povestea unui om suparacios(neincheiata inca)

A fost odata un om care se supara. Nu spun ca niciodata pentru ca ma deprima cuvantul asta. Si cand il supara cineva ii spunea simplu ca buna ziua:nu mai exist pentru tine. Si asa se si intampla, omul care se supara devenea cumva invizibil. Se pare ca el a trait mult timp si a cunoscut multi oameni pentru ca a reusit sa se supere pe toti. Cateodata, incantandu-l ideea de a da celui care merita o a doua sansa, ii spunea: de maine nu mai exist pentru tine. Dar astfel de cuvinte nu ii aduceau cine stie ce ajutor, pentru ca daca un om reuseste cumva sa te supere atunci reuseste in acelasi fel sa nu te creada. Si nu l-a crezut, iar omului care se supara nu-i ramanea decat sa se tina, dar cu strangere de inima, de cuvant.
A ajuns in punctul acela in care ramasese singur, lucrul acesta fiind o consecinta a faptului ca devenise invizibil, dar nu regreta nimic. De fapt singurii oameni care il mai puteau vedea erau strainii. Dar si acestia aveau un cusur:erau grabiti. Grabiti sa se duca la serviciu, grabiti sa ajunga acasa, grabiti sa fie fericiti. Pentru ei graba nu strica nimic. In cele din urma omul, nemaiavand pe cine sa se supere, s-a suparat pe sine, pe firea lui suparacioasa si fara sa mai spuna ‘de maine nu mai exist pentru tine’,oricum merita o a doua sansa, a disparut.

Era un om frumos, suparacios de frumos.