ganduri pe ciorna

Suntem doar niste calatori si ar trebui sa ne placa lucrul asta pentru ca altceva nu avem. Si calatorim cel mai mult pe jos, apoi ne ia cineva cu masina, ajungem intr-o gara, luam un tren, coboram in alta gara, intalnim oameni noi, ni-i amintim pe cei vechi, ii uitam pe cei noi, ni-i amintim din nou cand devin si ei vechi ;ducem cu noi multe bagaje, unele de ochii lumii, altele doar pentru noi, fara a fi cele mai grele bagaje din lume. Vrem sa fim fericiti, ne punem multe dorinte, asteptam sa ni se implineasca, iesim in intampinarea lor, dar vrem ca ele sa faca mai mult pentru noi. Imbracam mereu alte haine. Sinceritatea e o haina la moda, insa adevarul e gol-golut. Visam, ne miram, plecam din locul in care ne-am mirat prima data, ne intoarcem doar cat sa spunem ca am plecat. Gasim povesti, ni le spunem, apoi traim ceva cu totul nou doar pentru a nu se spune ca am povestit chiar tot, ca nu mai avem nimic, ca suntem si singuri. Avem sperante, dar nu stim ca ele sunt doar niste cutii goale, noi, dar totusi goale, sau nu vrem sa stim. Credem in solutii salvatoare pe care insa nu le gasim niciodata. Credem in ziua de maine, in sfarsitul zilei de azi, in zilele noastre de nastere si ca fiecare om este cel putin pentru o clipa nemuritor.

Nu stiu daca trecem prin vietile celorlalti sa lasam urme sau doar calatorim, dar pentru noi unii dintre ei sunt ireversibili.

De fapt nu am nimic azi, sau mai nimic pentru ca totusi ploua.