Gata, am trecut!
duminică, 29 martie 2009
Gata, am si eu trecut aici, trecutul meu incepe sambata. Celalalt trecut al meu, trecutul de dinainte de trecut, pentru ca nu l-am mai putut salva aici, se afla in alta parte. Acum pot sa fiu si eu privit cu incredere. Omul fara trecut nu e acceptat in comunitate. E intampinat cu reticenta si cu multe intrebari:Cine esti?Ce cauti aici? De unde vii? Unde ti-ai lasat trecutul? Fiecare intrebare e o usa, raspunsul ei este cheia. Cu cat eziti mai mult cu atat usa aceea se va deschide mai greu.
Mai demult am aflat povestea unui american, care in timpul celui de-al doilea razboi mondial, a salvat multi evrei din Franta, cat de multi putea salva un singur om. Povestea aceea a ramas mult timp uitata. El a vrut asa, apoi s-a facut un film. Cum nu putea sa-i salveze pe toti i-a salvat doar pe aceia care aveau un trecut, cei care si-l demonstrasera. Trecutul e o problema de matematica, ca oricare alta, se demonstreaza la tabla. Tabla de obicei este neagra. M-am revoltat putin, ce garantie putea sa aiba el ca cineva care nu are trecut, care nu si l-a demonstrat la timp, nu are in schimb viitor?
Daca se va intampla ceva, si toti cei care poarta numele de Adrian vor fi declarati dintr-odata personae non gratae, pe mine nu m-ar salva nimeni. Nu m-as agata de nimic, dar as fi dezamagit.
In trecut se afla esenta viitorului. Iei cateva picaturi din aceasta esenta le pui peste intamplari noi si obtii viitorul. E atat de simplu.
Copilul care se naste are trecut, trebuie doar sa si-l pastreze. Are trecutul parintilor, al bunicilor, al strabunicilor lui, si in spatele tuturor, cel mai in spate, sta Dumnezeu si asteapta. Ca sa te intorci la Dumnezeu trebuie sa te intorci la parintii tai, la bunicii tai , la strabunici, trebuie sa mergi pana la a noua generatie in urma, si mai departe.
Acolo unde este tatal meu, acolo unde sunt bunicii mei, voi fi si eu. Dupa o vreme, voi fi in trecut, de negasit.
Gata, am trecut si peste asta!
P.S. Insemnarea asta suna mai bine in gand, poate ar fi trebuit sa ramana acolo, poate si eu ar fi trebuit sa raman acolo, dar dupa ce ai coborat o data nu te mai poti intoarce in gand.
Mai demult am aflat povestea unui american, care in timpul celui de-al doilea razboi mondial, a salvat multi evrei din Franta, cat de multi putea salva un singur om. Povestea aceea a ramas mult timp uitata. El a vrut asa, apoi s-a facut un film. Cum nu putea sa-i salveze pe toti i-a salvat doar pe aceia care aveau un trecut, cei care si-l demonstrasera. Trecutul e o problema de matematica, ca oricare alta, se demonstreaza la tabla. Tabla de obicei este neagra. M-am revoltat putin, ce garantie putea sa aiba el ca cineva care nu are trecut, care nu si l-a demonstrat la timp, nu are in schimb viitor?
Daca se va intampla ceva, si toti cei care poarta numele de Adrian vor fi declarati dintr-odata personae non gratae, pe mine nu m-ar salva nimeni. Nu m-as agata de nimic, dar as fi dezamagit.
In trecut se afla esenta viitorului. Iei cateva picaturi din aceasta esenta le pui peste intamplari noi si obtii viitorul. E atat de simplu.
Copilul care se naste are trecut, trebuie doar sa si-l pastreze. Are trecutul parintilor, al bunicilor, al strabunicilor lui, si in spatele tuturor, cel mai in spate, sta Dumnezeu si asteapta. Ca sa te intorci la Dumnezeu trebuie sa te intorci la parintii tai, la bunicii tai , la strabunici, trebuie sa mergi pana la a noua generatie in urma, si mai departe.
Acolo unde este tatal meu, acolo unde sunt bunicii mei, voi fi si eu. Dupa o vreme, voi fi in trecut, de negasit.
Gata, am trecut si peste asta!
P.S. Insemnarea asta suna mai bine in gand, poate ar fi trebuit sa ramana acolo, poate si eu ar fi trebuit sa raman acolo, dar dupa ce ai coborat o data nu te mai poti intoarce in gand.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu