marți, 21 aprilie 2009
Atunci:Am ajuns la chiosc chiar in momentul in care veneau covrigii, de fapt ii aducea omul cu covrigi de la fabrica de covrigi, care isi are sediul undeva prin orasul covrigilor, supranumit si Buzau. Deci am avut cate un covrig pentru fiecare, pentru unii chiar si patru, si din calculele gresite pe care le-am facut-nu e usor ca cineva sa te intrebe:cati covrigi vrei? si lumea de la coada sa vocifereze:spune trei! ba nu, spune sapte! dar spune odata ce vrei!-mi-a ramas un covrig in plus, pentru ca eu voiam doar doi.
Nu e usor ca niste straini sa te intrebe ce vrei.
Azi:Mancand o Eugenie am simtit gustul biscuitilor cu ceai care imi placeau cand eram copil.
Nu ma doare, nu ma doare, dar nu ma doare nimic.
Si, de fapt, ce caut eu aici? Si mai ales pe cine sa intreb primul?
Nu e usor ca niste straini sa te intrebe ce vrei.
Azi:Mancand o Eugenie am simtit gustul biscuitilor cu ceai care imi placeau cand eram copil.
Nu ma doare, nu ma doare, dar nu ma doare nimic.
Si, de fapt, ce caut eu aici? Si mai ales pe cine sa intreb primul?
0 păreri:
Trimiteți un comentariu