Un produs Blogger.

marți, 18 mai 2021

Îmi amintesc că-mi spuneam că dacă scap de intersecția din Vitan nu o să mor niciodată.
Aș vrea să revăd căminele în care am stat dar cred că n-o să am loc de atâția nostalgici. Cred că cel mai bine e să le vizitez vara când sunt închise.

Read more...

joi, 13 mai 2021

Se presupune că am ajuns nu știu unde și ne-am pitit.



Ea îmi pune întrebări capcană. Spune, acum vreau să te salvez.

Read more...

duminică, 9 mai 2021

Pe stradă copiii se iau la întrecere cu mine. Mamele lor rămân mult în urmă. Se opresc la un metru înaintea mea și își spun, te-am întrecut. Niciodată nu am știut ce înseamnă asta.

În vis îi spun unei fete pe care o cunosc vag să planteze o plantă și să aibă grijă de ea pentru mine. Nu poți să-mi ceri așa ceva, îmi spune.

Read more...

sâmbătă, 8 mai 2021

Douăzeci și unu de mii de pași am făcut în orașul acesta. Ne întâlnim în toate parcurile, a spus. Iar eu mă întreb cum funcționează legile probabilității, cum doi oameni pornind din puncte diferite ale orașului, la momente diferite ale zilei se întâlnesc într-un punct comun. Și de ce aceste legi nu se aplică la fel tuturor. De ce despre unii nu știu dacă mai locuiesc în orașul acesta.

Read more...

miercuri, 5 mai 2021

Ne lipsește certitudinea că ceva îngrozitor s-ar fi putut întâmpla sau că ceva bun va ieși din toată chestia asta. De aici deriva noastră. Într-o zi vom salva lumea, nu lumea asta, dar într-o zi o vom salva. Rămân frânturi de amintiri ca și cum o explozie uriașă ar fi avut loc. Strângem resturile ca să înțelegem ce s-a întâmplat.

Read more...

luni, 3 mai 2021

În noaptea de înviere am vrut să plouă mărunt. Am văzut o dronă survolând locul. Cineva s-a apropiat de mine și mi-a dat lumină. Altcineva m-a rugat să-i dau lumină. Ăsta e momentul meu favorit.
Din când în când mă uitam la cearcănele unei fete de lângă mine.
Când am ajuns în fața blocului am avut impresia că sunt un astronaut care a pus pentru prima dată piciorul pe lună.

Read more...

Pun toate volumele de poezie în rucsac și mă duc în parc. Mă uit la cei care sunt acolo.
Când împarte mâncare mama îi întreabă înainte dacă primesc.
Într-un oraș străin aș putea să fac asta.

Read more...

vineri, 23 aprilie 2021

Bătrânul a ieșit în balcon. I-a spus, dacă tot ai chef să cânți la muzicuță, ieși în balcon. Bătrânul a ieșit în balcon și a cântat la muzicuță. Sau poate și-a spus singur, nu cânt chiar atât de rău la muzicuță, ce ar fi să ies în balcon?

Read more...

duminică, 18 aprilie 2021

Vom reface orașul așa cum a fost mai demult. Aici, ne arată spre un anumit loc, era un pod, vom reface podul. Pe sub pod trecea o apă, vom reface apa. Acum avem puterea asta. Acum putem să o luăm de la capăt. Ne vom întoarce în timp. O să ne plimbăm pe acele străzi. O să ne facem încet nevăzuți.

Read more...

sâmbătă, 17 aprilie 2021

Nu-mi place ziua de sâmbătă pentru că sâmbăta trebuie să mă tund și să-mi scurtez barba.
Nu-mi plac zilele de sâmbătă și duminică pentru că trebuie să mă duc în parc. Nu știu dacă îmi plac oamenii nici dacă aș salva această planetă.
Mănânc ca să pot spune da dacă cineva mă întreabă dacă am mâncat.
Din același motiv mai tot timpul sunt bine.

Read more...

Siguranța pe care ți-o dă istoria că nimic rău nu se poate întâmpla decât așa cum s-a întâmplat. Însă eu nu cred chestia asta.
De multe ori mi-am propus că atunci când visez ceva urât să merg până la capăt, să nu încerc să mă trezesc dar niciodată nu am reușit.
După o vreme m-am întors la toate lucrurile care nu mi-au plăcut.

Read more...

marți, 13 aprilie 2021

Totul e perfect. Rămâne gustul amar al victoriei. Visezi că te uiți pe vizor și citești cuvântul WAKE sau AWAKE. Adormi cu convingerea că a doua zi vei uita tot.

Read more...

marți, 6 aprilie 2021

Suntem cu adevărat norocoși. Niciodată n-am știut ce cred ceilalți despre noi.

Read more...

duminică, 4 aprilie 2021

Îi întrebam dacă pasărea aceea venea mereu la geam.
Era ca în filmul acela în care ne lăsam pantofii la ușă și a doua zi nu-i mai găseam.

Read more...

duminică, 28 martie 2021

Ție îți priește pământul, mi-a spus, pentru că ceea ce cauți tu e cu siguranță aici. Ceea ce caut eu e doar în mod accidental aici. De aceea șansele tale sunt mult mai mari.

Read more...

duminică, 21 martie 2021

Orașul nu e decât un punct care se lărgește.
Înainte de a se culca își povestea întâmplările de peste zi. Uneori le schimba finalul. Nu era un defect profesional întrucât făcea asta de când se știa. Doar așa reușea să adoarmă. Își trăia viața ca și cum ar fi fost a altcuiva. Ca și cum n-ar fi avut nicio obligație față de acea persoană. Uneori se întreba cât va mai rezista.

Read more...

Și ce trebuia să salvăm erau îndoielile noastre, nu certitudinile, ceea ce credeam noi că e adevărat nu ceea ce demonstrasem că e adevărat.
Cineva își propusese să tacă. Pe masă întinsese cele câteva piese de puzzle.
Și acum ce fac?

Read more...

sâmbătă, 20 martie 2021

După cum vă dați seama aici lipsește ceva important care ar fi dat o altă dinamică poveștii.
Dacă e să ne gândim la pahar, putem afirma că jumătate a fost eșec și jumătate refuz.

Read more...

sâmbătă, 13 martie 2021

La ora 20.35 o mamă își plimba copilul pe aleile cele mai întunecate ale parcului. Un tânăr stătea pe o bancă de parcă ar fi fost miezul zilei și s-ar fi uitat la un soare strălucitor pus la perete. Niște copii jucau ping-pong cu câștigătorul.

Read more...

duminică, 7 martie 2021

Azi e o zi frumoasă. Dar și ieri a fost o zi frumoasă. Cerul a fost înnorat, nu mai mult de 5 grade. Dimineața câțiva fulgi de zăpadă.
Din punctul meu de vedere ieri a fost o zi mai frumoasă. În parc nu mai mult de 15 persoane.
Nici ieri dar nici azi n-am simțit nicio plăcere să mă plimb.

Read more...

sâmbătă, 6 martie 2021

Mă gândesc să cumpăr două bilete la o piesă de teatru la care n-am să mă duc niciodată. Asta înseamnă să faci ceva concret.

Read more...

marți, 2 martie 2021

Îmi aprind o țigară, fac mult scrum. Oamenii ies în fața casei, pun scrumul de țigară în saci mari de gunoi. A doua zi îi vor chema să-l ia.

Ea se uită la mine și spune, am îmbătrânit. Îmi pare că spune ceva despre univers.

Cred că se împlinește un an sau se va împlini în curând de când știu.

Read more...

duminică, 28 februarie 2021

Uneori e ca și cum am vorbi despre apa de pe marte. Ne transmitem câteva gânduri bune care rezistă o singură zi. Mediul e foarte toxic. Sunt spărgătorul de gheață care eșuează undeva la mijlocul drumului.

Read more...

sâmbătă, 27 februarie 2021

Îți spun, odată am ieșit în hanoracul roșu până în fața blocului. Pe unul din pereți scria, ai să înțelegi mai târziu. Mă gândesc să ameninț într-o zi pe cineva cu asta.

Tatăl meu a fost mecanic auto. Eu am vrut să devin electrician.



Nu știu de ce dar nu pot să merg cu ochii închiși. Ori de câte ori încerc ajung pe marginea drumului.
Îmi imaginez că merg pe o bicicletă cu roți ajutătoare. Și de aici pământul se vede bine îmi spun.

Read more...

Oamenii râd, râd și se urcă în mașină ca și cum ar ploua și s-ar feri de picăturile de ploaie. Însă nu plouă. Ceilalți duc greutăți. Nu mai știu cine e durerea asta de cap. Pentru că citesc poezie ea îmi spune că ar trebui să mă simt protejat. Poate că există un înger acolo pe care nu l-a văzut încă nimeni.
De trei săptămâni m-am trezit și m-am întrebat cum mă simt. De fiecare dată rezultatul a fost negativ. Poate ar trebui să renunț la chestia asta.
În vis toți care au locuit vreodată în blocul acesta se întorc. Chiar și cei morți. Toți par îngrozitor de îmbătrâniți.

Read more...

duminică, 21 februarie 2021

[...]

Read more...

Cuvântul zilei era consistență. Vom încerca să aprofundăm cuvântul consistență.
Jocul nostru era ca în fiecare zi să găsim câte un cuvânt.

Read more...

sâmbătă, 20 februarie 2021

Au trecut deja 14 zile de când mă trezesc în fiecare dimineață și mă întreb cum mă simt. Într-o zi am ajuns chiar până la jumătatea drumului.
Faptele ne ajută să ne deplasăm dintr-un punct în altul. Gândurile ne fac să părem mai mari.

Am cumpărat un mic kit de prim ajutor. În fiecare an cumpăr câte un lucru care se poate dovedi crucial.
Odată am trecut pe lângă un grup care s-a înarmat cu niște bețe pentru că în zonă fusese văzut un urs. Nu că nu ne-ar fi fost frică, însă gândul acesta ne repugna. Sau poate ne era mai ușor să ne punem în pielea unui animal hăituit.

Read more...

Unele vise nu au niciun sens. Te întorci în magazin să-ți recuperezi șapca. I-o descrii operatoarei, îi spui că e gri și are puncte mici albe. Operatoarea dă din cap, scoate șapca învelită de data asta într-o folie de plastic și îți cere să o recunoști. E o șapcă, îți spui, nu un om. Și nici măcar nu sunt mai multe. Operatoarea te conduce în partea administrativă a magazinului, mult mai vastă și care se întinde pe mai multe etaje. Te lasă să aștepți într-o cameră foarte spațioasă. Te uiți la perdeaua care e aranjată puțin strâmb.

Acum înveți o fată să vorbească limba rusă. E primăvară afară dar nu ești deloc mulțumit.

Read more...

duminică, 14 februarie 2021

Ești în vizită aici. Încerci să nu strici prea multe lucruri în apartamentul de la etajul unu de unde urmărești toate semnele. Mai devreme ai văzut doi tineri, un el și o ea, fiecare ținând în mână câte un trandafir galben. Și ei sunt în vizită aici.


În librărie o fată îi spune alteia, honey, mai stăm mult aici?
Convingerea fiecăruia că cineva aude tot ce spunem.

Read more...

Melodia aceasta e ca cearșaful ăla alb cu care acoperim lucrurile prin casă înainte de a pleca în vacanță.

Read more...

sâmbătă, 13 februarie 2021

Cineva ar putea crede că vorbim despre o anumită persoană pe care o înzestrăm cu puterea de a tămădui pământul de toate bolile, însă în realitate niciodată nu facem asta. Vorbim despre reflexia ei pe anumite suprafețe. Greu de spus ce fel de suprafețe sunt acelea și dacă oricine se reflectă la fel în ele.


Până la urmă creăm niște lumi posibile care ne îndepărtează tot mai mult de realitate.


Poate ar trebui să ne împrumutăm amintirile celor care știu să le povestească cel mai bine.

Nu ai uitat nimic?
Ba da.

Read more...

Am trecut pe lângă un bloc, mi-am spus, aici locuiește ea, de aici emite gânduri și fapte pentru tot universul. Cineva a pictat-o,
nu semăna deloc cu ea, dar măcar cineva a făcut lucrul acesta.
Altcineva a privit tabloul.
Tot ce și-a dorit a fost să nu fie uitată.
Nu pot să uit cât de speriat a fost pictorul când ne-am întâlnit întâmplător în supermarket, vă las să vorbiți a spus, dar după un minut s-a întors și n-a mai plecat de lângă noi.
Ne-am speriat ca proștii.
Nu pot să spun că a ajuns într-un loc mai bun, atâta timp cât un astfel de loc nu există.

Read more...

miercuri, 10 februarie 2021

Am fi putut fi fiecare în banca lui, în stația lui de autobuz așteptând ceva ce nu s-ar fi lăsat prea mult așteptat. Am fi avut fiecare un parc al lui, sau același parc cu intrări și ieșiri diferite, în care nu s-ar fi întâmplat nicio coincidență, în rest un parc obișnuit. Nu ar fi impresionat pe nimeni, poate doar pe niște rațe sălbatice. Probabil cu un trecut dubios. În schimb suntem aici și ne uităm unul la celălalt și nu spunem nimic.

Read more...

M-am trezit și am zis Sunt bine! Sunt bine! Apoi am repetat lucrul acesta până mi s-a șters din cap.


De fapt aveam o ușoară febră și o usturime în gât. Dar chestiile astea le am de ceva timp și nu-mi dau seama dacă nu sunt cumva rodul imaginației mele.
Dacă lucrurile stagnează nu pot să-mi dau seama de nimic.
Odată chiar m-am întrebat dacă sunt viu.

Read more...

luni, 8 februarie 2021

Cei care au avut ceva de spus au vorbit. Ceilalți au tăcut. Nimeni nu a câștigat nimic din asta.
Nu sunt de acord cu îndemnul să te cunoști pe tine însuți. Cunoașterea asta trebuie să fie ceva colateral. Un efect secundar.
Nu te faci bine din asta.

Sunt un obiect aterizat pe pamânt și oamenii încă nu s-au prins ce să facă cu mine. Nu pot să-i trag de mânecă și să le spun că sunt un desfăcător de conserve.

Read more...

sâmbătă, 6 februarie 2021

E ca și cum te-ai pregăti să escaladezi vârful unui munte. Te trezești într-o dimineață, te îmbraci, mergi până la jumătatea drumului și te întorci. Nu ești pregătit pentru asta, cel puțin nu azi. Nu ai starea de spirit necesară, deși ți se cere doar să fii odihnit.
O săptămână mai târziu procedezi la fel numai că de data asta mergi până la capăt.

Realitatea e tot ce se întâmplă între două propoziții. Nimic nu e inofensiv aici.

Read more...

duminică, 31 ianuarie 2021

Pădurea mi-a întors spatele. Imaginile dispăreau unele după altele și rămânea fundalul gol. Am crezut că vedem luminile orașului dar erau doar ochii unui animal speriat ca și noi.
Când am ajuns la primul magazin am cumpărat o sticlă de apă și am băut-o. Așa am avut certitudinea că am scăpat.

Am crezut că ziua aceea mă va bântui mult timp.


Aceasta a fost doar una din următoarele ultime dăți.

Read more...

sâmbătă, 30 ianuarie 2021

Cel mai mult îmi lipsesc porumbeii care se lovesc de fereastră. Nu pare să li se întâmple ceva rău însă zgomotul e destul de puternic.


Notăm ceea ce ni se întâmplă cu X.


Azi am trecut pe lângă doi copaci pe care nu i-am văzut niciodată.

Read more...

vineri, 29 ianuarie 2021

Uneori strigam a cui este pierderea asta însă nu răspundea nimeni. Visam că mă îndreptam spre un oraș din Cehia într-un atelaj tras de niște oi, cai și doi câini. Primul lucru pe care îl vedeam era centrala termică, un coș uriaș din care ieșea un fum cenușiu.

Read more...

joi, 21 ianuarie 2021

Când m-au văzut M. a spus, parcă te-ai mai îngrășat iar I. a zis, parcă ai mai slăbit. Până la urmă au căzut de acord că sunt neschimbat. Mă întreb dacă ar fi putut fi invers.

Read more...

miercuri, 20 ianuarie 2021

La un moment dat vei învăța să deosebești oamenii. Acum toți par la fel. Dar la un moment dat o să-i deosebești.
Acum toți își aprind țigara, toți stau pe scaun, toți deschid cartea la aceeași pagină.

Read more...

sâmbătă, 16 ianuarie 2021

Acum câțiva ani când mi-au cumpărat un pulover verde au spus, am ales un pulover verde ca șocul să nu fie prea mare pentru tine.
Câțiva ani mai târziu ea mi-a dăruit un hanaroc roșu. Au avut dreptate, șocul într-adevăr nu a fost foarte mare.



Uneori e ca și cum aș pune frână brusc. Toată atenția cade pe un obiect stingher.

Poate că totul va dura până când fata aceea va învăța în sfârșit să se dea cu rolele. Numele ei este Sonia pentru că nu se potrivește cu nimic altceva.

Read more...

Un om ar trebui judecat pentru lucrurile mici pe care le poartă cu el. O carte și un conifer cât o palmă într-un ghiveci, asta aveam în sacoșa de hârtie. Pentru asta trebuia să dau explicații.



O pasăre mare ciugulește ceva imaginar în zăpadă.
Trebuie să intri în stare, a spus.

Read more...

duminică, 10 ianuarie 2021

Aleea nu e luminată. Închid ochii și încerc să merg cât mai drept. Îmi amintesc că pe drumul ăsta m-am rugat. Mă trezesc pe marginea drumului, cu un picior în noroi. Ești de groază, îmi spun. Un alergător își face apariția. Apoi mă depășeste.

Read more...

Cerul e senin. Pe trotuarul de vizavi nu e parcată nicio mașină.
Toți sunt plecați undeva.

Becul din apartamentul de sus e în continuare aprins.


Azi nu se întâmplă nimic.

Read more...

sâmbătă, 9 ianuarie 2021

Eram tare mândru de mine că îmi tăiasem unghiile de la picioare înainte de a pleca. Orașul acela era în pantă, de multe ori ne cădeau lucrurile pe care le țineam în buzunare. Până atunci nu fusesem decât de două ori la capătul lumii.



La ce te gândești, aș fi putut s-o întreb pe fata de 17-18-19 ani din fața mea. Se ridicase în picioare să tragă draperiile ca soarele orbitor să nu ne mai intre în ochi.



Seara mergeam să vedem niște rațe cum zboară deasupra unui lac.


În perioada aceea am frământat de două ori și de fiecare dată a fost un succes răsunător.

Secretul e să nu ai niciun fel de griji, i-am spus. Apoi ne imaginam cum ar fi să deschidem o brutărie într-un sat uitat de lume.
Noaptea am visat că locuiam într-un loc cu oameni foarte înalți.

Read more...

joi, 31 decembrie 2020

Dacă aș fi pe stația spațială aș vedea cum grijile oamenilor se deplasează de la stânga la dreapta ca un front atmosferic.


Grijile oamenilor au staționat o vreme deasupra orașului nostru.



Întotdeauna ne-am propus că dacă ne prinde ora 2 și noi n-am ajuns nici la jumătatea drumului să ne întoarcem, dar niciodată nu am făcut-o.

Se aud voci și oameni care aleargă prin casă.
În apartamentul de sus cineva a uitat becul aprins câteva zile.

Read more...

marți, 29 decembrie 2020

După ce ne-am chinuit să le mutăm ne-am dat seama că toate lucrurile sunt la locul lor într-un fel anapoda.



Va veni o zi când ne vom da măștile jos și vom vedea că am îmbătrânit și că toate grijile noastre au dispărut.

Dacă am fi la capătul lumii acum am face avioane din hârtie.

Read more...

luni, 28 decembrie 2020

Lucrurile vagi plutesc mai ușor decât cele foarte concrete.


Un sentiment poate să fie vag.



În apartamentul de sus copilul aleargă. Când nu aleargă plânge că a stricat jucăria cea nouă.
Dacă e fată îi vei pune numele Ana și ai scăpat de orice grijă.
Dacă e băiat îi vei spune Matei.


În orașul acesta ploaia s-a oprit la 7.33.

Aici începe o propoziție nouă.

Read more...

Îmi place chestia asta: O mașină trece pe lângă tine și pe scaunul din dreapta ai impresia că vezi pe cineva cunoscut. Dar nu ești sigur de asta. Fata întoarce capul spre tine iar privirea ei e pe jumătate surprinsă. Dar nu schițează niciun gest.

Nu am uitat nici acum un grup de 5 chinezi, patru băieți și o fată. Călătoreau în picioare într-un tren spre București. Fata avea tatuat un păianjen pe umărul stâng.
Dacă lucrul acesta s-ar fi petrecut într-un film am ști ce s-a întâmplat după.

Poate că tot ce rețin e neimportant.

Read more...

duminică, 27 decembrie 2020

Am visat că am ieșit dintr-o clădire și am început să dansez ceea ce e ciudat pentru că eu nu am ureche muzicală și nici nu simt ritmul. Nici nu am observat că cineva se uita la mine, însă melodia aceea avea ceva.

Totul pare atât de real încât încerc să-mi amintesc ce am făcut zilele trecute.

Read more...

vineri, 25 decembrie 2020

Binele este o chestie vagă. Tot binele din lume este o chestie și mai vagă.
În plus în lume nu există niciun bine.



Sunt lucruri care ni s-au întâmplat când am fost mici și le povestim tot timpul ca și cum nimic altceva nu merită povestit. Poate că sunt singurele cu care nu ne rușinăm.

Ar trebui să ne amintim mereu momentul când am început să povestim.

Read more...

Sunt tot felul de ritualuri pe care le practicăm M-am așezat pe Nici nu mai știu unde și am așteptat.



Se naște o legătură între cel care construiește un lucru și cel care îl distruge.


Poți distruge un lucru dintr-o singură lovitură sau îl poți dezmembra cu minuțiozitate.


Construim lucruri, ele sunt faptele noastre. Uneori au forme destul de vagi.

Read more...

sâmbătă, 19 decembrie 2020

Un bec care se arde nu se schimbă imediat de regulă se așteaptă o săptămână până când lucrurile devin cu adevărat insuportabile. La fel o ușă care scârție. Un scaun care se mișcă ori de câte ori te așezi pe el se repară abia după câteva luni. Toate chestiile astea sunt scrise în ghidul micilor reparații prin casă pe care îl citesc în paralel cu ghidul celui care nu are nimic de spus. Pentru că ce este viața aceasta pentru care nu trebuie să ne facem griji mă întreb.

Read more...

duminică, 13 decembrie 2020

Mi-a făcut astrograma a zis nu te cunosc.


Poate că lucrurile nu vor mai fi niciodată atât de simple.

E ca și cum aș spune mi-aș fi dorit să ningă dar îmi place atât de mult că plouă.



Trebuie spus că acel câine avea încredere în mine. De aceea m-au luat cu ele, ca el să stea liniștit. O vreme a bolit. Într-o zi l-am văzut în oraș departe de locul acela.


Uneori pot spune cu precizie ce urmează.

Read more...

Toate lucrurile au venit din același loc în același timp. Pe etichete erau niște chestii îngrozitoare pe care n-ai vrut să le știi.



Am ieșit în oraș. Tânăra fată își plimba câinele negru prin cartier. În unele dimineți locul ei e luat de o doamnă în vârstă care se deplasează greoi.
Orice reper îți e de ajutor însă uneori trebuie doar să închizi ochii și să înaintezi.

Chiron a fost descoperit pe 18 octombrie 1977. E considerat atât o cometă cât și o planetă pitică.

Uneori ca să-mi amintesc ceva mă gândesc la lucruri ciudate cum ar fi la ce oră am mâncat ieri.
Alteori mă sperii cât de ușor prind lucrurile în cădere.

Read more...

miercuri, 9 decembrie 2020

Era ca și cum aș fi mers prin deșert, din când în când mi se părea că zăresc câte un om. Nu sunt mulți cei care ar fi ieșit din casă pe vremea asta, i-ai fi putut ține într-o palmă.


Poate cantitatea de apă era ceva ce nu puteam suporta.



Mă gândeam la câteva lucruri de la A la Z.


Voiam să mă concentrez pe bătaia din aripi a unei musculițe bețive.


Acolo era o singură fată cu un singur câine deși părea cam șters făcea niște chestii cu o minge.

Read more...

sâmbătă, 5 decembrie 2020

Veneau împreună din călătorie. Trenul, gara, biletele care se aflau în celălalt buzunar.

De citit putea să citească și acasă când totul nu se va mai mișca atât de repede.
Pe măsură ce se apropia devenea tot mai abstract.

Ce anume ar fi trebuit să mă sperie, se întreba.

Read more...

sâmbătă, 28 noiembrie 2020

Unora le place ZAZ, îmi spuneam în timp ce treceam prin parc. Îmi e rușine cu acest parc, cel puțin când mă gândesc la celelalte parcuri, dar e cel mai mare parc din oraș iar oamenilor nu prea pare să le pese. În parc e și un lac și două insule artificiale. După un timp e destul de greu să-ți dai seama ce e artificial. Una din insule e ocupată de rațe și alte păsări sălbatice. Când am trecut pe acolo suprafața lacului era înghețată și am vrut să pun piciorul să aud cum crapă.

Read more...

Când există mâine te întrebi dacă a existat ieri.
E oare atât de îngrozitor dacă planeta asta n-a fost creată pentru oameni?

Read more...

duminică, 22 noiembrie 2020

Cred că aș fi fost un medic bun, un psiholog bun, și probabil un preot bun. Ca arhitect aș fi atras atenția prin detalii.


Pentru multe din chestiile astea îmi lipsește talentul, iar pentru altele răbdarea și indulgența.


Mi-ar fi plăcut să mă apropii mai mult de lucrurile mici.

Read more...

miercuri, 11 noiembrie 2020

E caraghios să vezi pe cineva fugind de un fluture.


Primele fotografii pe care le-am făcut în orașul acela au fost reușite.

N-am avut nevoie de ghid, deși uneori ne alăturam unor grupuri de turiști.
Stăteam în dreptul unei picturi și cineva ne spunea să privim capetele cailor.

Ne-am dat seama că cineva locuiește în casa aceea când am văzut că fereastra fusese scoasă din balamale iar pe pervaz fusese așezată o plantă. În fiecare seară planta era mutată câțiva centimetri la stânga sau la dreapta.

Read more...

sâmbătă, 7 noiembrie 2020

Mult timp am auzit castanele cazând pe trotuarul din fața blocului.


Am visat că-i dăruiam cuiva un fular. Îl pusesem într-o cutie de carton cu capac, caraghios de mare.


Privesc cerul senin ca și cum aș ponta cartela de prezență și apoi ar trebui să intru în fabrică. Înainte mi se ia ca de obicei temperatura.

Trec pe lângă o statuie, doi copii se joacă de-a v-ați ascunselea în spatele unui copac.

Read more...

duminică, 1 noiembrie 2020

Există un moment în care fiecare trebuie să-și ascundă fața de ceilalți.



În timp ce un organ vital nu mai funcționează cum trebuie sau poate chiar a lipsit dintotdeauna înregistrez tot ce se întâmplă în jurul meu în speranța că la un moment dat voi putea descifra toate aceste imagini.



Visez o casă. În camera cea mai puțin locuită luminile sunt aprinse, văd o fereastră nouă, în mijlocul camerei o femeie în vârstă citește o carte, poate chiar cartea pe care o citesc zilele acestea, nu știu cum să trec prin dreptul ferestrei fără să mă vadă.
Mă feresc de femeia aceea în vârstă pentru că mă cunoaște.

Read more...

sâmbătă, 31 octombrie 2020

Îi apăru în minte un cuier în care era agățat un singur palton și un hol foarte lung mai tot timpul zilei întunecat.

Read more...

miercuri, 28 octombrie 2020

Da, totul se termină, își spuse, cel puțin tot ce e scris.

Stătea în fața unui semafor și aștepta să se facă verde. Nu realiză că aștepta de ceva timp.


Asta nu înseamnă că ajuns în fața unei pagini albe ai ajuns în sfârșit în fața libertății. Totul a fost scris exact pentru pagina asta.

Se simțea ca un copil ridicat de pe scaun ca să spună lecția. De data asta avea de gând să tacă.

Read more...

duminică, 25 octombrie 2020

Știm ce se întâmplă, dar nu știm ce își spun.

Pentru că ceea ce se întâmplă nu are legătură cu ce își spun.


Pentru că un lucru poate exista independent de altul.

Privesc cerul - în curând o să plouă - și în același timp trag cu ochiul la un om al străzii care se odihnește pe banca din fața blocului. Termenul ăsta e destul de ciudat. Ar trebui să i se spună omul lui Dumnezeu.

Read more...

duminică, 18 octombrie 2020

[...]

Read more...

sâmbătă, 17 octombrie 2020

Pentru cineva care merită tot ce e mai bun din lume nu mă simt prea bine aici.

În fiecare săptămână cumpăr biletul la loto, în fiecare zi fac mișcare cel puțin 30 de minute.

Cât timp există un lucru care încă nu are un nume totul e în regulă.

Uite un fluture, îi spun.

Read more...

joi, 15 octombrie 2020

Cineva spune, uită-te în direcția aceea, și eu mă uit, dar aș fi preferat să n-o facă.

Văd absolut tot ce e în zona aceea, înțeleg tot. Chestia asta vine întotdeauna cu o parte foarte proastă.


Cineva îmi spune, acum știi totul despre inimă.

Read more...

luni, 12 octombrie 2020

Mă gândesc că am o putere ascunsă pe care dacă aș fi folosit-o lucrurile ar fi fost mult mai simple. Dar puterea aceea ar fi venit cu anumite riscuri.
Nu e vorba de talentul meu de a vorbi în public.



Îmi este teamă de ziua aceea ca și cum aș aștepta rezultatul unor analize medicale, ca și cum mi-aș aduna toată forța să trec printr-un zid iar apoi lucrul acesta nu mi s-ar mai părea imposibil.

Read more...

sâmbătă, 10 octombrie 2020

M-a întrebat ce înălțime și greutate am.
Poate ar fi trebuit să am un ritual, câteva lucruri simple pe care să le fac înainte de ziua aceea.

O singură dată m-am prefăcut că sunt bolnav, de multe ori m-am prefăcut însă că dorm.

Solidaritatea este lucrul acela în care cineva nu se mai poate împotrivi.

Read more...

joi, 8 octombrie 2020

[...]

Read more...

duminică, 4 octombrie 2020

Ne testam capacitatea de a crea amintiri. Încercam tot felul de rețete. 

Voiam doar să vedem unde greșim. Întâmplarea făcea ca totul să iasă bine încă de la început.

Era probabil norocul începătorului.
Nu cred că vreodată vom putea fi considerați altceva decât începători.

Trebuia să plouă. Încă o promisiune încălcată.

Read more...

Ea nu ștergea niciodată tabla, credea că tot ce scrie el acolo e important. 



Câteva zile am crezut că sunt omul din mulțime care apare într-un documentar preț de câteva secunde. Stăteam în pat și când l-am văzut pe cel care părea că sunt eu am tresărit. Mi-am dat seama că nu aș putea să mă uit mai mult la mine.

E important să-i asculți pe ceilalți, dar nu trebuie să înțelegi chiar tot ce spun. E ca și cum ar vorbi parțial într-o limbă străină. Traducerea nu e cine știe ce, dar e mai bine așa. Dacă ai înțelege tot, povestea ar fi doar despre ei.

Read more...

sâmbătă, 3 octombrie 2020

Pe fiecare nou venit din călătorie îl întâmpinam cu întrebarea : dar ce poți să ne spui despre pinguini? chit că nu văzuse niciun pinguin pe unde umblase și nici nu-și formase vreo părere clară despre asta.
Același lucru îl făceam și noi, inventam tot timpul răspunsuri despre pinguini.

În vis am cu totul altă vârstă. Sunt mult mai tânăr. Mereu se întâmplă la fel. E ca și cum m-aș uita la o clădire, dar în fotografie ar apărea o alta aflată la 300 de kilometri depărtare.

Read more...

Nu știi ce să-i întinzi fruntea, încheietura mâinii.


Numele meu nu se scrie așa, spui.


E un lucru inutil [ ceva ce nu-ți arată în ce direcție s-o iei, nici ce să faci ] dar tocmai de aceea extrem de valoros.
Uneori când spun ceva am impresia că umplu niște baloane cu aer.

De fiecare dată aceeași senzație, că mă apropii de zid, apoi că trec prin el.

Read more...

sâmbătă, 26 septembrie 2020

E ca și cum ai scrie într-o limbă străină. Lucrurile au sens, doar că pauzele dintre propoziții dispar. Iar tu mizai pe pauzele acelea. 



Ne gândim cât de mult o să plouă. 


Fiecare are în minte propriul său plan, apoi încercăm să le suprapunem.



Am intrat într-o librărie și am cumpărat trei cărți. Cred că am ațipit pentru că atunci când am ieșit era deja întuneric.

Uneori inventez lucruri. Le inventez gândindu-mă la lumea în care ele ar fi posibile. Când inventezi un lucru e ca și cum l-ai opri să se întâmple.

Read more...

Nu știi cine a intervenit atunci pentru tine. Cert e că realitatea s-a mișcat puțin.

Nu e că tu nu uiți, dar cel mai mult te uimește cât de repede uită ceilalți. Poate asta înseamnă să fii în două locuri în același timp.

Uneori e la fel de greu ca și cum ai ghici numerele câștigătoare la loto, dar nu imposibil.
Tu știi mai bine, îți spune.
Dacă e un test trebuie să răspunzi, dacă nu, preferi să taci.

Read more...

Îmi amintesc că într-o toamnă cerul a fost acoperit cu nori 30 de zile. Ceilalți au uitat.
Nu mai știu ce făceam și ce avea atunci legătură cu mine.


E ca și cum s-ar dezlipi neuniform primul strat de vopsea.

E ceva abstract a cărui definiție o caut în dicționar.



Și nici nu am ajuns la capătul lumii, deși uneori trebuie că am fost foarte aproape. Când ajungeam în orașe mai mici copiii erau primii care ne salutau.

Read more...

vineri, 25 septembrie 2020

Aduni toate pachetele de biscuiți pe care le găsești prin casă, toate sticlele de apă. Încă nu te-ai hotărât ce o să faci mâine.
Nici n-ai ales ce o să se întâmple după.
Uneori îți e greu să alegi între un magazin sau altul, deși cumperi aproximativ aceleași lucruri.
Dacă închizi ochii asta nu înseamnă că n-o să se întâmple.
Nu știi cât va dura, dar te obișnuiești cu noile cuvinte. Nu-ți mai faci griji.

Read more...

joi, 24 septembrie 2020

3 câini au ucis 6 canguri la o grădină zoologică. Pasărea Emu s-a speriat și a fugit. Îngrijitorii au găsit-o a doua zi plimbându-se pe aleile grădinii.



Pe ușa unui magazin alimentar scria: Închis. Suntem bine.

Read more...

sâmbătă, 19 septembrie 2020

Trebuie să ne ținem de plan, doar așa pot apărea interferențele.



Ne putem imagina o cameră destul de mare în care sunt 10 sau 15 persoane de vârste apropiate. Se aude o voce și noi trebuie să ghicim cine e povestitorul.

Niciunul dintre ei nu se simte confortabil în această încăpere.
Există și o fereastră deschisă. Unul dintre personaje stă tot timpul cu fața spre fereastră. Nu se întoarce niciodată indiferent ce ar face ceilalți.

Read more...

Făcea niște cusături foarte frumoase. De fapt chestia asta ne-a și atras atenția.



N-am mai visat nimic despre planeta aceea îndepărtată. Visele mai degrabă nu se repetă. E ca și cum ai intra mereu în aceeași încăpere și sarcina ta ar fi să descoperi detalii noi.



Dar nu toți cei care se mută în blocul de vizavi sunt fericiți. Unii pur și simplu nu au încotro.



Supraviețuitorii sunt însă periculoși. Chiar și când spun adevărul te vor minți. Nu e niciun mod în care să poți povesti ce s-a întâmplat.



Orice zi devine un eveniment istoric. Care au fost simptomele te vor întreba. Tot ce le poți spune e că n-ai fost luat prin surprindere.



Aici fiecare caută doar ce este mai bun, cel mai bun doctor, cea mai spectaculoasă cădere, ignorând pur și simplu avertismentele.

Read more...

miercuri, 16 septembrie 2020

Copilul aleargă după minge însă nu-și va aminti lucrul acesta. Amintirile sale se vor forma mai târziu.
Oamenii fericiți se mută în blocul de vizavi la etajul 1. Nefericiții dinaintea lor s-au mutat la periferie. Aceasta e dinamica corectă a lucrurilor.



Cineva îți spune it is nice to see you. Acum că purtăm măști suntem obligați să ne vedem sufletele.
La un moment dat vom reveni și noi la normal.



Am văzut atâtea miracole încât nu mai credem în ele.


Cesaria Evora mă întreabă dacă m-am trezit.

Nimic nu e întâmplător. Oamenii pe care-i întâlnesc sunt vinovați de ceva pentru că eu trebuie să-i judec, să le pun etichete.

Încă nu suntem nici la jumătatea drumului și nu mai putem să luăm nimic cu noi.

Read more...

duminică, 13 septembrie 2020

Am visat că făceam parte din echipajul unei misiuni spațiale ce urma să ajungă pe o planetă îndepărtată. Nu știu dacă fusesem ales pentru acea misiune sau mă înscrisesem voluntar și fusesem acceptat. Nu-mi amintesc ce simțeam. Ce am visat era ca titlul unei știri. Nu cunoșteam amănuntele în afara faptului că urma să lipsesc 6 sau 7 zile.

Read more...

sâmbătă, 12 septembrie 2020

Se citea un poem. Pe fundal se auzea zgomotul unei mașini de tocat sau al unui tren. Poate că cele două zgomote se aseamănă.
Cerul e senin chiar și în după amiaza asta de sâmbătă. Oamenii sunt la fel de obosiți.



Un copil spune : avem nevoie de baloane pentru că baloanele ne dau memorie.


Sau poate că unele zgomote de afară se potrivesc perfect cu unele gânduri.

Read more...

Din orașul acesta s-au desprins bucăți mari de tablă. Poate că a fost o furtună. O furtună corectă e cea pe care nu o simte nimeni.



Oameni noi vin. Își schimbă plăcuțele de pe ușă. În următoarele decenii își construiesc povestea. Apoi se odihnesc.

Read more...

marți, 8 septembrie 2020

Vf.Cindrel, 05.09.2020.
10 ore și 10 minute.

Read more...

duminică, 30 august 2020

Să închizi ochii și să-i lași pe ceilalți să vorbească.
Până la urmă planul avea o existență de sine stătătoare indiferent ce-am fi făcut.
Când văd pe cineva cu un rucsac în spate văd în reluare planul.
M-am uitat spre o mașină de la fereastra căreia o fetiță m-a întrebat ce faci.
Am o problemă, le-am spus cu câteva luni în urmă, s-ar putea să mor.
Imediat după ce am aflat răspunsul am cumpărat două prăjituri.
Cineva ne spune că suntem o rețea hidrografică.

Read more...

sâmbătă, 29 august 2020

Cineva a spus nu avem unde să celebrăm evenimentul, altcineva a spus am eu un magazin de mobilă închis de 5 luni și așa a rămas. La gândul acesta toți au zâmbit.
Undeva în oraș se dădea un gol spectatorii au sărit în picioare și au vorbit despre asta.
Mi-a venit ideea să intru în librărie și să cumpăr cel mai recent Murakami.

Ce să-ți trimit? a întrebat.

Read more...

duminică, 23 august 2020

Trebuie să ajungi în fața unei foi albe de hârtie.
Ori de câte ori părăsești casa faci o incursiune în viitor.
Îți spui că ai găsit ascunzătoarea perfectă.  

Read more...

sâmbătă, 22 august 2020

Suntem niște aisberguri. Uneori câte un Titanic se lovește de noi.
Sar peste o fâșie de iarbă ca și cum ar fi ceva curgător.
Mă apropii prudent de o pasăre.

Read more...

duminică, 16 august 2020

E un fel de jurnal, dar fără date sigure.
Când deschid cutia mă aștept să găsesc și altceva.
Mă uit la elefantul care se leagănă pe pânza de păianjen și îmi spun că într-o zi aș vrea să fiu și eu la fel de fericit.

Cineva mult timp m-a întrebat de o pisică pe care nu o aveam.

Visez că cineva care are o autoritate morală ne predă lecția de geometrie. Un câmp de zăpadă și o casă spre care ne îndreptăm. Trebuie să revenim de multe ori aici.

Read more...

vineri, 14 august 2020

Ei nu știu cine ești dar cred totuși că ești cineva important pentru că la un moment dat cineva îți spune Adiță.
Dar nu toți putem prevedea viitorul? întrebi.
Te pregătești să străbați deșertul, să aștepți la semafor.

Read more...

joi, 13 august 2020

Îmi dau repede seama că-mi lipsește ceva.
Arunc cheile pe măsuță și fug în bucătărie să-mi aprind o țigară.
Azi sunt un mic învingător fără însă să pot numi ce am învins.
E ca și cum aș fi urcat pe munte pentru cele câteva clipe în care să pot privi cu adevărat.
Cuvântul care lipsește e electromagnetism.

Read more...

marți, 11 august 2020

Suntem un amestec de naivitate și voință.
Ce ni se poate întâmpla rău aici ni se poate întâmpla oriunde.
La un moment dat ne-am speriat. Fiecare buturugă se alungea, părea să devină ceva viu. Linia aceea subțire dispăruse cu totul.
În timp ce coboram credeam că vom rămâne pentru totdeauna cu setea aceea.

Read more...

sâmbătă, 8 august 2020

Copilul se ridică pe vârfuri, își lipește urechea de copac și ascultă ce-i spune copacul. Imaginea asta am mai văzut-o undeva.

Suntem mulți aici, veniți de niciunde. Putem să auzim chiar întrebările celorlalți. Înțelegerea e să ne salutăm. Ne grăbim să ajungem primii la bancă.
Domnul profesor vorbește tot timpul și foarte tare.
Nu suntem siguri din care grup facem parte.

Read more...

Imediat după ce îl parcurgem traseul ni se șterge din minte. Sunt porțiuni mari pe care nu ni le amintim deloc. Ne întrebăm dacă pe acolo am fost și data trecută. Am putea chiar să-l repetăm la nesfârșit.

Amestecul de epuizare și ceea ce vezi, faptul că știi întotdeauna unde te afli, cred că asta a avut autorul în minte.

E ca atunci când se strică ceva prin casă și cumva reușesc să-l repar și spun că am avut noroc pentru că doar așa pot să-mi explic.

Singura condiție pe care o pun e să am suficientă apă.

Read more...

vineri, 7 august 2020

Tot timpul te-ai uitat pe fereastră. Ai jucat la un moment dat o partidă de șah, dar ți-ai spus că asta poți să faci oricând. Ai notat tot ce ai vazut. Capre de toate culorile, acoperișurile unor case, lanuri de floarea soarelui vs lanuri de porumb, câmpuri de panouri solare, cerul foarte mic apoi dintr-odată foarte mare, niște păsări.

Îți dai seama că nu poți să povestești. Teama ta e să nu se întâmple ceva care să trebuiască să fie povestit.

O să ți se ceară ceva ce nu ai, dar înainte de asta vei simți o bucurie foarte puternică.

Read more...

marți, 4 august 2020

02.08.2020
Predeal - Muchia Fitifoiu - DN73A - Poiana Frăsinet - Diham - Pichetul Roșu - Cabana Mălăiești - Vf.Omu (traseul de vară) - Valea Cerbului - Poiana Coștilei - Căminul Alpin.
13 ore și 25 de minute.
Traseul se încheie când scapi și de ultima durere, când se estompează și ultima senzație. Când totul redevine cuvinte.

Traseul continuă.

Read more...

sâmbătă, 1 august 2020

Odată ce mi-am spălat ghetele am știut că nu mai e cale de întoarcere.
Pe fereastră vedeam capre de toate culorile sau acoperișurile unor case.
N-am știut niciodată când îmi vor folosi toate aceste lucruri.

Read more...

luni, 27 iulie 2020

Timp de preparare 90 de minute. Apoi faci o poză. Apoi pui preparatul la frigider. După 3 zile îl arunci.

Read more...

duminică, 26 iulie 2020

Restul drumului îl voi parcurge alergând. Nu am să fiu foarte atent la ce se întâmplă în jurul meu. Riscul e că voi ajunge la capăt și va trebui să aștept.

Nu pot să-mi ating fața așa că nu-mi dau seama dacă visez.

După unele propoziții apare deșertul pe care trebuie să-l străbați sperând că vei întâlni totuși ceva.
Există lucruri consemnate undeva dar care nu mai pot fi legate de tine.

Trecând printre oameni uneori îmi spun: asta pot să fac și eu.
Cel mai rău lucru e că voi ajunge să mă cunosc.

Read more...

Copilul bate mingea și îngână jingle bells. Ceva mai încolo un alt copil îngână o arie.
O fată îi răspunde mirată unui băiat: dar tu nu-ți cunoști telefonul!?
Sunt linia punctată care trece printre ei.

Ceva mă face să spun: Tot ce se întâmplă până la 30 de ani e o minciună.

Read more...

Am spus că în ultimul timp aș vrea să știu cât de tare pot să alerg și mi-am dat seama că după asta nu mai pot să spun nimic, că sunt blocat.
O combinație ciudată de informații, obiecte și stări, dar mai ales legăturile dintre ele.
Un cerc, o linie dreaptă, apoi alt cerc.
Sunt dezordinea de pe birou.

Read more...

sâmbătă, 25 iulie 2020

E ciudată banca aceasta. Tinerii în drumul lor se opresc aici. Schimbă câteva cuvinte, râd, și de regulă după o oră pleacă. Zici că e o statuie pe undeva sau un mormânt. E inexplicabil. Eu nu m-aș fi oprit aici. Nu m-aș fi oprit la niciuna din aceste bănci.
Și nu doar cei mai tineri. E ceva ce nu înțeleg, o explicație la care nu pot să ajung.
Poate aici e jumătatea drumului.

Uneori întâlnesc câte un grup format din 4-5 băieți și o fată. Joacă baschet sau sunt pe biciclete.

De pe trotuarul celălalt cineva îmi face cu mâna, îi răspund. Cred că mă întreabă ce fac așa că îi spun bine, mă plimb. Ilustrativ schițez cu mâna câțiva pași. Nu știu exact ce știu ceilalți despre mine. Poate uneori ar trebui să răspund altceva.
În ultimul timp aș vrea să știu cât de tare pot să alerg.

Read more...

sâmbătă, 11 iulie 2020

Niște oameni au așteptat ca alți oameni să se trezească apoi au bătut în ușă. Totul se întâmplă la o oarecare înălțime. Cele două păsări au dispărut.

Îmi imaginez că cineva mă privește și îmi demontează gesturile. Constat că nu mai pot să alerg.

Read more...

luni, 6 iulie 2020

Azi ai mers iar foarte mult. La un moment dat te-a sunat cineva și ai vorbit în engleză. Ai așteptat la semafor.
Îți amintești privirile unor persoane necunoscute. Una dintre ele se afla într-un grup pe munte. Privirea parcă îți mulțumea pentru ceva.

Read more...

duminică, 5 iulie 2020

Sub fotografie era un comentariu. Nu trebuie să lăsăm fotografiile să vorbească singure.
Asta se întâmplă pentru că copil fiind ai legat o vrabie de un gard și ai plecat. Când te-ai întors ai găsit doar sfoara aceea de un metru jumate și nimeni nu-ți poate spune ce s-a întâmplat în acel timp și nici tu nu-ți amintești de ce te-ai întors sau poate nici nu te-ai întors poate sfoara aceea legată de gard e din cu totul altă amintire.
Cel mai des ți se spune să nu te sperii. Poate pe fața ta se citește acel ceva. Cineva te recunoaște fără să te fi văzut de mult timp. Nici măcar nu ați fost prieteni. Altcineva îți spune că nu te-ai schimbat.

Read more...

sâmbătă, 4 iulie 2020

Ni se spune, azi se întunecă mai devreme.
Când m-am trezit mi-am spus, azi a fost sâmbătă, apoi am pus într-un vas să fiarbă ceva.
Cea mai mare cantitate de apă pe care am băut-o într-o singură zi a fost 4,5 litri.

Read more...

joi, 2 iulie 2020

Aproape că pot să-mi imaginez pe cineva spunând așa e corect.

Dacă aș avea timp l-aș umple cu tot felul de obiecte. În cazul acesta timpul ar fi un fel de balon de săpun.

Read more...

miercuri, 1 iulie 2020

Într-o zi vezi că omul nu e la birou și afli că e în concediu.
A doua zi vezi că omul nu e la birou și afli că lucrează de la distanță.
A treia zi vezi că omul nu e la birou.

Read more...

marți, 30 iunie 2020

În sfârșit pot să văd și eu luna când mă uit pe fereastră (nu reflectându-se într-una din ferestrele blocului de vizavi). Va trebui să mă pregătesc mai mult pentru a răspunde la întrebarea cum e posibil lucrul acesta deși mie îmi place să cred că e imposibil.

Read more...

luni, 29 iunie 2020

Când aud cuvântul elasticitate tresar. Azi mă uitam la o emisiune gastronomică și l-am auzit. Am tresărit. În rest se întâmplă tot felul de lucruri ciudate. Mă deplasez scăpând mereu ceva din mână. Dar nu înaintez. A înainta înseamnă să lași ceva în urmă.
Uneori seara aud căzând fructe din pom.

Read more...

duminică, 28 iunie 2020

e o zi din aceea în care poți urca foarte sus.
cineva a rezemat o scară de un copac și a lăsat-o acolo.
toată ziua am așteptat să văd ce se întâmplă.

Read more...

Oricum ai întoarce-o e trist. E trist pentru că există o ordine peste care nu poți să sari, nici înainte și cu siguranță nici înapoi.

Stăm cu ochii deschiși. Nu vrem să ne scape nimic.
Ne gândim că copiile sunt cele mai palide obiecte pe care le-am văzut lipsite de culoare oricât de colorate ar fi.

Să faci totul greșit acum nu pare un lucru chiar atât de rău.

Un bărbat intră într-o bucătărie simte mirosul de cozonac și se gândește la copilăria sa. Un câine intră în aceeași bucătărie și simte mirosul făinii, al zahărului, al laptelui și tot ce s-a gătit în bucătăria aia în ultimul an.

Read more...

sâmbătă, 27 iunie 2020

Trebuie doar să vezi pe unde ți-ar fi dat viața întâlnire și pur și simplu să o ratezi, spune cineva.
Câtă speranță! răspunzi.

Read more...

Niciodată nu e prea târziu să înveți să te dai cu patinele cu rotile. Îți cumperi o cască; îți protejezi coatele, dar nu și genunchii. Nu îți pasă de cei care se uită ciudat la tine. E sâmbătă. Un câine latră când te vede. Câinii își permit să-și exprime gândurile, îți spui.
Tipul care așteaptă cu tine la semafor probabil te judecă și el. Deși la fel de posibil e să nu vadă nimic din ce se întâmplă. Dacă te judecă probabil își spune că suferi de fragilitatea oaselor.

Dau o tură lacului. Când mă întorc o văd abia ținându-și echilibrul. Are aproape 30 de ani. Poate puțin peste.
Mă gândesc că undeva e o piesă de puzzle în plus. Asta mă încurcă.
Ajut un copil să-și înalțe zmeul. Îmi dau seama că fac totul greșit.
Cuvântul care îmi trece prin minte e disproporționat.

Read more...

joi, 25 iunie 2020

Cineva îți spune felicitări pentru ceva ce nu ai făcut iar pentru ceea ce faci nimeni nu spune nimic.
Citești The voice who changed the room. Bănuiești că e titlul a ceva.
Echipa ta favorită pierde tot timpul pentru că tu nu poți s-o încurajezi.
Într-o seară te-ai uitat de 7 ori la finalul unei piese de teatru. Câtă speranță.
Spui seară dar te gândești la altceva.
Nu ești sigur de ce îți dorești, cu toate acestea consideri că ți se face o mare nedreptate.
Mai ai 20 de pagini din cartea pe care spui că o citești. Au trecut 7 zile și nu ai avansat deloc. Le vei citi când aproape vei uita despre ce e vorba.
Te gândești la niște instrucțiuni foarte precise. De exemplu te gândești la echipamentul tău de munte.
Cu toate acestea eviți să formulezi o propoziție simplă. Știi că e ca și cum ai forma un număr de telefon; la celălalt capăt îți răspunde mereu cineva.

Read more...

duminică, 21 iunie 2020

Răscolești orașul cu privirea. Reții tot ce poate fi folosit mai târziu împotriva ta. Te așezi în fața ploii și faci semnale tale bizare.
Un loc zgomotos, ferit de soare.

Read more...

sâmbătă, 20 iunie 2020

Toate aceste lucruri fărâmițate. Lipsa acelui fir care ne leagă. Weekend-urile sunt într-adevăr primejdioase.
Vișinul o să rămână necules pentru că toți se tem să-l culeagă.

Tot ce se întâmplă la distanță de un metru de tine devine o poveste.

Read more...

E păcat să te trezești în week-end la ora 6. Să arunci pâinea și să lași televizorul deschis. Să te doară capul și să te simți aiurea în țara asta de oameni primitori. E păcat să te uiți la o plantă cum crește.
Fixezi lucrurile în cameră pentru că te aștepți că totul o să cadă în curând.

Read more...

duminică, 14 iunie 2020

Ceasul era pus să sune duminică la 12.45. Îl pusesem mai demult din greșeală și l-am lăsat așa. Azi a sunat când am intrat în casă.
Pe masă erau sticle de suc, bomboane și pachete de biscuiți. Baloanele roșii în formă de inimă atârnau de ferestre cu fața spre lume oricare ar fi fost aceasta. Cumva părea o sărbătoare sumbră. Cineva cu siguranță s-a entuziasmat în timp ce aranja încăperea.
M-am trezit la 5, apoi la 6, apoi din nou la 7.
Cum ați aflat? m-a întrebat când am intrat. Mai târziu la aceeași întrebare I. avea să răspundă că a aflat de la un prieten.
Îmi amintesc că mai demult M. spunea că o să facă lucrul acesta până când nu va mai simți nicio emoție. Un timp poți trăi așa.

Read more...

sâmbătă, 13 iunie 2020

Uneori caut un cuvânt și nu-l găsesc așa că renunț la cele 5 propoziții simple pe care aveam de gând să le spun azi.
Când m-am trezit era luată lumina și când am deschis fereastra am văzut vișine în vișinul din grădină. Apoi mi-am întins brațele și am format litera Y.

Read more...

sâmbătă, 6 iunie 2020

Joi m-am tuns, vineri mi-am tăiat unghiile, sâmbătă nimic.
Ne consolam cu gândul că vor urma și alte zile la fel de lungi.
Pe acestea le pierdeam preventiv.
Aveam febră și mă temeam să intru în magazin.
Atunci i-am propus să facem schimb de timbre.
Fiecare piesă avea înscripționat pe spate un cuvânt asta ar fi trebuit să ne dea de gândit.

Read more...

sâmbătă, 30 mai 2020

Chestia asta că cineva fără mari păcate se roagă pentru tine te sperie puțin. Poate se roagă pentru tine chiar acum când stai în bucătărie și fumezi o țigară sau poate mai devreme când dormeai. Ea cu siguranță te-ar întreba ce înseamnă fără mari păcate.

Când ai intrat în magazin ți-a luat temperatura de la încheietura mâinii stângi aveai 36 cu 2 o vreme te-ai întrebat de ce.
Trebuie să faci niște salturi, în felul ăsta poți ascunde ce e important.

Read more...

Când am intrat în magazinul acela am spus, împachetați tot ce aveți aici, vreau să cumpăr tot. Desigur că nu am spus chiar așa, dar puteam să văd uimirea vânzătoarei, apoi cum se îndreaptă spre telefon și își sună patronul care încurcat, clar neștiind ce să spună a zis, închide, te sun eu peste 5 minute. 5 minute în care toate problemele lumii au dispărut asta pentru că voiam să văd cum arată locul acela gol. Apoi calculele aritmetice, teama că nu vor fi respectate drepturile omului și neîncrederea că aș fi un om serios.

Apoi am privit cerul și am știut că toate răspunsurile vor veni chiar și la întrebările absurde sau inutile, cele care nu separă nimic de nimic.

Read more...

sâmbătă, 23 mai 2020

Am intrat într-un fel de rutină, joi mă tund, vineri îmi tai unghiile, sâmbătă frământ aluatul pentru pâine.
E nevoie de timp și gesturi repetate pentru a ajunge în spatele obiectelor.
Mai întâi de ce și apoi unde.
Pentru a câștiga timp am inventat tot felul de aparate care acum își demonstrează inutilitatea.
Chiar dacă știi cum funcționează nu poți să reproduci magia.
Ideea e nu cât de mult poți controla, ci cât de mult îți poate scăpa de sub control.
Ea îți spune: nu ai mai spus demult ceva care să-mi amintească de tine.

Read more...

Am visat câteva blocuri cu foarte multe etaje, aproape noi, albe. Între mine și blocurile acelea era un gard înalt. Aveam în cap ideea asta că dincolo de gardul acela locuia poporul ales, cel care la momentul potrivit avea să ne înlocuiască.
Toate ferestrele erau îndreptate spre mine. Ei puteau să vadă tot ce eu nu vedeam.

Read more...

duminică, 17 mai 2020

Ar fi trebuit să spun ceva despre cele douăsprezece pătrățele galbene de la locul de fumat, despre cele douăsprezece scaune imaginare, despre cele douăsprezece socluri pe care în pauza de fumat de la ora zece ne urcăm.
Întâlnirile acestea par niște reuniuni în curtea școlii. O pădure tânără în care oamenii sunt plantați la distanță de un metru rămând între ei totuși suficient spațiu gol pentru tot ce urmează să se întâmple.

Read more...

Lucrul acesta e Belgia, Lucrul acesta e un măr. Lucrul acesta e nimic.
Nu, nu eu sunt ghidul dumneavoastră.
Cineva povestește cum s-a întâmplat totul. Venind de la țară am trecut prin piață apoi m-am oprit la chioșc să plătesc facturile. Ca de obicei înainte de a intra într-un spațiu strâmt am privit cerul.

Read more...

duminică, 10 mai 2020

Cineva îi întindea altcuiva un măr. Gestul se repeta la nesfârșit.
Câte un zgomot împărțea strada în două. Fiecare rămânea pe partea lui.
Unele zgomote vor lipsi pentru totdeauna.
Învelesc cartea în prosopul de bucătărie ca și cum ar fi o turtă fierbinte.
În timpul acesta pe ecran se proiectează genericul de început. Personajele și caracterele.

Read more...

Știam că e sărbătoare pentru că mă striga cineva în casă.
La momentul potrivit intenționam să mă refugiez într-o fotografie.
Dacă lucrurile mergeau prost îmi luam echipamentul de munte, îmi făceam rucsacul și așteptam.
Noaptea visam un fel de tutoriale despre cum să fac lucrurile mai bine. În fundal îmi distingeam vocea. Apoi se făcea frig și mă trezeam.

Read more...

sâmbătă, 9 mai 2020

Era un amestec de optimism și știri proaste.
Priveam cerul și asta putea să însemne orice.
Îmi înregistram vocea pe ceva.
Aveam în minte lucruri destul de voluminoase printre care mă strecuram cu greutate.
Fără să vreau auzeam oferta pe care o făcea cineva. Existau și metode mai simple pe care le puteam aplica cu succes.

Read more...

duminică, 3 mai 2020

Până la urmă teama de necunoscut dispare cu primele cuvinte pe care le rostești.
Deschizi cartea dar nimic nu se lipește de tine. Decizi că e momentul să-ți ții respirația pentru următoarele 55 de secunde.
Semnalul de normalitate ți-l dă pasărea de pe acoperișul blocului de vizavi prezentă mereu la datorie fără să știe lucrul ăsta.
Te întrebi dacă o să mai ajungi vreodată pe vârful Bucșoiu.
Te uiți pe fereastră și vezi o fată cu coc foarte sigură pe ea ca toți ceilalți pe care îi vezi de la distanță.
Nu mai poți pronunța propoziția aceea foarte simplă. Ai cel puțin două dovezi că lucrurile astea ajung undeva și rămân acolo.

Read more...

sâmbătă, 2 mai 2020

În camera aceasta se mixează ceva. În camera aceasta e un fotoliu, o masă, un pian, un scaun, o sticlă de vin și o sticlă de apă, o masă mai mică. O carte și câteva planșe. Un pahar aproape gol. Zeci de cabluri. Prin cablurile acestea informația ajunge la noi. Paharul e al poetei care îi citește ceva.

Read more...

Știm că e sărbătoare pentru că mă satur cu o jumătate de turtă iar seara mi se face rău.
Dacă ai suficiente lucruri, îmi spun, cât să umpli o cutie de pantofi te poți considera un om bogat.
Pentru continuitate pun în cană restul de cafea.

Read more...

vineri, 1 mai 2020

Iată un om pe meterezele sale, îmi spun. Doar el și porumbelul de pe acoperișul blocului de vizavi. Niciodată o pasăre mai mare.

Vreau să pun într-o sticlă boabe de ceva. Pornesc în lungi căutări prin casă.
După ce se înnegresc, tocăm bananele și le amestecăm cu pământul pentru flori.
M. îmi spune că dacă situația o să devină foarte rea îmi împrumută câinele ei.
Îmi imaginez o familie: tatăl, mama și băiatul lor de 18 ani. Toți rași în cap, așezați în jurul aceleiași mese, apoi uitându-se la televizor.

Read more...

Ne spune, din cauza voastră iubim noi această țară.
Dacă după perioada aceasta va rămâne doar bucuria faptului că am scăpat nu rămâne nimic.
Ar fi putut să fie un exercițiu complicat de imaginație.

În multe dintre fotografiile la care mă uit cel puțin o fereastră e deschisă. La concluzia asta am ajuns și anul trecut.

Pe drum mă întâlnesc cu un bărbat în vârstă, ține în mână o bucată de pânză și un mic șnur. Simte nevoia să se justifice. Probabil mă uit fix la el.

Read more...

joi, 30 aprilie 2020

În locul porumbelului de pe acoperișul blocului de vizavi a apărut o pasăre mai mare.
Lucrurile acestea sunt corectate din mers.

Read more...

duminică, 26 aprilie 2020

Îmi este frig. S-ar putea ca ăsta să fie singurul lucru în regulă cu mine.
Încerc să-mi amintesc lucrurile care au durat doar o secundă.
Pe acoperișul blocului de vizavi în locul porumbelului a apărut o pasăre mai mică.

Read more...

Cineva deschide fereastra, spune bau, o închide la loc. După zece minute deschide iar fereastra, iar spune bau.
Știm că e sărbătoare pentru că e ora 3 și încă n-am mâncat nimic.
Ani la rând ai repetat în gând o propoziție simplă. În cele din urmă propoziția aceea ți-a luat locul.

Read more...

sâmbătă, 25 aprilie 2020

Mulțimea de oameni se îndreaptă spre mulțimea de obiecte.
Am visat o gâscă uriașă, trecea deasupra orașului, i-o arătam cuiva.
Spuneam ceva într-o limbă străină.
Am visat spații carantinate, locuri mari de joacă, o femeie care cobora din cer purtând un impermeabil și o mască de gaze.
Mă simțeam ca un elev care repeta lecția înainte de marele examen.
Care e numele tău? era întrebarea cu care eram întâmpinați când deschideam cartea.
Deasupra era o foarfecă și o linie punctată indicându-ne că partea aceea trebuia să o tăiem.

Read more...

marți, 21 aprilie 2020

Un câine mergând cu capul aplecat trăgând după el doi oameni în vârstă. Bărbatul face planuri, o să cumpăr o pungă de covrigi, femeia spune ceva despre spațiu, despre utilizarea lui cât mai eficientă.
Un întreg mecanism abia așteaptă să fie pus în funcțiune.
Zilele următoare am să ies în grădină și am să sap.
Închid ochii și văd pe o farfurie doi struguri albi, câteva boabe aurii. Îi deschid repede ca și cum m-aș fi speriat de ceva.
După primele cuvinte îți dai seama unde vrei să ajungi.

Read more...

sâmbătă, 18 aprilie 2020

Un bărbat a cumpărat 7 lalele, una a pierdut-o pe drum.
Lumea se preschimba în altceva.
Copilul se hotărâse să facă din plastilină un asfințit de dimensiuni mici.

Read more...

Întotdeauna am crezut că e bine să pui ceva în pământ, un bulb de ceva. În serile următoare să urmărești cum crește. Îmi plac mai mult serile pentru că atunci toate lucrurile sunt așezate. Probabilitatea să se mai întâmple ceva e nesemnificativă.
Am reacții rapide. Prind lucrurile înainte să atingă pământul.
Îmi privesc palmele și am impresia că s-au mărit.
Aici sunt tot felul de primejdii. Primejdia de a părăsi casa și a lăsa robinetul deschis.

Read more...

vineri, 17 aprilie 2020

Ai putea să treci activități agricole. Dar ce știi tu să faci? În viața ta ai cules doar porumb și struguri, ai adunat corcodușe căzute în iarbă, ai descărcat niște saci din căruță - n-a contat ce era în ei.
Ca de fiecare dată vrei să scapi cât mai repede.
N-ai răbdare nici să mănânci.

Îți imaginezi că locuiești la etajul 10. Deschizi fereastra și nu saluți pe nimeni.
Auzi un copil cum își recită poezia.

Read more...

joi, 16 aprilie 2020

Vin întrebările. Le-ai așteptat atâta timp și acum vin toate odată. Nu știi ce să răspunzi.
Azi ai uitat să-ți ții respirația.

Read more...

luni, 13 aprilie 2020

Fata asta are amabilitatea unei persoane care ți-ar vărsa farfuria cu supă în cap.
De fiecare dată îmi spun lucrul acesta când îi cer un pachet de țigări.
Aveți 3 lei? mă întreabă.
Stați să verific, îi spun.
Stau și până dimineață dacă îmi dați 3 lei, îmi spune.
E ca și cum aș citi din Vian.

Read more...

duminică, 12 aprilie 2020

Problema e că mă satur repede. Mă satur cu o jumătate de turtă și o felie de brânză.
Privesc oamenii în vârstă cum se îndreaptă spre magazinul din cartier. Par extrem de obosiți. Ca și cum le-am fi furat ceva.
Îmi amintesc cum curtea casei bunicilor s-a umplut de iarbă în nici două săptămâni. Sunt orașe care au fost părasite de oameni și nimeni nu știe de ce. Ne lipsește semnificația. Reclădim lumea aceea din supoziții. Totul poate fi adevărat. Totul e fals.
Zilele trecute am vazut o ciocănitoare în grădină.
Există un sens care ține toate lucrurile la un loc. Totul e logic. Apoi apare descompunerea.
Înainte de a pronunța cuvântul auzi ecoul lui.

Read more...

sâmbătă, 11 aprilie 2020

Probabil e o rutină. E sâmbătă, am frământat deja aluatul pentru pâine.
Am tăiat o felie din cozonacul pe care l-am primit de la serviciu de Crăciun.
Spațiul gol se umple repede cu detalii. La început a fost o propoziție simplă. Apoi fiecare a dezvoltat-o cum a putut.
Unii s-au baricadat în spatele unor gesturi.
Din când în când repet acea propoziție simplă.
E sâmbătă și fiecare își plânge de milă cum poate.

Read more...

vineri, 10 aprilie 2020

Luna se reflectă în geamul de la etajul 4 din blocul de vizavi. Ți se pare neclară și uriașă. De data asta nu e un bec. Îi recunoști petele. Dacă ar deschide gura te-ar înghiți. Dar în declarație nu poți să scrii asta. Privești luna de parcă ai fi un copil care se uită la desene animate.

Read more...

marți, 7 aprilie 2020

Odată am făcut un lucru urât, am plâns pentru mine. Nu știam dacă cineva o va face. De fapt aproape am plâns pentru că mi-am dat seama repede.
Încerc să-mi aduc aminte de cartea aceea care se numea 1Q84.
Ieri stăteam în bucătărie și brusc am realizat că am uitat PIN-ul cardului. Azi am fost la cumpărături. Îmi imaginam că o să văd oameni alergând pe lângă mine.
Asta e ceva nou, mi-am spus. În definitiv eu nu știu unde sunt ceilalți.

Read more...

Spune: În două săptămâni se termină.
Nu-i spun că nu va fi așa. Nici măcar nu-i spun că cele două săptămâni au trecut.
Seara repet de câteva ori "În două săptămâni se termină". Nu sună deloc rău.

Read more...

sâmbătă, 4 aprilie 2020

Unele lucruri au sens, apoi te întorci asupra lor și îți dai seama că nu e așa și atunci știi că ai dat-o în bară.
Voi sunteți lumina, spun guvernanții. În casele noastre noi suntem cerul și pământul.
Revenim la noțiuni abstracte despre orice.
Cineva trasează o linie cu care ne unește pe toți. În dreptul fiecăruia îngroașă un punct.
Cine am fi dacă am ceda la primul obstacol, spun medicii.

Read more...

joi, 2 aprilie 2020

E sâmbătă. Privesc cu admirație bucata de pâine din mână. Mușc din ea.

Read more...

marți, 31 martie 2020

Nu e un timp. E un text pe care îl parcurgem.

Read more...

sâmbătă, 28 martie 2020

Devin mai bun în timp ce frământ aluatul pentru pâine. În fiecare sâmbătă devin mai bun. Apoi în timp ce traduc raportul anual. Pe măsură ce devin tot mai bun nu sunt mulțumit de lucrurile pe care le fac. Cu fiecare lucru pe care îl stric devin tot mai bun.

Read more...

vineri, 27 martie 2020

Cu ceva timp în urmă am intrat într-o cameră, am întrebat ceva, a trebuit să ies repede.

Mă uit la cele două mulțimi de elemente. Nu există niciun punct în care ele să se intersecteze.

Încă reușesc să-mi țin respirația.

Read more...

duminică, 22 martie 2020

Cu ceva timp în urmă credeam că o să mi se întâmple ceva rău. N-am mai urmărit cu atenție știrile. Eram conectat la un alt mecanism. Apoi am aflat că partea care era cea mai gravă fusese interpretată greșit. Restul era însă corect. Asta însemna că peste un an, doi, sau niciodată acel lucru grav se putea întâmpla. La un moment dat credeam că cineva se joacă cu mine. Însă saltul acesta de la un lucru rău care ți se poate întâmpla ție la un lucru rău care li se poate întâmpla tuturor a fost ciudat.

Read more...

sâmbătă, 21 martie 2020

Doar copiii pot spune că totul va fi bine. Tot ei au voie să deseneze curcubeie pe geamuri. Primăvara trotuarele sunt pline de desenele lor.
Nu simt aceeași frustrare pe care am simțit-o atunci când partidul spărgea lucruri prin casă.
Fiecare națiune își apără propriii cetățeni.
Privesc cerul.

Read more...

vineri, 20 martie 2020

La început a fost frica, apoi au apărut obiectele.
Îmi privesc mâinile, le spăl de o mie de ori pe zi, îmi ating rar fața.
Probabil mulți dintre cei care lucrează de acasă trișează.
Uneori îmi țin respirația.

Read more...

miercuri, 18 martie 2020

În ziua aceea în care ai știut ai râs mai cu poftă.
Ai fi vrut să le spui că știai, că nu ai fost luat prin surprindere, că ai stat cuminte și ai așteptat. Că în sfârșit ai văzut lucrurile în mod diferit, dar le vedeai la fel. Poate puțin mai ireale. Dacă întindeai mâna spre ele o retrăgeai imediat.

Read more...

duminică, 15 martie 2020

Slujbele se vor ține fără enoriași. Piesele de teatru se vor transmite online. Chiar mă gândeam să cumpăr două bilete.
Spun, îngrozitoarea inimă.
Ne jucăm de-a ținutul respirației ca în copilărie. Eu și cu M rezistăm un minut. Apoi M își aduce aminte, nu te mai prosti, spune, ai grijă cu inima aia a ta.
Pentru câteva clipe ne gândim la oamenii de pe stația spațială. Teama că ești protejat, că nimic rău n-o să ți se întâmple.

Read more...

duminică, 8 martie 2020

În vis M. îmi spunea: Chiar nu te-ai gândit dacă prietenii aștia ai tăi nu vin niciodată când e ziua ta să-i schimbi?
În vis nici măcar nu era ziua mea, însă asta n-o împiedica pe M. să spună ce avea de spus.
Mie oricum mi se părea nedrept.

Read more...

sâmbătă, 7 martie 2020

Săptămâna aceasta au apărut câteva nume noi și o dată îndepărtată: 05.06.2020.
La început a fost acceptarea apoi teama pe măsură ce a trebuit să le povestești celorlalți.
În seara aceea te-ai dus să cumperi două prăjituri. Ai ținut cele două discursuri. Unul în cazul în care s-ar fi întâmplat ceva rău.
La mijlocul săptămânii ai primit o veste bună pe care însă nu ai reușit să o verifici.
La un moment dat ai spus 2020 ca si cum ar fi fost vorba de un alt an. Cineva a repetat după tine.
Spre sfârșitul săptămânii ți-ai pierdut cheful de muncă.

Read more...

marți, 3 martie 2020

Poeții își vedeau în continuare de lucrurile lor subtile. Deșurubau și înșurubau la loc becurile.
Noi învățam câteva expresii noi. Trebuia să trecem repede prin toată materia pentru că mai aveam și alte lucruri de făcut.
Citeam din Naum și desenam dreptunghiuri.

Read more...

duminică, 1 martie 2020

Nu ai nevoie de foarte multe lucruri să amenajezi un loc bun de așteptare.

O căsuță cu ferestrele închise undeva la munte. Un câine mare, blând nu te lasă să te apropii. Un drum foarte lung și întortocheat.

Read more...

sâmbătă, 29 februarie 2020

Învățăm noi acronime. Asta înseamnă să crești cu adevărat. Știm totul despre combine frigorifice, totul despre uși. Știm pe ce traseu vom urca vara asta pe vârful muntelui. Pentru asta va trebui să știm totul despre corturi și saci de dormit. Știm ce înseamnă AAA, AAT sau TAD. Suntem binecuvântați cu cerul ăsta gălbui, cu electromagnetismul și gravitația. În plus suntem superficiali. Zilele noastre sunt tot mai frumoase, nopțile ca de obicei liniștite. Suntem întotdeauna aproape de ceva foarte important.

Read more...

vineri, 28 februarie 2020

Cele 150 de cărți. Nu că te-ai fi gândit vreodată să le numeri. Ai stabilit că sunt 150 de cărți și gata.
Cele 150 de cărți împrăștiate peste tot prin casă. Fiecare conținând bucata sa de adevăr.

Read more...

miercuri, 26 februarie 2020

Am visat o ușă. O ușă verde negru, solidă. La un moment dat urma să mă mut și trebuia să iau ușa aceea cu mine. Hotărâsem să vorbesc cu administratorul clădirii. Trebuia să-mi anunț intenția.
M. se pregătea să plece în vacanța de vară. Acele trei luni în care se putea întâmpla aproape orice.

Read more...

marți, 25 februarie 2020

Dar poate nu era 23, ci 21, și poate nici nu eram eu în fotografie, cel puțin nu cel care râde acum.
Îmi spune că semăn cu cineva din secolul trecut, că nu zâmbesc.
Desigur totul e relativ. Azi e marți, mâine probabil tot miercuri, stelele sunt la locul lor, ne-am făcut griji degeaba.
În documentare oamenii încă încearcă să ajungă pe Marte.
Din când în când aici apar niște boli. Cel mai bătrân om de pe planetă are 112 ani și e japonez.

Read more...

duminică, 23 februarie 2020

Mă uit la o fotografie cu mine la 23 de ani și îmi vine să râd.
În ultimul timp găsesc mult mai multe lucruri amuzante decât înainte.
Asta înseamnă că am crescut.

Read more...

Să stricăm ceva, orice. Să stricăm întrerupătorul. Să-i permitem becului să se ardă.

N-ai mai spus nimic despre inimă, îmi reproșează. Acum când știu, ce aș putea să spun?

E ora 1 și trebuie să-ți reiei locul în capul mesei. Destul timp ai făcut ce ai vrut. La capătul lumii cică se întâmplă la fel.
Cel mai mult contează ordinea în care pierzi piesele.

Read more...

sâmbătă, 22 februarie 2020

Ieri ai fost necăjit. Ai primit o mărire de salariu de 234 lei. Te-ai gândit că era mai bine înainte, adică cel puțin tu erai mai mulțumit.
Acum te gândești să refuzi, să nu semnezi actul de capitulare.

La 19:43 ai abandonat baricada pe care ai construit-o în mijlocul fabricii. Îți amintesc că nu ai privit cerul chiar dacă mai târziu ai declarat altceva.

Curajul e o insectă pe care totuși o studiezi de ceva timp.

Read more...

Probabil aș fi spus: I have been working here since 2003. I was hired by Jack.
E o lume ciudată în care propozițiile se lovesc unele de altele până când dispar.
Mă gândesc la un cer plin de cifre.

Read more...

luni, 17 februarie 2020

Te-ai trezit la 4:43, te-ai întrebat ce se întâmplă, apoi te-ai uitat la un documentar despre călătoria în timp. Ai reținut tot ce era important.
Te-ai trezit din nou la 6 fără șapte minute.

Spui: Camera asta are două uși. În camera asta suntem două persoane.
Spui: Camera asta are două uși. În camera asta suntem 30 de persoane. E un moment important pentru noi.

Read more...

duminică, 16 februarie 2020

Când erai copil ți se spunea să nu lași televizorul deschis și să pleci din cameră pentru că se va strica. Tu te întrebai de unde știa televizorul că ai plecat din cameră. Ei bine, știa. Centrele de reparații erau pline de astfel de televizoare. La o anumită oră din zi toți copiii părăseau camerele. Diagnosticul era clar: televizorul se stricase pentru că nu se mai uita nimeni la el. Nu era ca și cum s-ar fi stricat o piesă și putea fi înlocuită. Era ceva mult mai grav. Pe atunci lucrurile erau atât de clare.

Dar tu vei risca. Diferența între data trecută și acum e că atunci nu știai. Degeaba spui că ai fi putut să nu știi nici acum, că faptul că știi e o simplă întâmplare.

Read more...

O privesc în timp ce aranjează lucrurile pe raft, încerc să-i înțeleg logica, sper să ghicesc ce lucru urmează.

Le spun: În fiecare fișier excel pe care îl fac, în fiecare grafic, sunt eu. Întotdeauna a fost așa.

În curând se vor împlini două ore de când m-am trezit.
Nu reușesc să-mi dau seama dacă sunt răcit, dacă sunt apt să donez mâine.

Cândva am fost spiritul locului, apoi am devenit conștiința cuiva.
Aș fi putut fi un electrician bun. Nimeni n-ar fi știut nimic despre mine.
Cândva fabrica la care lucrez a dat un anunț. Pregătea electricieni la locul de muncă. Aș fi putut să candidez.

Spui: Rândul meu e aici.

Ți se dă o mulțime de obiecte. Ți se cere să incluzi cât mai multe obiecte în proiectul tău. La sfârșit trebuie să-l prezinți.
Trebuie să-i imprimi senzația de mișcare.

Read more...

sâmbătă, 15 februarie 2020

Sunt puțin răcit, dar cred că e ceva mult mai grav. Mă ustură puțin pe gât dar cred că e ceva mult mai grav. Probabil e inima. Cu siguranță e inima. Mereu e inima la ora aceasta.
Nu poți să pronunți cuvântul inimă în orice condiții. Trebuie să porți un echipament special ca și cum ai intra într-un teren minat.
Eu spun: nu știu cât mai pot continua în felul acesta. Mi se răspunde: I know you have the heart for this company.
În condițiile acestea cuvântul inimă sună ciudat.
E nevoie de un singur cuvânt ca totul să sune ciudat.

Pe un banner scrie: Planeta aceasta e un bloc de locuințe încă nefinalizat.

Read more...

joi, 13 februarie 2020

Dacă ninge, poetul spune a nins. Dacă e întuneric, poetul spune a fost întuneric.

Uneori lucrurile sunt atât de clare că devin tăioase.
Ne acoperim urmele ca și cum ar fi ceva prețios.

Eu am văzut câinele pe care cineva l-a luat acasă și a uitat. Am și vorbit despre asta mult timp.

Read more...

luni, 10 februarie 2020

Oamenii își amintesc. Oamenii pronunță numele unor persoane.
Subconștientul lucrează. Mută lucrurile de ici colo, și ca de fiecare dată tu va trebui să le pui la loc.
Trebuie să te îngrijorezi, îți spune. Trebuie să te îngrijorezi acum. Nu pierde nicio clipă. Toate zilele vor cădea peste tine.
Vai de tine dacă te vei afla în partea cealaltă a camerei când eu voi sosi.

Trebuie să introduci o nouă propoziție în creierul tău. Aceasta îți va schimba modul cum vei vedea lumea.
Acum poți ghici imaginea.

Read more...

miercuri, 5 februarie 2020

Povestește că a invitat la nunta fiicei sale toți angajații unei bănci pentru că banca aceea i-a dat un credit când a avut nevoie. Sau poate am înțeles eu greșit ca atunci când am văzut un câine galben alergând cu un porumbel în gură încercând fără succes să se ascundă de privirile noastre. Pentru că de-aia suntem noi aici, să judecăm animalele când greșesc. Pentru că în definitiv sfârșitul va fi luminos.

Read more...

duminică, 2 februarie 2020

Nu mai pot să fumez, îți spui. Haina nu s-a uscat. Ziua nu se potrivește cu anotimpul căruia îi aparțin. Numărul de pași până la magazinul din colț e neschimbat.
Cărțile sunt pentru lungile călătorii pe care o să le faci. Mai puțin primul capitol pe care l-ai citit în dimineața asta în timp ce calculatorul făcea un update.

Read more...

sâmbătă, 1 februarie 2020

Pâinea făcută la nervi e mai bună. Am lovit de câteva ori aluatul pentru pâine de masă. M-am întrebat ce or să spună vecinii, însă vecinii nu spun nimic, iau aceste zgomote și le încorporează în viețile lor ca pe un dar pe care nu-l mai pot schimba.
Până la proba contrarie suntem invizibili.
Mi se povestește că atunci când eram mic eu nu-mi deranjam părinții sau rudele cu întrebări de genul ce e aia sau de ce așa. Chestia asta mă intrigă destul de mult.
Când uneori afirm că până la urmă s-ar putea totuși să fiu cineva deosebit ea mi-o retează, îmi spune să nu mai gândesc niciodată așa.

Read more...

vineri, 31 ianuarie 2020

Casa era la capătul lumii. Cablul cu care era legată de lume fusese tăiat de curând.
Anul acesta trebuie să ținem minte multe zile, a spus.
Mă sunaseră de la poartă să-mi spună că-mi sosise coletul. Două romane și două volume de poezie dintre care o antologie de poezie rusă. Unul dintre romane îl mai cumpărasem o dată de curând. Totul m-a costat 82 de lei, curierul a spus că nu-mi poate da chitanță, mai târziu mi-a părut rău că nu i-am lăsat 3 lei.
În tren am văzut o fată ciudată care îi spunea cuiva la telefon la mulți ani și îi mulțumea că o legănase pe picioare.

Read more...

duminică, 19 ianuarie 2020

Era o liniște ca o zăpadă murdară. Voiam să ningă. Două săptămâni în care totul să fie dat peste cap.
În parc bradul de crăciun era încă împodobit, luminile încă erau aprinse. Un copil alerga în jurul său, atingea fiecare ornament, voia să se asigure că e real. Dar nu era. Pe 18 Ianuarie nimic nu mai poate fi real.
Într-o formă de inadecvare m-am așezat pe o bancă cu fața spre brad și mi-am aprins o țigară.

Read more...

sâmbătă, 18 ianuarie 2020

Un om lipsit de imaginație nu poate să sufere. Simte însă niște dureri îngrozitoare.
Pui jobenul pe masă și spui: și azi trebuie să-mi fac numărul.

Probabil știi un joc pe care ai de gând să-l joci toată ziua.

Read more...

joi, 16 ianuarie 2020

Probabil asta facem aici, ne acomodăm cu numele pe care îl purtăm.
Cineva a spus "nu sunt numele pe care îl port" dar mai corect era "nu sunt încă numele pe care îl port".
Îți amintești că la un moment dat numele tău a fost pomenit în biserică în rândul morților.
Îți spui că orice respirație e gravă.

Read more...

319. 319 repeți, parcă camera mea era 404, știu niște povești de atunci, dacă vreau pot să le fac să pară amuzante. Te așezi sub bec ca lumea să vadă cum te îndepărtezi. 404 deci. Page not found.

Dumneavoastră, C.I., știți că nu putem spune niciodată adevărul?

Read more...

miercuri, 15 ianuarie 2020

Suntem mândri să facem lucruri imperfecte, eu așa aș fi spus. Toate lucrurile pe care le facem au cel puțin un defect.
Dumneavoastră, C.I., probabil o să-mi dați dreptate. În definitiv vă implicați foarte mult.

Read more...

luni, 13 ianuarie 2020

13 Ianuarie 2020 am aruncat bradul. Ora 19:23. Am scăpat și de ultima dovadă.
Despre mine se va spune: făcea niște fișiere excel destul de faine.
Hașuram niște zile la întâmplare.
E posibil să fi întrebat atunci: dumneavoastră C.I. faceți minuni?

Read more...

duminică, 12 ianuarie 2020

Căpătasem un fel de înțelepciune, mi se făcea frig.

Read more...

vineri, 10 ianuarie 2020

Mă întreabă ce am făcut în vacanță, îi răspund că am fost 3 ore pe munte. Mă întreabă dacă a nins, îi răspund da. La schi? mă întreabă și îi răspund nu.
Dar ce înseamnă să fii trei ore pe munte? Probabil nimic, îi răspund.
Când nu mai aveam ce face ne rodeam degetele. Ni se părea că așa înaintăm mai repede.

Read more...

miercuri, 8 ianuarie 2020

Totul e vechi. Mesajul de anul nou din 2018 încă nu și-a pierdut termenul de valabilitate.
Banca din fața blocului zici că are ceva. Zici că apare într-un ghid de călătorii. Trebuie să te așezi cel puțin o dată în viață pe banca din fața blocului meu. Ieri a fost rândul unei fete purtând un costum de schi. Nici nu era atât de frig. Mi s-a părut că voia să ia o pastilă. A prins-o cu două degete, și-a împins degetele în gură dând drumul pastilei pe gât. Cine mai ia pastile în felul acesta?
Azi a fost rândul a doi tineri. El a desfăcut un plic în care probabil era ceva foarte delicat. Ea a râs. Apoi au dispărut.

Read more...

luni, 6 ianuarie 2020


Trei ore de mers cu trenul. Trei ore de mers prin zăpadă. Trei ore de mers cu trenul înapoi. Și o mulțime de imagini neclare.
Ce mi-ai adus? a întrebat.

Read more...

joi, 2 ianuarie 2020

Există un adevăr general pe care fiecare l-a înțeles și ți-l poate explica la orice oră din zi sau noapte, asta dacă are chef. De regulă nu are chef.
Fiecare propoziție pe care o spunem aparține unei religii. 90% din timp îl petrecem în interior. Realitatea e doar o cărămidă în construcția noastră interioară. Unde suntem de fapt când suntem aici?
Două nopți m-am uitat la o lună plină care se reflecta în fereastra clădirii de vis-a-vis. A treia noapte mi-am dat seama că e un bec.
Să ne imaginăm că într-adevăr vom fi judecați. Miliarde de suflete vor veni la judecata finală. Ni se va explica unde am greșit și care ar fi fost varianta corectă. Sau variantele corecte. Cineva va fi ținut toată această arhivă emoțională.
Să ne imaginam o sală de cinema cu o sută de locuri. Vom fi invitați să ne așezăm și să urmărim cele o sută de filme. Nu e întâmplător faptul că suntem în această sală de cinema și nu în alta. Toată lumea e construită din săli de cinema ca aceasta. În multe din aceste filme avem o apariție accidentală. Traversăm o stradă, așteptăm lângă o clădire, ridicăm un obiect căzut, poate urcăm într-un tren și în tren fiind îi privim pe ceilalți sau ne uităm pe fereastră. Ce greutate au aceste lucruri? De ce au fost reținute?

Read more...

E 04:43 anul nou. Sună a jurnal de front.
Gândește-te la mine, a spus, și fă-ți o fotografie.
Am făcut 5 fotografii gândindu-mă la diferite lucruri (locuri în care aș fi vrut să fiu) și 5 fotografii rostindu-i numele. I le-am trimis pe toate.
De fapt tu dormi, a spus.

Read more...

marți, 31 decembrie 2019

Coboram de pe munte. Ne prinsese noaptea. Am zis: din chestia asta s-ar putea să nu scăpăm.
Ăsta a fost cel mai fain moment al anului.

Read more...

duminică, 29 decembrie 2019

Am ajuns în perioada aceea a anului când casc necontrolat. Unii ar spune aș vrea să mă culc acum și să mă mai trezesc peste 3 zile apoi ar face semnul acela care vrea să însemne stop joc și ar calcula dacă trei zile e un timp suficient.
Azi am trecut pe lângă un magazin de îmbrăcăminte după ora închiderii. Erau afișate reduceri de 30%. Mi s-a părut foarte trist.
Precum un magazin de îmbrăcăminte după ora închiderii, am zis.

Suntem ceea ce suntem era sloganul unui film. Probabil ăsta e lucrul cel mai greu de acceptat. 
Suntem rezultatul unui șir de evenimente cu final fericit e al doilea.

Read more...

duminică, 22 decembrie 2019

Or să apară ghioceii, cireșii vor înflori pentru a doua oară. Păsările care trebuiau să migreze n-au mai migrat. La știri se va vorbi doar despre lucrurile acestea.
Am așteptat lângă ușă să treacă. Când s-a apropiat m-a îmbrățișat pe fugă și mi-a zis la mulți ani.
Seara, conform obiceiurilor de iarnă, m-am ras în cap.

Read more...

joi, 19 decembrie 2019

Sun la deranjamente. Vocea Ana spune: cu ce aș putea să vă ajut ca să vă fac ziua mai frumoasă?
Mă uit la ceas, e 21:15, mă gândesc la sălile uriașe și la sutele de operatori care pun mereu aceeași întrebare.
Mă gândesc la locul meu de muncă și la toate lucrurile inutile pe care le fac în fiecare zi.
Mă hotărăsc să scriu cu mâna stângă.

Read more...

duminică, 15 decembrie 2019

Cineva a zis: Aceasta e o Florărie. Pentru urgențe vă rog să sunați la numărul de telefon de mai jos.
Îmi place să mă uit la trecerea de pietoni.
Noaptea când închid fereastra și o văd luminată de un felinar cred că înțeleg mai bine lumea.

Dar de ce ai făcut toate astea? mă întreabă. De ce ai lăsat animalul ăsta blând să intre peste noi în casă?

Read more...

Nu prea am dormit bine, îi spun. M-a trezit omul acela care aduce pliante. A sunat insistent la interfon ca și cum ar fi venit să ne spună ceva important. Faptul că mă trezește în fiecare dimineață cred că are legătură cu cifra 5.
Uneori seara când sunt foarte obosit spun 1 2 3 4 și fac semnul acela.
Mai târziu au venit colindătorii fără voce. Au bătut la fiecare ușă.

Read more...

sâmbătă, 14 decembrie 2019

Ca să intri în spiritul sărbătorilor nu trebuie decât să treci de câteva ori prin centrul orașului. Și să privești oamenii. Aceștia mai au nevoie de câteva zile spui ca cineva care știe să privească.
Aranjezi cărțile în cameră ca într-o uriașă sală de așteptare.
Îți spui: dacă aș ști să desenez nu aș mai avea nevoie de toate lucrurile astea.
Doi oameni care se întâlnesc la jumătatea drumului găsesc întotdeauna ceva să-și spună.

Read more...

Strângi toate pachetele de țigări, vreo 4 sau 5, pui țigările într-un singur pachet. Te gândești la toate lucrurile prin care a trebuit să treci să ajungi în bucătărie. Scoți hanoracul în balcon ca să ia aer, asta vei face și tu. Pentru moment îți ștergi pantofii cu o cârpă umedă și verifici dacă haina mai e udă. Te uiți în oglindă și îți spui că fața ta obosită de ieri era mult mai interesantă. Înainte de a ieși din casă faci o listă cu toate lucrurile pe care le ai.
La semafor cineva te ceartă că nu ți-ai pus gluga pe cap, în astfel de situații răspunzi că totul va fi bine.

Read more...

Ea spunea: când eram mică aveam o bucată de pământ doar a mea pe care puteam să cultiv ce voiam eu. Era sub un păr. Voia de fapt să spună că era complet inutilă.
Și el și-a amintit că avea un păr uriaș în grădină. Într-o zi nu l-a mai văzut. Rămăsese în schimb un puiet, un firicel ca o venă subțire.
Dar despre ce vorbim noi aici?
Mai e mult?

Read more...

vineri, 13 decembrie 2019

Cineva spune ce va urma, sau poate ce nu va urma. Cineva vorbește despre mersul apelor. Noi suntem foarte egoiști, facem totul azi. Plouă foarte tare, urmele noastre sunt foarte adânci, va trebui să deschidem umbrelele. Mă uit la câinele care stă în mijlocul drumului și parcă mă văd pe mine.

Read more...

marți, 10 decembrie 2019

Chiar dacă îți spui că nu îți plac sărbătorile. Chiar dacă te gândești că iar trebuie să cumperi brad, că iar trebuie să-l arunci.
Îți cumperi o pereche de blugi. Odată ce ai trecut pragul magazinului îți spui că nu mai e cale de întoarcere. Vânzătoarea te ajută și ea cum poate. Îți aduce 4 perechi de blugi. Îți spune câte ceva despre fiecare.

Read more...

luni, 9 decembrie 2019

Habar n-avem.
Ne uităm unii la alții și nu știm nimic. Mergem la teatru, înțelegem despre ce e vorba și totuși râdem. Pentru că autorul vrea să râdem. Pentru că regizorul vrea să râdem. Pentru că și ei vor să râdem, altfel nici n-ar putea juca. Și noi le facem pe plac. La sfârșit aplaudăm.
Literele acelea luminoase care formează cuvântul CINEMA.
Cu o seară în urmă am făcut la fel.

Read more...

miercuri, 4 decembrie 2019

Aproximativ 1,8 litri de sânge. Anul trecut la fel. În pofida faptului că România aruncă o cantitate însemnată de plasmă.
Beau un pahar de vin roșu, fumez o țigară, privesc în gol.

Read more...

duminică, 1 decembrie 2019

Era o zi națională frumoasă, cerul era senin, puteam zări avioanele.
Cu o seară în urmă mă plimbasem prin parc. Burnița. Nu eram hotărât dacă să continui. Erau vreo două trei cupluri acolo, unul era însoțit de un câine. Muzica se auzea mai tare ca de obicei. Cesaria Evora și Zaz. Poate pentru a acoperi lipsa oamenilor. Și în cimitir sunt difuzoare. Nu aș putea spune de ce.

Read more...

E greu de spus ce mai înseamnă România azi.
Dar să continuăm să credem că suntem un popor de oameni viteji și drepți, un popor de oameni primitori și calzi care așteaptă pe cineva.
Un popor de oameni care se întreabă ce au în comun.

Read more...

sâmbătă, 30 noiembrie 2019

Nu ai putea spune despre mine că nu îmi place turta dulce. Ultima dată am mâncat turtă dulce când aveam 5 sau 6 ani și nu mi-a plăcut. Săptămâna trecută am cumpărat o pungă cu turtă dulce, două zile mai târziu am mai cumpărat una, iar azi am cumpărat a treia pungă.
Ea spune ceva despre un om care a ieșit de sub burta zilei ca de sub burta unei mașini.
Doar ceea ce am uitat ne aparține în întregime.

Read more...

joi, 28 noiembrie 2019

Pun un pahar cu apă pe pat. Mai târziu întind cearșaful peste paharul cu apă, apoi pătura. Mai târziu mă întind în pat. Paharul nu se varsă.
Iar încurc cuvintele. În loc de prosop spun cearșaf. Vreau să spun "șefii de departamente urmau să vă trimită situația aceea" dar spun "șefii de departamente urmau să vă termine".

Read more...

duminică, 24 noiembrie 2019

Dar eu chiar credeam. Credeam că o să vină iepurele alb și o să ne scoată pe toți de aici.
Era o zi mohorâtă, aproape tristă. Broboane de apă se strângeau pe ramurile copacilor din grădină. Putea să înghețe tot. Aparatele elecotrocasnice, zgomotul lor tandru, luminile albastre, ne asigurau că totul va fi în regulă. Nu aveam puterea să le contrazicem.
Era suficient ca cineva să se întrebe de ce ca lucrurile să capete din nou acea greutate.

Read more...

sâmbătă, 23 noiembrie 2019

Fata aceea voia să-mi dea o brichetă de la sobranie, am refuzat, i-am zis că am o groază de brichete de la sobranie acasă, cred că i-am rănit puțin sentimentele printre care și sentimentul celui care se apropie.
Ziua de mâine se va salva prin faptul că voi merge să votez. Azi am cumpărat un bilet la loto. Aceleași numere impare pe care acum le știu pe de rost.
În familia noastră avem darul de a vorbi de unii singuri. Auzindu-ne glasul ne liniștim.

Read more...

vineri, 22 noiembrie 2019

Cineva se apropie. În definitiv nu despre asta era vorba. Măsuram camera cu bățul de chibrit. Cele trei personaje erau scriitorul, profesorul și călăuza. Nu întâmplător în ordinea asta. Mi-a spus că pot alege unul din celelalte două personaje. Pentru că tu nu crezi, a adăugat. În plus introduci mereu piste false.

Read more...

marți, 19 noiembrie 2019

Mă enervează oamenii talentați care se ratează. Țările bogate care se ratează.

Țara aceea. Țara aceasta. Aceia. Aceștia.
Acum să ne uităm pe fereastră. Cu puțin noroc vom desena marea.

Read more...

luni, 18 noiembrie 2019

Mult mai rezonabilă ar fi acum o dezbatere între dl Iohannis și dl Barna. O dezbatere despre cum ar fi putut să fie. Ceva ce am pierdut.
Nu mai am timp să aștept ca România să ne ajungă din urmă.

Read more...

duminică, 17 noiembrie 2019

Eram pe un vapor, apoi eram într-o casă. Undeva totul se termina prost. Nu văd nicio scăpare îmi spuneam decât dacă visez. Dar visul era extrem de lung, era o abundență de detalii, nu reușeam să controlez nimic. Eram prins într-un mecanism care nu se strica. 
Totul se întâmpla în jurul a trei personaje. Nu-mi dădeam seama care dintre ele vorbea.

Read more...

sâmbătă, 16 noiembrie 2019

În țara aceea dacă arunci cuvinte în apă prinzi pești. Când eram mici credeam că drumul spre țara aceea trece prin grădină.
Se face întuneric. Număr până se aprind luminile în oraș. Ajung la 159 și mă opresc.

Read more...

vineri, 15 noiembrie 2019

Ea purta armură i se vedeau genunchii pe cap avea o coroniță de flori. Citea ceva din țara ei. Țara aceea despre care credeam când eram mici că o putem găsi dacă săpăm în grădină. Ea citea ceva anumite părți ale corpului ei vorbeau.

Read more...

joi, 14 noiembrie 2019

Mai demult am fost conștiința cuiva, apoi am devenit spiritul locului.

Read more...

marți, 12 noiembrie 2019

Se auzeau războaiele cum țes pânza aceea din care obțineam produsul finit. Muncitorii înspăimântați priveau linia de fabricație. Mă chemase să citim niște cifre. Mai întâi cu voce tare, apoi în gând. Să facem schimb de metode.

Read more...

luni, 11 noiembrie 2019

Era liniște în seara aceea ca în noaptea de înviere când m-am uitat pe fereastră și am văzut grupuri de oameni mergând molcom spre un punct de unde se auzea pârâitul unui dispozitiv electronic, un zumzet. Scena asta o mai văzusem într-un film SF și nu-mi plăcuse. Pe drum îmi spuneam că sunt în siguranță atâta timp cât sunt în mișcare și deja uitasem cuvântul acela pe care mai demult o rugasem să-l rețină.
Îmi place că nu te-ai ferit de culori îmi spune mai târziu când îi povestesc tot.

Read more...

sâmbătă, 9 noiembrie 2019

Te uiți la fata aceea care așază cărțile pe raft. O face cu multă migală. O fi o studentă la arhitectură îți spui și face treaba asta part time. Te întrebi dacă e vreo diferență între cărțile așezate pe raft în grabă și cele așezate cu migală. E o ordine interioară de care trebuie să țină cont.
Vă incomodați reciproc, dar pentru moment niciunul dintre voi nu vrea să cedeze.
Iei fiecare carte de pe raft și o deschizi încet.

Read more...

miercuri, 6 noiembrie 2019

După ce fac un lucru fain, spui, mă întristez. Asta se întâmplă o dată pe lună, poate mai rar. Sigur mai rar.
Ție îți place doar ce faci tu, îți spune cineva. Ca să eviți un conflict spui ceva despre un măr proaspăt cules pe care dacă îl privești poți vedea pomul în care a crescut, cerul de care stă agățat ceva. Apoi te corectezi și spui că peste trei luni veți uita cât de cald a fost azi.

Read more...

marți, 5 noiembrie 2019

Când urci în clădirea aceasta e ca și cum ai coborî două etaje. Sunt suficiente spații de joacă goale în cartier. Trebuie să înveți să trăiești, trebuie să-ți ții inima în piept. De aici începem să facem cerculețe. Am visat doi urși, spui, pentru că ieri nu s-a întâmplat nimic.

Read more...

sâmbătă, 26 octombrie 2019

Cineva întoarce capul după altcineva, nu o dată, ci de trei ori, de fiecare dată ajustează puțin imaginea, mai mult albastru, apoi mai puțin. Oare îl recunoaște? E suficientă îndoiala aceasta. Cineva a lipit cele două fotografii, dar se vede că a făcut-o în grabă.

Uneori te întorci la o foaie de hârtie pe care ai scris câteva propoziții ca și cum ar fi o oală în care ar fierbe ceva. Te întorci să vezi dacă e gata.

Read more...

O să încep să alerg. O să-mi iau permisul de alergător. O să alerg pe pământul plat din teoriile cele mai absurde. O să-mi iau inima de alergător, pantofii de alergător.

Read more...

vineri, 25 octombrie 2019

De ziua mea mi-am făcut cadou o radiografie pulmonară. Nici până azi nu m-am dus să ridic rezultatul.
Aici femeile poartă pantofi de păpuși.
Fata din fața mea atinge fiecare cuvânt cu degetul.

Read more...

Închid fereastra și apuc să mă uit la cer. Cerul e altfel în seara asta. Parcă așteaptă ceva. Parcă așteaptă permisiunea să intre în viețile noastre.
Dar de câte ori nu a fost altfel?

Prin ceață călcăm cu grijă ca inimile noastre să nu se atingă.
Chipul tău parcă stă să plângă spune cineva.

Read more...

miercuri, 23 octombrie 2019

Îmi dau seama de un lucru. Nu am plantat niciodată nimic în grădina din fața blocului. Într-o zi chestia asta o să mă coste foarte scump.

Read more...

Nicoleta Lefter ne anunță să închidem telefoanele și să nu folosim aparatele de fotografiat în timpul spectacolului. Nicoleta Lefter nu joacă în piesă. Asta e curios pentru că ea niciodată nu ne interzice nimic.
La mijlocul piesei câțiva spectatori părăsesc sala.
Nici Richard să le spună că sunt o mie de spectatori care abia așteaptă să le ia locul nu joacă în piesă.
După lăsarea întunericului se așteaptă puțin, apoi se aplaudă.

Read more...

marți, 22 octombrie 2019

Întâi a fost Kafka.5 vise, apoi Delirium.
Întâi a fost sâmbătă, apoi duminică.
Doi actori au fost numitorul comun.

Read more...

Chiar și librăriile mari, cele care se întind pe 3 etaje, au un loc mic pentru poeți. De regulă volumele lor sunt subțiri. Toți au câștigat sau vor câștiga numeroase premii.
Există un loc separat chiar și pentru scriitorii basarabeni, însă tu cauți un poet basarabean mic într-o librărie care se întinde pe 3 etaje.
Când te apropii de ieșire îți spui că librarii sunt pe aceeași poziție cu asistenții de farmacie.

Read more...

Te gândești la toate lucrurile care încă de la început nu au fost ale tale.
Ai venit aici să privești și să închizi ochii. Te întrebi la care din aceste lucruri ești mai bun.

Read more...

luni, 21 octombrie 2019

Încerc să măsor camera cu privirea însă ceva mă oprește și trebuie să o iau mereu de la capăt. Mi-am confecționat și un metru, trebuie doar să îl răsucesc.
Sunt și niște păsări care tot vin aici.

Read more...

Se construiește ceva. Se bate un cui în perete.

Read more...

sâmbătă, 19 octombrie 2019

Îți ține rucsacul în timp ce tu tragi un pulovăr foarte gros pe tine. Îți e frig. Îți e al naibii de frig ca și cum toate diminețile și serile s-ar fi adunat în același loc.
Învârți o monedă în aer. Pe o față a ei e toamna aceasta. Pe cealaltă e o alta, încă neprinsă de nimeni.

Read more...

vineri, 18 octombrie 2019

Chuck Berry a dat lumii o zi foarte faină. Aceasta se numea 18 octombrie. Anul era 1926.

Read more...

sâmbătă, 5 octombrie 2019

Mi-e frică de realitate. Mi-e frică de ce ar fi putut deveni realitatea în ultimul timp.
Ceva mult mai periculos decât schimbările climatice.
Pentru a nu știu câta oară clădirea de vis-a-vis e modificată pentru a corespunde noii realități.

Read more...

vineri, 4 octombrie 2019

But the desert was the rain.

Read more...

joi, 3 octombrie 2019

Pe copertă, primul poem, o fotografie a poetei. Are aproximativ 70 de ani. Ceasul de la mână arată ora 12.22. Nu ne putem da seama ce zi e. Pe rafturile din spate sunt cărți și un borcan cu creioane, și probabil o oglindă. Putem spune ceva și despre florile din glastră și draperiile de la geam, ferestrele sunt desigur deschise.

Read more...

marți, 1 octombrie 2019

Cineva îi arată unui copil care nu are nici măcar un an o frunză și copilul probabil se întreabă dacă pentru asta fusese el trezit în dimineața asta. Nu ar fi de mirare dacă răspunsul ar fi afirmativ.

Read more...

duminică, 29 septembrie 2019

Când te ridici de pe scaun haina trebuie să fie încheiată la nasturi.
În ziua aceea aveam nevoie de soare. De un soare puternic, hotărât.
Era atât de senin încât puteam să văd trecerea de pietoni de la capătul străzii.
Înainte de orice alt lucru trebuia să mă conving că sunt bine.

Read more...

Mă trezisem destul de târziu, mă uitam pe perete să văd ce am de făcut azi. Nu eram sigur până unde voiam să merg, spuneam că mă pot opri oricând.
Aveam două cutii din lemn în care țineam o parte din cărți. Un ceas, două brichete, și o ascuțitoare pe care nu o folosisem de mult.
Spuneam ceva despre tot timpul din lume. Din cauza rufelor nu înțelegeam ce spun oamenii.

Read more...

sâmbătă, 28 septembrie 2019

Cumpărai tot felul de lucruri, însă nu pentru acum.
Era grozav dacă te făceai bine până luni.
Acolo erau niște canapele ca într-un magazin de pantofi. Luai o carte de pe raft și o deschideai.
Spuneai ceva despre tot timpul din lume.

Read more...

marți, 24 septembrie 2019

11:38:37. Asta era ora imprimată pe bilet. Și un număr, 681.
O oră mai târziu am părăsit clădirea. Am părăsit locul în care se prețuia fiecare secundă. Locul în care fiecare secundă era cea mai importantă pentru secunda dinaintea ei.

Read more...

duminică, 22 septembrie 2019

Se schimbase melodia, anotimpul, se schimbaseră culorile, și eu nu-mi dădeam seama, se schimbaseră cifrele, însă tot cele mici erau înaintea celor mari.

Read more...

Am visat o capră care atunci când mă vedea îmi spunea bunul meu domn polon ce mai faceți apoi adormea brusc.

Read more...

sâmbătă, 21 septembrie 2019

Dacă cineva m-ar întreba de ce pâinea a ieșit atât de bună aș putea să răspund pentru că am frământat aluatul timp de 37 de minute. Altfel ce argument aș putea să am? Și de ce cerul e atât de albastru? Pentru că am văzut o pasăre.
E ca și cum m-aș juca cu piesele de domino. Dar nu știm asta.

Read more...

sâmbătă, 14 septembrie 2019

Mi-am pus masca chirurgicală și am început să frământ aluatul pentru pâine. Timp de 37 de minute l-am frământat. Era ca și cum aș fi dat al doilea atac la brutărie. Eram un răufăcător. Nu se mai putea face nimic cu mine.
Ea visa ceva. Se deplasa cu ajutorul unui automobil de culoare roșie.

Read more...

vineri, 13 septembrie 2019

Cu siguranță nu așa se traduce din limba polonă, am spus. Cu siguranță nu acesta era mesajul pe care a vrut să mi-l transmită poeta acum mai bine de 20 de ani.
Ați reușit să păstrați cerul, dar ați pierdut din vedere râul. Și când ați sesizat râul, nu ați mai văzut păsările. Ori poemul acesta era despre păsări și despre zbor și despre elemente de susținere și era poate și despre ziua aceasta care ar fi putut fi văzută stând într-un anumit loc.

Read more...

În data de 08 septembrie am răcit.
În ajun m-am fript cu ulei în timp ce prăjeam brânzoaice.
Cu patru zile înainte am urcat pe munte.

Read more...

miercuri, 11 septembrie 2019

 
 

Read more...

marți, 10 septembrie 2019

Intru în librărie pentru a trage cu ochiul mai mult la oameni decât la cărți. Aici totul e fragil. Casabil. Încerc să-mi amintesc ce greutate am și cât de repede îmi bate inima.

Ea venise de la Chișinău și se trezise într-un oraș de munte. Puteam să spun asta doar privind-o.
În ultimul timp toți oamenii pe care îi întâlnesc mi se par cunoscuți.

Ce faci? mă întreabă. Înmulțesc cutiile, îi răspund.
Afară niște tineri își văd de lumea lor foarte tânără.

Read more...

luni, 9 septembrie 2019

Dar unde țineți poeții, întrebam când intram într-o librărie, găseam câteva volume, nu chiar cele mai reprezentative, uneori câte o antologie. Dar unde țineți cioplitorii de piatră, dar unde țineți tainele lumii.

Gara asta e prea mare pentru un oraș atât de mic, îi spuneam. Îmi plăcea că în jurul nostru se vorbea o limbă pe care nu o înțelegeam. Din când în când tresăream.

Read more...

Să te prindă noaptea pe munte. Ultima oră să o cobori pe întuneric. Să urmărești semnul, triunghiul roșu. Să auzi zgomotul pe care îl face un animal greoi alergând prin pădure. Să ai grijă pe unde calci. Să ridici privirea și să vezi stelele. Să găsești timp și pentru lucrul acesta.
Să vă speriați, dar să nu vi se facă frică.
Vă opriți la primul magazin și cumpărați apă. Vă aprindeți o țigară. Nu vă vine să credeți că ați scăpat. Dar ați vrut să scapați, nu?

Read more...

marți, 3 septembrie 2019

Cruce albastră, cruce galbenă, cruce albastră, bandă albastră, triunghi albastru, bandă roșie, bandă galbenă, triunghi roșu. Într-o singură zi.

Read more...

sâmbătă, 31 august 2019

Ți se pronunță numele. Dar ce înseamnă asta? Ce poate să însemne numele tău pronunțat acum?

Read more...

joi, 29 august 2019

Ai aflat că peste 10 miliarde de ani pământul va fi înghițit de soare. Noaptea tu afli lucruri, iar ăsta e doar unul dintre ele. Desigur că lucrul acesta te neliniștește.
10 miliarde de ani e ca și cum tu nu ai fi existat niciodată. Niciun dispozitiv nu înregistrează aceste mici vibrații.
Între dispariția ta și dispariția planetei, cel mai tare te îngrijorează dispariția planetei. Desigur că există soluții. Ai și tu un soare care te va înghiți într-o zi.

Peste 10 miliarde de ani, dacă nimic nu-l va fi nimicit până atunci, pământul va fi înghițit de soare. Asta chiar e o replică bună.

Read more...

  © Blogger template Writer's Blog by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP