vineri, 13 noiembrie 2009
În dimineaţa asta voiam să fotografiez uşa de la intrare sau de la ieşire, depinde cum o priveam, pentru ca mai târziu, când aveam dubii, să mă uit în interiorul fotografiei şi acestea să-mi treacă. Mai târziu, adică oricând: la zece, la prânz, mai spre seară. Cu toate acestea am renunţat repede la idee pentru că din fotografie nu puteam şti dacă uşa era încuiată sau doar închisă. Uşile doar închise nu mă mulţumesc, dimpotrivă îmi sporesc grijile exponenţiale. Aş fi putut fotografia totuşi aragazul.
În camera de fumat, pe masa de fumat, lângă scrumieră, pusesem un pachet aproape gol de ţigări, o brichetă aproape goală de gaz, un telefon aproape gol de cuvinte. Toate îmi erau la fel de aproape.
Mi-a spus zâmbindu-mi aproape complice:”am fumat o ţigară slabă, de poftă”.
În camera de fumat, pe masa de fumat, lângă scrumieră, pusesem un pachet aproape gol de ţigări, o brichetă aproape goală de gaz, un telefon aproape gol de cuvinte. Toate îmi erau la fel de aproape.
Mi-a spus zâmbindu-mi aproape complice:”am fumat o ţigară slabă, de poftă”.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu