ora doua va veni

Noi predam hartiile importante pe care le avem pe baza unui caiet. In caietul acela cineva semneaza ca le-a primit, cineva sugereaza ca le-a avut, dar ca nu le mai are. Cand nu ai ceva, nu ai nici responsabilitatea lui a avea. Azi, i-am sugerat cuiva sa predea o astfel de hartie fara caiet, dar l-am atentionat sa nu uite si sa-i determine si pe ceilalti sa faca la fel. Pentru asta l-am incurajat sa spuna o gluma proasta, sa faca un gest cu totul nepotrivit, sau orice altceva, doar ca sa para ridicol. Si daca cineva ar uita totusi ca a primit hartia aia importanta, el sa se mire:cum?!nu va amintiti? Stiti, v-am inmanat-o in ziua aceea in care paream ridicol? Care din ele? sa i se raspunda. Si el sa se rusineze si sa adauge:pai, intr-o joi.

Nu ca nu as avea ce spune, dar aseara am fost sa ma tund la aceeasi frizerita la care ma duc de prea mult timp acum, as vrea sa fi avut si acelasi par, dar cum nu il am, si nu prea aveam ce face, ma temeam ca un cutremur si-ar putea incepe activitatea si eu as fi fost tuns doar pe o parte si as fi obligat oamenii care ma cunosc sa se uite la mine doar din partea aceea. Nu cred ca frizerita ar continua sa ma tunda si dupa cutremur. Si nici eu nu i-as putea cere. Pana la urma mi-am dat seama ca am noroc, pentru ca nu s-a intamplat nimic, dar nu am inteles rostul oglinzii din fata mea cand stateam pe scaunul de tuns, ca eu niciodata nu am spus:stiti, imi pare ca in partea stanga mi-ati lasat parul cam mare, nu asa cum am vrut eu, nici macar cum e pe partea dreapta. Eu consider ca frizerul stie ce face, asa ca nu are rost sa intervin si eu in stiinta lui.
In rest a fost doar restul unei alte dimineti.

In camera de fumat a fost bine.