omul cu umbrela rosie

In dimineata asta, intr-un oras oarecare de provincie, a fost vazut un om cu o umbrela rosie ducandu-se la serviciu, probabil ca se va si intoarce. Sa-i uram, deci, o zi buna omului cu umbrela rosie, cu atat mai mult cu cat el e superstitios, cu atat mai mult cu cat e, nu si fara motiv, marti azi.
Iar e marti?, ar intreba omul cu umbrela rosie, eu nici nu stiam.
E cunoscut faptul ca omul cu umbrela rosie nici nu stie pentru ca altfel ar fi avut si el o umbrela neagra ca toata lumea. Adevarul e ca avut o astfel de umbrela, dar intr-o zi i-a luat-o vantul si i-a rupt-o, ca asa face el. Inainte de asta mai avuse o umbrela, tot neagra, dar pe aceasta i-a stricat-o fara sa vrea o fata. Omului cu umbrela rosie ii cam placea de ea, in primul rand pentru ca era o impiedicata, dar si din alte motive, si se astepta oricand sa cada, si atunci el ar fi ajutat-o sa se ridice. Dar, oricat de mult isi dorea sa faca asta, nu a reusit, pentru ca fata aceea cadea doar pe sus, fiind o fata ce mergea mult cu capul in nori de putea chiar sa raceasca. Lucru curios de altfel, pentru ca nu era foarte inalta. Din acest punct de vedere, nici omul cu umbrela rosie nu era foarte inalt, asa ca mai mult ca sigur s-ar fi potrivit, daca ar fi ajuns la ea cel putin o data. Nu a facut-o, si atunci ea a plecat undeva departe, atat de departe incat acolo puteai sa ajungi doar cu trenul, cu masina sau chiar pe jos. Cu toate acestea omul cu umbrela rosie nu a ajuns niciodata, insa, in zilele acelea ploioase de primavara si chiar si in cele de vara, isi mai amintea cateodata de ea si de umbrela lui neagra.