marți, 17 noiembrie 2009
La pupitru tehnic nu era nimeni, de aceea sunetul era scârţâitul unei uşi, lumina o palidă atingere, iar decorul ploaia suspendată şi trei plopi, ca nişte mături, înfipţi în pământ.
Mi-am luat două ore de voie.
Un produs Blogger.
"Ah dacă aș fi avut
un pian"
G.N.
un pian"
G.N.
Locul ăsta nu e AICI.
"Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, dacă ai fi rece sau fierbinte! Dar fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici fierbinte, am să te vărs din gura mea." (Apocalipsa, 3, 15-16)
"Unora –
asta înseamnă că nu tuturor.
Nici măcar celor mai mulţi, doar câtorva.
Nu punem la socoteală şcolile, unde-i impusă,
nu-i socotim nici pe poeţi,
ne dă cam două fiinţe dintr-o mie.
Le place –
dar le place şi supa cu găluşte,
şi complimentele, chiar şi culoarea albastră,
haina cu care s-au obişnuit,
nu mai vorbesc de propria lor părere
sau mângâiatul unui câine.
Poezia –
dar ce e poezia?
S-au dat atâtea răspunsuri evazive
la această întrebare.
Nici eu nu ştiu ce-i poezia,
şi mă agăţ de-acest nu ştiu ca de-un colac de salvare."
Unora le place poezia - Wisława Szymborska
asta înseamnă că nu tuturor.
Nici măcar celor mai mulţi, doar câtorva.
Nu punem la socoteală şcolile, unde-i impusă,
nu-i socotim nici pe poeţi,
ne dă cam două fiinţe dintr-o mie.
Le place –
dar le place şi supa cu găluşte,
şi complimentele, chiar şi culoarea albastră,
haina cu care s-au obişnuit,
nu mai vorbesc de propria lor părere
sau mângâiatul unui câine.
Poezia –
dar ce e poezia?
S-au dat atâtea răspunsuri evazive
la această întrebare.
Nici eu nu ştiu ce-i poezia,
şi mă agăţ de-acest nu ştiu ca de-un colac de salvare."
Unora le place poezia - Wisława Szymborska
"aşa se face că purtând în noi infernele şi paradisurile lumii
abia ne cuprindea şezlongul şi exista o mare nostalgie în trupurile noastre
aşa se face că ne tăvăleam prin ceţuri galbene
pe unde mângâierile femeilor se împleteau cu zborul raţelor sălbatice
şi poate că sălbăticiţi noi înşine de prea multă singurătate
treceam că nişte umbre cu buruieni pe umăr" Gellu Naum
abia ne cuprindea şezlongul şi exista o mare nostalgie în trupurile noastre
aşa se face că ne tăvăleam prin ceţuri galbene
pe unde mângâierile femeilor se împleteau cu zborul raţelor sălbatice
şi poate că sălbăticiţi noi înşine de prea multă singurătate
treceam că nişte umbre cu buruieni pe umăr" Gellu Naum
"I have been a bee-keeper for six thousand years
And for the past hundred years an electrician.
Once I retire I shall keep bees again.
Something should hum for me, oh hum for me,
Hum and hum and hum
Just for me."
The bee-keeper, Kemény István
And for the past hundred years an electrician.
Once I retire I shall keep bees again.
Something should hum for me, oh hum for me,
Hum and hum and hum
Just for me."
The bee-keeper, Kemény István
"Ar fi trebuit un acompaniament pentru case
ar fi trebuit câteva sunete pentru oglinzi
ar fi trebuit câteva gesturi decisive şi sigure
dar se trăgeau clopotele
şi din ele cădeau numai bucăţi mari de vată"
Profunzimile suprafeţei - Gellu Naum
ar fi trebuit câteva sunete pentru oglinzi
ar fi trebuit câteva gesturi decisive şi sigure
dar se trăgeau clopotele
şi din ele cădeau numai bucăţi mari de vată"
Profunzimile suprafeţei - Gellu Naum
"înţelegeţi că trăim într-o pasăre imensă care ne poartă în ea
şi mergem la întâlnire curăţăm omizile de pe crengi ne iese înainte o fată dar nu mai poate nici ea săraca e ostenită a înghiţit toată pânza pe care a ţesut-o aşteptându-ne
zice hai să ne sărutăm să fim fericiţi
să te servesc cu linguriţa de argint să-ţi dau o dulceaţă
măcar de ar fi lângă sobă Şi vine King Kong dă cu praştia ne murdăreşte cămaşa ne rupe cravata
vine pârlitul ăla de profesor cu şapte capete ne pune note de parcă n-am şti destulă materie
ne duce în laborator să facem experienţa singurătăţii
să ne jucăm cu mingea ca fraţii gemeni
noi ne uităm unul la altul dăm din cap vine o amărâtă de fată cu faţa plină de funingine
nu s-a mai spălat pe ochi de când cu potopul şi ne urcăm în maşină (ea lângă noi) gonim pe autostradă
acolo se aud ştirile dar nu le mai înţelegem râdem pe furiş ca la înmormântare ni se face şi frică
câte nu se întâmplă în noi şi le uităm acolo ca într-un ghiozdan
şi fiecare crede că numai el ştie lucrul acela pe care îl ştiu foarte bine şi alţii" Gellu Naum
şi mergem la întâlnire curăţăm omizile de pe crengi ne iese înainte o fată dar nu mai poate nici ea săraca e ostenită a înghiţit toată pânza pe care a ţesut-o aşteptându-ne
zice hai să ne sărutăm să fim fericiţi
să te servesc cu linguriţa de argint să-ţi dau o dulceaţă
măcar de ar fi lângă sobă Şi vine King Kong dă cu praştia ne murdăreşte cămaşa ne rupe cravata
vine pârlitul ăla de profesor cu şapte capete ne pune note de parcă n-am şti destulă materie
ne duce în laborator să facem experienţa singurătăţii
să ne jucăm cu mingea ca fraţii gemeni
noi ne uităm unul la altul dăm din cap vine o amărâtă de fată cu faţa plină de funingine
nu s-a mai spălat pe ochi de când cu potopul şi ne urcăm în maşină (ea lângă noi) gonim pe autostradă
acolo se aud ştirile dar nu le mai înţelegem râdem pe furiş ca la înmormântare ni se face şi frică
câte nu se întâmplă în noi şi le uităm acolo ca într-un ghiozdan
şi fiecare crede că numai el ştie lucrul acela pe care îl ştiu foarte bine şi alţii" Gellu Naum
"Pasărea, mirată, înduioşată
şi-a luat gheara din burta mea
şi-a ridicat ciocul din gâtul meu
m-a lăsat acolo, în patul răvăşit
şi s-a învârtit prin odaia mea
s-a izbit cu icnete de pereţii mei
după aceea a dat de fereastră
şi s-a gândit mirată la fereastră
nu mai întâlnise niciodată o fereastră
ar fi trebui să-i spun fereşte-te
orice fereastră e perfidă şi înrăită, nu
poţi să ştii unde duce, încotro te aruncă
dar şi eu eram înrăit, uram pasărea
şi n-am scos un cuvânt, am lăsat-o
să-şi întindă aripile şi să se piardă în văzduh"
Matei Vişniec - Pasărea
şi-a luat gheara din burta mea
şi-a ridicat ciocul din gâtul meu
m-a lăsat acolo, în patul răvăşit
şi s-a învârtit prin odaia mea
s-a izbit cu icnete de pereţii mei
după aceea a dat de fereastră
şi s-a gândit mirată la fereastră
nu mai întâlnise niciodată o fereastră
ar fi trebui să-i spun fereşte-te
orice fereastră e perfidă şi înrăită, nu
poţi să ştii unde duce, încotro te aruncă
dar şi eu eram înrăit, uram pasărea
şi n-am scos un cuvânt, am lăsat-o
să-şi întindă aripile şi să se piardă în văzduh"
Matei Vişniec - Pasărea
"you may not believe it
but there are people
who go through life with
very little
friction or
distress.
they dress well, eat
well, sleep well.
they are contented with
their family
life.
they have moments of
grief
but all in all
they are undisturbed
and often feel
very good.
and when they die
it is an easy
death, usually in their
sleep.
you may not believe
it
but such people do
exist.
but I am not one of
them.
oh no, I am not one
of them,
I am not even near
to being
one of
them
but they are
there
and I am
here."
The Aliens, Charles Bukowski
but there are people
who go through life with
very little
friction or
distress.
they dress well, eat
well, sleep well.
they are contented with
their family
life.
they have moments of
grief
but all in all
they are undisturbed
and often feel
very good.
and when they die
it is an easy
death, usually in their
sleep.
you may not believe
it
but such people do
exist.
but I am not one of
them.
oh no, I am not one
of them,
I am not even near
to being
one of
them
but they are
there
and I am
here."
The Aliens, Charles Bukowski
"Un singur loc mai rămâne în trenul
care se va răsturna chiar la capătul călătoriei
la ieşirea dintr-un tunel inutil
la intrarea într-o gară pustie
de aceea ţin să va povestesc aici
cât de greu mi-a fost să ajung la ultimul
loc rămas liber
câtă mizerie a trebuit să îndur şi cum rând pe rând
mi-am plătit arzătoarea dorinţă cu icnete şi
înjurături
cum fără să clipesc mi-am părăsit iubita
într-o zi de vară
când până şi ziua se lăsa cu uşurinţă cuprinsă în braţe
când mi-am luat un lung rămas bun
de la prietenii care oricum mă urau
pentru uşurinţa mea de a găsi, noaptea târziu
taxiuri disponibile
cum în ultimul moment mi-am cumpărat
un joben subţire şi foarte lucios
mai târziu toţi pe care i-am salutat
cu jobenul
de la fereastra vagonului
s-au simţit îngrozitor de singuri şi abătuţi
nimeni n-a reuşit vreodată să-i înţeleagă"
Matei Vişniec - O plimbare cu trenul
care se va răsturna chiar la capătul călătoriei
la ieşirea dintr-un tunel inutil
la intrarea într-o gară pustie
de aceea ţin să va povestesc aici
cât de greu mi-a fost să ajung la ultimul
loc rămas liber
câtă mizerie a trebuit să îndur şi cum rând pe rând
mi-am plătit arzătoarea dorinţă cu icnete şi
înjurături
cum fără să clipesc mi-am părăsit iubita
într-o zi de vară
când până şi ziua se lăsa cu uşurinţă cuprinsă în braţe
când mi-am luat un lung rămas bun
de la prietenii care oricum mă urau
pentru uşurinţa mea de a găsi, noaptea târziu
taxiuri disponibile
cum în ultimul moment mi-am cumpărat
un joben subţire şi foarte lucios
mai târziu toţi pe care i-am salutat
cu jobenul
de la fereastra vagonului
s-au simţit îngrozitor de singuri şi abătuţi
nimeni n-a reuşit vreodată să-i înţeleagă"
Matei Vişniec - O plimbare cu trenul
caută şi tu
0 păreri:
Trimiteți un comentariu