more...

vineri, 15 martie 2019

Revoltat ca o adiere pe vânt, ca un felinar pe o stradă pustie, ca un răspuns pe o întrebare îngrozitoare, revoltat ca o clipă.
Ca prima zăpadă care nu are culoare.

Read more...

joi, 14 martie 2019

Omul vigilent salvează porumbelul din ghearele unui uliu. Apoi își spune : îl știu pe porumbelul acesta, își face cuibul acolo și arată spre un punct greu de urmărit cu privirea.
Omul vigilent separă porumbeii unii de alții ca și cum ar descurca un ghem.
Omul vigilent așteaptă câteva minute să-l aprob.

Read more...

duminică, 10 martie 2019

Se roagă cineva pentru păsări la ora aceasta, să le fie bine, să găsească calea dreaptă?

Când te trezești trebuie să spui ceva despre țara aceasta. Probabil e potrivit să spui că țara aceasta e frumoasă. Apoi trebuie să definești termenii.

La lecția de istorie ți se cere să desenezi un punct.

Read more...

Totul se rezumă la modul cum învârți cu lingurița în cana cu ceai. Totul se rezumă la modul cum îți speli farfuria. Sunt două feluri mari și late.
Oricât ai încerca, cuvintele nu te duc prea departe. Dar mai faci câțiva pași să vezi cum e.

Uneori te uiți pe fereastră și te întrebi ce ar putea să lipsească.

Read more...

Mult timp nu am fost sigur. Apoi am căpătat încredere în mine. Încrederea asta m-a adus aici.
În două sau trei rânduri era să mor. Odată am stat două zile în comă. Când m-am trezit am crezut că sunt în iad.
De câteva ori pe săptămână mă doare capul. Uneori am probleme cu stomacul. Dar cine nu are probleme cu stomacul?
În 2004 sau 2005 nu aveam probleme cu inima.
Nici în 2008 sau 2009 nu am avut.
Contează ordinea în care îți amintești lucrurile. Uneori ți le amintești pe cele mai mici.
Nimic nu e mare sau mic când vine vorba de memorie. Deasupra memoriei e cerul.
Cerul și nu pâinea. Cerul nostru de toate zilele.

Read more...

sâmbătă, 9 martie 2019

Mă uit prin cameră și văd numai acțiuni neterminate. Văd un pahar pe jumătate plin cu apă. O portocală. Două ceasuri. Cărți peste alte cărți. Văd o cutie de pantofi în mijlocul camerei. O cutie goală.
Dar văd și continuarea lor.
Chiar și în camera ta sunt lucruri care nu îți aparțin, lucruri probabil utile.
Și nu te poți lovi de toate.
Un lucru devine al tău doar dacă te lovești de el. Te lovești până aproape îți dă sângele.

Read more...

vineri, 8 martie 2019

Îmi aduc aminte de o zi în cămin când nu aveam decât un cartof jumate și un dovleac firav și îmi spuneam că depinde doar de mine să fac lucruri mărețe. Nu mai știu dacă m-am săturat în ziua aceea sau în celelalte zile.
Cred că e adevărat ce se spune, nicio întâmplare nu reflectă întru totul realitatea, dar nicio întâmplare nu vrea să reflecte realitatea așa cum a fost.

Planeta cuvintelor se învârte din ce în ce mai repede.

Read more...

joi, 7 martie 2019

Pe ea nu o cheamă Victoria (i s-ar fi spus Vicki), dar putea să o cheme. Ea e de o seamă cu revoluția noastră. Ea și revoluția noastră s-au jucat cu păpușile când erau mici. Între ele e o diferență de 3 zile. Ea are planuri, vise, și azi a plâns. Nici măcar nu a încercat să se ascundă.
Scriu despre ea, dar mă gândesc la revoluția noastră.

Nimeni nu poate să îți îndese în cap o țară.
Va veni o zi când cei care au rămas îi vor urî pe cei care au plecat. Atunci nu se va mai putea face nimic.

Acum ne grăbim să construim zidul.
Când se va trezi, dictatorul vrea să-l vadă terminat.

Read more...

miercuri, 6 martie 2019

E ca și cum ne-am juca de-a lucrurile mărunte, de-a v-ați ascunselea.

Read more...

duminică, 3 martie 2019

Am visat-o în timp ce îmi spunea I want you to help me with something iar apoi am văzut cum îi puneam piedică unui băiat. Cele două secvențe erau îndepărtate și din nu știu ce motiv lipseau câteva secvențe intermediare. Răspunsul era undeva în golul acela. Acolo era sentimentul de vinovăție.

Read more...

Cred că ne vom întoarce și nu pentru a deveni mai buni, pentru a atinge modelul nostru perfect, ci pentru că nu avem unde să ne ducem. Începutul și sfârșitul s-au întâmplat, iar noi suntem prinși între aceste două momente.

Există ceva mult mai rău decât o corabie cu provizii limitate.

Read more...

vineri, 1 martie 2019

Dacă puterea ta stă în cuvinte, atunci roagă-te să nu amuțești.

La început era suficient să spun primele două cuvinte, acum trebuie să le spun pe toate. Forța cuvintelor e mai mare decât convingerea mea.

Read more...

joi, 28 februarie 2019

De afară se aude vocea unei fete, parcă ciugulește ceva.
Tinerii ăștia ce tocmai au fost aruncați de pe punte sunt foarte optimiști.

Read more...

Bucătăriile astea mici în care încap o masă, un scaun, și un bărbat care își aprinde o țigară sunt niște ecouri ale unei tristeți îndepărtate.
Aici nu sunt multe lucruri de făcut.
Sufrageriile sunt ceva mai mari. Blocurile astea vechi sunt tocmai bune de meditat.
Până la căderea nopții vom afla cine a greșit.

Read more...

miercuri, 27 februarie 2019

Am observat că atunci când nu o folosesc imaginația dispare. Dar la fel de repede dispare și realitatea.

Read more...

sâmbătă, 23 februarie 2019

365 de zile fără soare, 365 de zile de dictatură.

Amintirea faptului că am fost odată oameni mari.
Conștientizarea faptului că nu am fost niciodată oameni mari.

Momentul în care îți uiți replica e momentul în care începi să vezi cu adevărat.

Read more...

joi, 21 februarie 2019

Privește-mă, a spus, și bulgărele ăsta greu de zăpadă ți se va topi în palmă!

Privește-mă! scria pe toate zidurile care împânziseră orașul.

Read more...

marți, 19 februarie 2019

Nu pot să cred că a existat 2017, că a existat solidaritatea aceea pentru că dacă așa ceva chiar a existat e imposibil să dispară.

O fotografie care spune prea mult.
O fotografie care trebuie legată la gură.

Read more...

duminică, 17 februarie 2019

Eu cred în povești, a spus, dar de fapt voia să spună că crede în oameni.
La momentul potrivit vor fi judecate poveștile. Și cele mai frumoase povești vor ajunge în rai.
Cel mai mare păcat e să nu-ți spui povestea.

Cred în ceea ce ne poate surprinde.

Read more...

sâmbătă, 16 februarie 2019

Eram singur în sala mare de ședințe, stăteam pe unul din scaunele acelea și așteptam. M-a întrebat dacă să închidă ușa. Am stat puțin să mă gândesc ca și cum întrebarea fusese pusă într-o limbă străină. Înainte să plece a făcut gestul acela prin care voia să-mi spună că trebuie să intrăm urgent sub apă. Părea că vrea să-mi transmită ceva foarte personal.

Read more...

Dramele noastre se amestecă cu istoria. Ridicăm ochii spre cer dar până să apucăm să vedem cerul, vedem acoperișurile clădirilor, zidurile, orașul, modul nostru de a gândi și de a ne poziționa în istorie. Am ales să supraviețuim. Marile civilizații până la urmă dispar. Trebuie să ne abținem să facem gesturile. Sunt convins că vom reuși.

Read more...

vineri, 15 februarie 2019

Dacă nu am fugit până la ora aceasta, ar trebui să fugim de acum încolo.
Sper ca memoria să ne ajute. 

Dar toate astea sunt doar niște detalii în centrul lor se află o clădire în care ne adăpostim uneori dar pe care nu am reușit să o cunoaștem în totalitate.

Când credeam că am scăpat vedeam din nou pereții camerei noastre.

Read more...

Pentru că putem vorbi.
Pentru că putem spune că nu suntem de acord.

Copiii vor râde și în dictatură. Nebunii vor fi tot nebuni. Cred că suntem salvați.

Read more...

joi, 14 februarie 2019

Am jurat să apar țara asta. Dar aș prefera să apar altă țară. Cum aș putea să apăr țara asta?

Nu pot să-mi imaginez cum cineva ar ajunge în rai din țara asta.

Câți ani mai avem de indiferență? 30 sau 40?

Read more...

marți, 12 februarie 2019

Am senzația asta stranie că s-a mai surpat ceva și într-o zi vom auzi zgomotul.

Spun: E nevoie de multă minte să mutăm golul din loc.

În fiecare zi scriem câte un verb pe tablă.

Read more...

duminică, 10 februarie 2019

Am visat un câine care mă ridica deasupra capului.

Număr cănile cu ceai de ghimbir. A cincea cană, a patra zi.

Am învățat că totul trebuie să aibă cursivitate. Nu sunt acceptate trecerile bruște, deplasarea în salturi.

Read more...

Am visat o mireasă cu picioarele pline de răni ca și cum ar fi trecut prin mărăcini sau prin ceva potrivnic. Mergea fără să se grăbească pe o stradă din centrul orașului. Un oraș vechi cu multe clădiri impozante. Mi-a spus că fugise de acasă. Aveam un magazin de antichități în care locuiam de ceva vreme și am adapostit-o acolo. După ce mi-a povestit tot ce credea că trebuie să știu a adormit instantaneu. M-am trezit când storurile magazinului erau ridicate și cineva se uita la noi.

Read more...

joi, 7 februarie 2019

E bine să ne punem în pielea personajului.
Când suntem la birou și facem calculele noastre de toate zilele și gândim că A+B=C și totul e în regulă e bine să ne gândim puțin la personaj. Oare ce o fi făcând în acest moment? Oare iar s-a rătăcit în orașul pisicilor? Oare a fost în sfârșit prins?
Trebuie să fim pregătiți ca în orice clipă să îi luăm locul.

Read more...

miercuri, 6 februarie 2019

Asta puteam înțelege.

În seara aceea am încercat să reconstitui gustul unei căni de ceai. Nimeni nu a zis că e ușor.

Read more...

duminică, 3 februarie 2019

Tot ce a fost scris până acum e adevărat. Tot ce se scrie în acest moment e adevărat. Nu există nicio scăpare.

Să-ți imaginezi că te tragi din greutatea unei furnici.

Read more...

sâmbătă, 2 februarie 2019

Eu sunt vânătorul. Eu vânez. Săgețile mele sunt bine înfipte în lună.

Să auzi un poet vorbind. Să te întrebe unde e gara când tu de aștepti să îți spună ceva spectaculos despre mersul planetelor.

Read more...

joi, 31 ianuarie 2019

Într-o totală dezordine asupra lucrurilor priveam.
Veniți de departe, le-am spus.

Întrucât nu se putea traduce ceea ce spuneam decât cu purici.
Era vorba de 9 de sus.

Read more...

Avem atâtea lucruri de pus la cap la cap.
Avem orașul iar dincolo de oraș avem câmpia. Dincolo de câmpie avem râurile, apoi munții și la urmă de tot stelele așezate două câte două.
Zilele sunt într-o perfectă dezordine.

Când intram într-o cameră întrebam care e locul meu.

Read more...

miercuri, 30 ianuarie 2019

Nu imi aminteam nimic.
Uneori mă gândesc că oamenii așteaptă mai mult de la mine ca și cum doar privindu-mă văd acel ceva mai mult.

Și dacă cineva care trebuia să se sperie nu s-a speriat?

Pământul e fragil, în fiecare dimineață îmi spun, îl pot strivi sub picioare.

Read more...

marți, 29 ianuarie 2019

Mergea până acolo și spunea Matei 10,31 ceea ce era adevărat.
Ea trebuia să facă multe lucruri și el trebuia să-i spună uite ce ai făcut iar ea trebuia să vadă.
Când obosea punea trei puncte unul după altul.
De fapt doar restul conta.
Existau oameni care înțelegeau ce spune și le spuneau și celorlalți.
Cineva alerga să țină minte.
Pământul era ceea ce nu se vedea.
Poate că în sfârșit visase acel ceva care trebuia să se rostogolească.
Oriunde s-ar fi oprit ar fi fost bine.
Dacă amesteca lucrurile la un moment dat își dădea seama unde a greșit.

Read more...

Niciodată nu poți păcăli mâinile.
Mă uit la o lădiță de lemn în care am pus niște cărți. Îmi este utilă să memorez lucrurile.

Read more...

luni, 28 ianuarie 2019

Ne vom duce cu toții în iad, acum hai să facem ceva pentru ceilalți.
Se spune: Faci bine, vei primi înzecit pe lumea cealaltă. E nedrept.
Se spune: Nimeni nu se va mântui de unul singur.

Read more...

duminică, 27 ianuarie 2019

Scoasă din context o propoziție va fi întotdeauna adevărată.
Suntem niște copii cărora li s-a furat joaca și care încearcă să se poarte ca niște oameni mari.
E liniște pe hol. Aș putea să mă duc să țip.
Diferența dintre un om norocos și un om nenorocos e de câteva sutimi.
La loto joc numere impare. Am realizat lucrul acesta ceva mai târziu.
Lipsește muzica potrivită.

Read more...

La meteo se anunță miracole.
Azi miracolele nu sunt pentru noi.
Nu ar trebui nici să le pronunțăm numele pentru a nu le asmuți împotriva noastră.

Lumea e formată în continuare din elemente detașabile.

Read more...

Ne-am trezit dimineață și am privit noul orizont proaspăt vopsit. În aer încă se se simțea mirosul de vopsea. Am zis ok, ne putem descurca și cu asta. Trebuie doar să așteptăm puțin să se usuce vopseaua.

Nimic nu era exact. Nici măcar numărul de pași până la magazinul din colț. Nici măcar teama că o să ne pice ceva în cap.

Read more...

sâmbătă, 26 ianuarie 2019

Mi-ar plăcea ca atunci când se va sfârși lumea și eu mă voi plimba pe străzile orașului să văd doi oameni construind o casă știind perfect ce fac și cât de inutil e gestul lor. Asta mi-ar da speranță.

Read more...

Locuind în clădirile astea e greu de crezut că putem gândi altfel. Respirăm aerul viciat al comunismului. Am schimbat ușile, ferestrele, mobila, însă ceva esențial a rămas. Comunismul supraviețuiește în aceste clădiri. Blocul meu are 43 de ani. Va mai trebui să treacă 30 până când comunismul va deveni o ruină. Când acest bloc va fi în sfârșit demolat voi putea spune că am scăpat de comunism.
Nu am știut să o luăm de la zero.

Când mă trezesc mă uit la blocul de vis-a-vis. Presupun că și blocul în care locuiesc e la fel.

Read more...

vineri, 25 ianuarie 2019

Trebuie să pun cuvintele înainte.

Cred că trebuie să visez ceva, însă ceva mă tot trezește. Ceasul, telefonul, alt vis. Cred că de data asta e ceva important.

Viitorul arată bine, spune Partidul. Viitorul nici dacă ar arăta bine, nu arată bine. Nu poți să vii dintr-o dată și să spui că viitorul arată bine. Și nici nu e vorba despre același viitor.

Read more...

joi, 24 ianuarie 2019

Am scos ceasul de la mână și am pus busola pe masă. Nu mai aveam nevoie de niciunul din aceste obiecte. M-am ras în cap. Am citit un poem. L-am mai citit o dată. M-am așezat la pupitrul tehnic și m-am uitat la butoane. Am ascultat știrile încă o dată. Am spus cu voce tare: oamenii de la Sibiu.

În mesajele noastre cuvântul bravo apare de aproximativ 70 de ori.

Read more...

duminică, 20 ianuarie 2019

Ce se va întâmpla cu mine după aceste cuvinte și de ce nu pot să hibernez iarna?

Read more...

luni, 14 ianuarie 2019

Găsești o chitară la gunoi, o aduci în casă și asta e tot. Despre întâmplarea asta altcineva va avea ceva de spus. Însă tu ai vrea să știi care e o povestea sau măcar cine a aruncat-o. Dacă a fost un bărbat sau o femeie. Ai vrea să-ți dea o explicație. Trebuie ca cineva să-ți dea o explicație.
Măcar dacă ar fi lipit pe ea un bilet.

Read more...

duminică, 13 ianuarie 2019

Am un raft nou. Ceva s-a schimbat în mine de când am acest raft nou. E un fel de suport pentru tot felul de lucruri. Mi-a luat 2 ore și jumătate să-l asamblez. Mi-au rămas și câteva șuruburi, probabil foarte importante, cu care nu am știut ce să fac. Le păstrez și acum. Mai târziu voi uita cu siguranță de ce sunt foarte importante. Pe raft pot să pun tot felul de lucruri. Cărți, ghivece cu flori, multe perechi de chei, două baterii uzate. Paharul. Niciodată nu găseam un loc potrivit pentru paharul meu. Îmi venea să spun: nu știu ce să fac cu paharul. Era ultima mea problemă și nu găseam nicio soluție.

Read more...

sâmbătă, 12 ianuarie 2019

Păstram într-un buzunar câteva bilete de la Loteria Națională ca și cum dintr-o dată acestea ar fi putut deveni câștigătoare. Dar păstram și câteva pietricele și o busolă. Și revista de cuvinte încrucișate din luna decembrie; bilete de teatru, bilete de tren și cele de acces la diferite muzee. Era imposibil ca vreun obiect din cele care îmi aparțineau să nu devină câștigător.
Era important să câștig, dar nu era obligatoriu să încasez premiul. Nu cred că aș fi avut timp.

Read more...

joi, 10 ianuarie 2019

Sticla aceasta de vin s-a aflat în casa unui om despre care nu știm nimic. După sărbători a fost restituită magazinului. Sticla a fost așezată pe raft.
Sticla aceasta de vin se află în casa unui om despre care nu știm nimic. Nu va mai fi restituită magazinului întrucât sărbătorile au trecut iar acum totul e insuficient și trebuie consumat repede.

Spun: am ideea asta că dacă adorm mai devreme pierd ceva. A fi acolo înseamnă a fi treaz.

Read more...

Și ce am mai putea adăuga la această ninsoare decât că credem în ea? Așa cum credem în florile de păpădie dacă chiar credem în florile de păpădie.
La un moment dat această zăpadă ni se va părea foarte grea. Atunci o vom ocoli.

Read more...

Ar trebui să încurajăm ceva. Să încurajăm creșterea păsărilor albastre. Să ne încurajăm prostește că într-o zi o să ningă. Ar fi păcat dacă am eșua acum.

Read more...

Am deschis o pagină albă, am așezat primul cuvânt, prima cărămidă peste care urma să așez și celelalte cărămizi asupra cărora încă nu mă decisesem. Am schițat și câteva gesturi dar acestea nu au mai apărut. La sfârșit trebuia să adaug ușa și cele 3 ferestre. De departe construcția mea semăna cu un spital sau cu o barcă eșuată. Nu era chiar rău pentru început.

Read more...

marți, 8 ianuarie 2019

Unii oameni nu au avut niciun brad, iar eu am avut 4. Acum mai am 3. Nu știu cât o să mai țină chestia asta.

Văd un 9 gol cum se apropie de mine. E absurd.

Cei care eram în compartiment în momentul acela a trebuit să ne prezentăm. Să spunem câteva lucruri frumoase despre noi. Doar așa trenul se putea pune în mișcare.

Read more...

Suntem înzăpeziți. În fiecare dimineață ieșim din casă și constatăm acest adevăr. Nu există ajutoare pe care cineva să ni le trimită. Suntem înzăpeziți deși în orașul nostru a fulguit doar de câteva ori. Mai întâi trebuie să identificăm problema (și am identificat-o) iar apoi trebuie să găsim o soluție.

Read more...

luni, 7 ianuarie 2019

Ar trebui să purtăm o inscripție noi cei care am văzut piesa de teatru în seara aceea (la pauză am văzut că ninge). Cineva să ne întrebe din când în când ce mai facem. Să ne întrebe ceva din anonimatul nostru călduț. 

Cine tropăie? Se topește zăpada, am spus.

Read more...

luni, 31 decembrie 2018

Nu cred în sfârșitul de an.

Read more...

Stătea toată ziua lângă un stâlp, nu cerea nimic. Din când în când cineva se oprea și o întreba: să vă ajut cu ceva? Știți cine sunt? îl întreba. Nu știu. E mai bine așa, îi spunea. Dar nu cerea lucruri imposibile, trebuia doar să te deplasezi dintr-un loc în altul și să te uiți tot timpul la ceas.

Read more...

duminică, 30 decembrie 2018

O mică apocalipsă îmi pare sfârșitul de an. Îmi fac provizii pentru câteva zile. Cel mai mult îmi place să cumpăr fructe.
Balonul de săpun e aproape gata.

Read more...

sâmbătă, 29 decembrie 2018

Cât ghinion pot să am!
Ajuns acasă am văzut că unul din articolele cumpărate nu era trecut pe bon. Cel mai scump dintre ele.
Să știți că sunteți primul client care se întoarce, mi-a spus. Asta mi s-a părut trist. Probabil era și prima greșeală.
Nu e mâna universului aici, am zis. Universul dacă vrea să mă ajute are atâtea posibilități să o facă.

Read more...

vineri, 28 decembrie 2018

Ea strânge pliante. Ea nu le împarte. Alții se ocupă cu asta. Ea strânge pliantele după ce toată lumea le-a citit cum trebuie, după ce toată lumea a înțeles tot ce trebuia să înțeleagă, după ce toți oamenii și-au analizat viețile lor și au ajuns la concluzia că totul e în regulă. Ea strânge pliantele și le restituie firmei producătoare de pliante. Sarcina ei e ca niciun pliant să nu rămână în urmă.

Read more...

Ca să rezolvi o problemă în primul rând trebuie să stabilești tipul de lume în care te afli. Apoi trebuie să citești cu atenție datele problemei. Apoi trebuie să-ți amintești tot ce ai învățat la școală despre tipul acesta de problemă.
Cel mai probabil nu vei reuși.

Read more...

joi, 27 decembrie 2018

Douăzeci și cinci de kilograme avea raftul pe care l-ai cărat aproape un kilometru. Două ore și ceva ți-a luat să-l asamblezi. Totuși nu e totul ok. Îți faci un coldrex și îți aprinzi o țigară.

De afară se aud niște pași grăbiți. Ai vrea să întrebi de ce. Dar te răzgândești și iei cuvintele cu tine în camera cealaltă.

Read more...

miercuri, 26 decembrie 2018

Și brusc te-ai dus să faci niște fotografii. Pentru că așa ai simțit. Pentru că ai vrut să împachetezi timpul și ai găsit cutia potrivită.

Read more...

Le arați o fotografie și salvezi o mie de cuvinte ca și cum ai planta o mie de brazi. Nu mai trebuie să tai un copac pentru fiecare cuvânt pe care îl spui.

Trebuie spus că încă de la început ai avut niște dubii.

Când erai mic vorbeai cu Cineva. Descriai în propoziții simple fiecare din activitățile tale. Nu trișai.
Poate că într-adevăr ai fost un copil special. Poate că chestia asta avea un nume însă la un moment dat a dispărut.
Întrebarea e cât de real era ceea ce vedeai și apoi cât de real a fost când nu ai mai văzut.
Evoluția ta a fost în salturi inexplicabile.

Niciodată nu spui tot.

Read more...

marți, 25 decembrie 2018

Dormeam în camera cealaltă, lucrurile deveneau din ce în ce mai evidente, cineva a spus ceva apoi a trebuit să tacă.
Aveam câteva bețigașe. Încercam să reconstitui spiritul sărbătorilor.

Read more...

duminică, 23 decembrie 2018

Pe mine mă întristează sărbătorile. Mă întristează să văd oamenii alegând drumul cel mai scurt. Fiecare știe ce vrea. Fiecare știe unde trebuie să ajungă.Totul e calculat exact, fără nicio marjă de eroare.

Când scap privesc cerul.

Read more...

sâmbătă, 22 decembrie 2018

Cam 2 kilometri am tras de brad. E un brad mic, dar extrem de greu. Fularul lung pe care vântul îl flutura din când în când îmi dădea aparența unui ins venit de pe altă planetă cu cursa de 6.155 dimineața. Un ins care probabil nu înțelesese corect obiceiurile locului.

Acum însă viața poate reintra în normal.

Read more...

vineri, 21 decembrie 2018

Pentru că eu am spus că nu e corect să nu ningă, a nins. Pentru că eu am spus că nu e corect ca mușcatele să nu facă flori roșii, mușcatele au făcut flori roșii. Pentru că eu întotdeauna spun de două ori că nu e corect.

Read more...

duminică, 16 decembrie 2018

În vis făcusem ceva ce nu trebuia făcut și eram pedepsit. Aveam un vas mare de ceramică pe care îl luasem drept suvenir și fusese spart. Tot ce îmi aparținea fusese rupt, tăiat în bucăți, distrus. Probabil dintr-un soi de nostalgie de care sunt capabil și în viața reală am păstrat câteva din resturile acelea.
Curios e că și o fată pe care o știam fusese pedepsită la fel.
Și ăsta era doar începutul, partea aceea vizibilă.
M-am trezit speriat deși nu fusese cel mai rău vis pe care îl avusem.

În parc făcusem un om de zăpadă, de fapt așezasem trei bulgări unul peste altul, apoi am plecat grăbit.

Read more...

duminică, 2 decembrie 2018

După ce visăm trebuie să facem curat, să strângem nisipul. Partea asta e cea mai grea, dar trebuie să lăsăm locul gol.

Cred că o forțez să spună ce nu vrea. Ceea ce trebuie să țină pentru ea spune, iar ceea ce trebuie să spună ține pentru ea. Cred că și ea mă forțează la fel.

Read more...

sâmbătă, 1 decembrie 2018

Cu ceva timp înaintea zilei de naștere i s-a făcut frică. Era ceva nou. Ca și cum s-ar fi îndreptat spre un zid. Apoi și-a dat seama că poate să treacă prin el.
A trecut prin zid și a ajuns în bucătărie.

Când se uita la o casă, observa în primul rând ferestrele. Chiar și într-o fotografie o casă cu o fereastră deschisă pare că se mișcă.

Read more...

vineri, 30 noiembrie 2018

Ajunsă la capătul celor 20 de ani ea ne întreabă, ce faceți aici? ați ajuns înaintea mea. Noi nu spunem nimic. În vis nu avem voie să vorbim.

Read more...

Am dat ceasul cu două ore în urmă și am zis : Sunt pregătit.

La televizor se anunță ger, se anunță parade, dar nu e suficient. Se anunță proteste. Se anunță vieți. Se anunță cifre. Se anunță pericole. Însă nimic nu e suficient.

E ceva în legătură cu mine ce nu am observat până acum. Dar poate asta ar trebui să fie o întrebare.

Read more...

Văd întotdeauna bucata aceea de cer care e suficientă. Mă întreb de ce.

Când începi să numeri s-a terminat totul.

Read more...

joi, 29 noiembrie 2018

Totul e înregistrat cu succes. Trecerea ta pe aici a fost înregistrată cu succes.
Faptul că ai citit un poem în gând a fost înregistrat cu succes.
Felicitări! Ai câștigat un milion două sute de puncte.

Cred că e ceva la mijloc.

Read more...

luni, 26 noiembrie 2018

E greu să privim din partea cealaltă a poveștii.
Știrea suna în felul următor: Un domn a oferit municipalității bradul de Crăciun.

Read more...

sâmbătă, 24 noiembrie 2018

Timp de 50 de minute nu m-am întâlnit cu niciun câine. Câțiva oameni veneau din direcție opusă, câțiva mergeau în aceeași direcție cu mine. Pe parcurs mă abandonau. Cred că am ajuns cel mai departe în seara asta. La trecerea de pietoni mașinile au așteptat 30 de secunde să trec.

Se întâmplă ceva fără nume.

Read more...

joi, 22 noiembrie 2018

Seara mă întâlnesc cu fata aceea cu câine negru. Dimineața văd același câine însoțind o doamnă în vârstă.
Nu mă întreb nimic.

Lipsește o premisă.

Read more...

miercuri, 21 noiembrie 2018

Trebuie să găsesc alt cuvânt pe care să-l repet de o mie de ori în cap. O bilă pe care să o rostogolesc de câte ori am chef.

Read more...

duminică, 18 noiembrie 2018

Am impresia că e mult mai târziu de miezul nopții, mult mai târziu de începutul acestei ierni, că e mult mai târziu de această câmpie din care a apărut peste noapte acest oraș în care locuiesc de foarte mult timp.
E abia sâmbătă. Muzica e abia la jumătate.

Read more...

sâmbătă, 17 noiembrie 2018

Mă uit pe fereastră și văd că încă nu au apucat să strângă toate frunzele moarte și în curând o să înceapă să ningă. Poate chiar în momentul când voi termina această propoziție.
O să ningă.
O să intrăm și noi în sfârșit în rândul țărilor lumii.
În alte orașe a început să ningă de la ora 22.
Orașul acesta se mișcă mai încet. Așa mă mișc și eu.
Azi-noapte am visat o capră agitată pe fundul unui lac. O fată mi-a spus că atunci când apare capra și e agitată se întâmplă ceva.
În vis nu mi se întâmplă niciodată ceva rău.

Read more...

duminică, 11 noiembrie 2018

Om pierdut.
Și sună tare ciudat, ca și cum ar fi spusă într-o limbă străină.

Read more...

sâmbătă, 10 noiembrie 2018

Dacă o să ies acum probabil o să mai prind amurgul, chiar și pentru o secundă.
De data asta nu o să fie cine știe ce.
Oscilez între a mă culca și a ieși în oraș.

Blocurile au devenit muzee. Ghidul le povestește grupului de turiști despre viața noastră și le atrage atenția să nu depășească linia, să nu ne încalce intimitatea.

Read more...

Coboram scările și m-a prins de braț. Nu prea m-am așteptat la gestul ei, cred că mi-am și retras puțin mâna
How are you? m-a întrebat
I am fine, i-am răspuns după ce m-am gândit puțin, apoi am adăugat
I am ok.
That is good, a răspuns,
That is good, a repetat poate pentru că voia să se convingă
sau poate voia să spună I am not.

Read more...

Eram prea aproape de fericirea lor. Eram într-o zonă nesigură. Căutam din privire zidul în cazul în care eram încolțit.

Se făcea noapte. Animalul mic a zbughit-o pe fereastră și nu s-a mai întors.
Cuvintele nu au avut nicio șansă.

Read more...

vineri, 9 noiembrie 2018

Nu am văzut multe lucruri. Am văzut doar cât a trebuit să văd, cât a fost necesar să treacă ziua. Acum le văd pe toate.

Read more...

joi, 8 noiembrie 2018

În ultimul timp am devenit exhibiționist. Deschid fereastra, tai un măr în patru, îl mănânc, închid fereastra la loc, sting lumina. Apoi mă mut în cealaltă cameră.
Totul se petrece foarte repede.

Read more...

În vis totul se schimbă foarte repede, ceva devine altceva apoi altceva. Trebuie doar să intri într-o cameră și imediat știi tot ce s-a întâmplat în camera aceea. Un oraș devine un pustiu, apoi o cameră, apoi un pat. Acum ești copil și imediat după un bătrân de 90 de ani, înțelept, și știi tot ce s-a întâmplat între cele două momente. Și totul e firesc. Nu te sperie nimic, ca și cum te-ai fi împăcat cu ceva. Și nu scoți niciun cuvânt. Și nici nu auzi vreun cuvânt.

Read more...

Spunea ceva, dar nu îmi amintesc ce spune.
Îl văd vorbind.

Îmi amintesc cum ne-am amuzat odată pe seama lui când el punea o mie de întrebări despre ochelari. E drept că femeia care vindea ochelari era și foarte tânără. Dacă mă așez pe ei se sparg, o întreba, pentru că mie mi se întâmplă să mă așez pe ei, chiar dacă nu foarte des. Aseară, de exemplu, m-am așezat pe ei. Și o ținea tot așa. Intra în foarte multe detalii și nu se grăbea, ca orice om care are tot timpul din lume.
Felul lui de a fi nu avea nicio legătură cu locul acesta. Sau poate nu înțelegeam noi felul de a fi al locului acesta.

Read more...

miercuri, 7 noiembrie 2018

Cel mai aiurea e că în următoarele 6 luni nu mai pot dona sânge. Tocmai când mă obișnuisem să număr. Că să fiu sigur îmi notam undeva data.

Mă uit în jurul meu și văd că avem gutui. Cu gutuile astea putem face ceva frumos.

Read more...

Uitasem telefonul în supermarket, doamna de la casă alerga după mine să mi-l înapoieze. Am fost de două ori uimit, era totuși pentru prima dată când uitam telefonul. Cred că încălcase regulamentul părăsindu-și pentru câteva clipe locul de muncă. Apoi m-am gândit că poate am vrut să-l uit. Aceasta era o scuză care putea funcționa.

Până la urmă în spatele tuturor lucrurilor sunt niște perdele care din când în când sunt date la o parte.

Read more...

luni, 5 noiembrie 2018

Eram într-un oraș străin, căutam o clădire mare.
Întotdeauna e greu să găsești o clădire mare într-un oraș străin. Clădirile de felul acesta de regulă sunt repere. Căutam deci un reper într-un oraș străin, un fel de comoară, doar că nu trebuia să sap nicăieri.
Simțeam că era undeva în apropiere, dar știam că nu voi reuși să o găsesc singur.
Probabil asta voiam să-mi transmit: nu voi reuși singur, iar găsirea unei clădiri mari nu rezolvă problema.
În realitate sunt o mulțime de soluții care nu rezolvă problema.

Read more...

La început ne-am cumpărat o fereastră apoi am învățat să ne uitam pe ea.
Era dificil. Nu mai avuseserăm niciodată o fereastră cu multe clape.
Până la urmă ne-am obișnuit.

Read more...

duminică, 4 noiembrie 2018

Caști. Dacă cineva te-ar întreba acum cine ești i-ai răspunde A.C. Dar e un nume de împrumut. Nu ești încă A:C. Dar la sfârșit vei fi.
Nu că ar avea vreo legătură dar și pe sticla de apă scrie A.C.

Read more...

Pentru a închide un bec ți se deschid o mie de ecrane rulând o mie de reclame. Trebuie să le închizi pe toate, unul câte unul. Abia apoi poți închide și becul.
De fiecare dată există posibilitatea să pierzi totul.

Read more...

sâmbătă, 3 noiembrie 2018

Spargi o cană și muzica se oprește. Dai cu palma în perete și muzica se oprește. Apoi începe din nou.
Nu poți să o oprești decât pentru câteva secunde.

Read more...

joi, 1 noiembrie 2018

Noi treceam pe aici și orașul s-a construit în jurul nostru. Deși încerc, nu-mi mai amintesc nimic din acea perioadă.

Îmi rezerv dreptul de a nu ști ce fac.

Mi-ar fi plăcut ca o dată să fi visat același vis și apoi să-mi petrec timpul să-ți demonstrez că e imposibil.

Read more...

  © Blogger template Writer's Blog by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP