sâmbătă, 26 decembrie 2009
Îmi venise o idee, e plictisitor aici la tine, mi-a spus, nu mă pui în valoare, apoi, ca să-mi dea iluzia controlului, m-a lăsat s-o uit.
De sărbători, pe strada dintre blocurile noastre,la orele prânzului, trece o căruţă plină cu vechituri. Mereu alta.
Am încercat să topesc în zadar zăpada. S-a topit singură. Părea că trăiesc într-o topitorie unde intrau să se odihnească oamenii uriaşi de zăpadă. Din ei ieşea o apă murdară.
Ea era bogată, avea paisprezece mii de întrebări la care se aştepta să primească lunar un răspuns. Trăia bine-mersi doar din dobânda pe care o primea de la bancă.
Viaţa îşi vedea de suişurile şi coborâşurile proprii, nu era atentă la noi. O traversam totuşi regulamentar.
În casă toate lucrurile erau strâmbe, denivelate, probabil ca să-mi susţină în cădere privirea. Mirosea a lemn de brad, a coajă de portocală şi a cozonac proaspăt cumpărat. Pe masă erau puse câteva sărbători. Eu fumam în bucătărie, echilibrat.
Căutătorul şi tânăra regăsită au ieşit să se plimbe. Iubeşte-mă aşa cum sunt, îi spunea el. Era un pictor celebru ce trăia în anonimat, un poet cu pseudonim bunicel, un miliardar decăzut ce suferise o decepţie în dragoste, un astronaut recent ieşit la pensie. Trăia în anii '30.
Ziua era bună ca o tartă cu vişine. Îi lăsase lui ultima felie pentru că era înnebunit după dulciuri. Ea le făcea în casă.
Am încercat să topesc în zadar zăpada. S-a topit singură. Părea că trăiesc într-o topitorie unde intrau să se odihnească oamenii uriaşi de zăpadă. Din ei ieşea o apă murdară.
Ea era bogată, avea paisprezece mii de întrebări la care se aştepta să primească lunar un răspuns. Trăia bine-mersi doar din dobânda pe care o primea de la bancă.
Viaţa îşi vedea de suişurile şi coborâşurile proprii, nu era atentă la noi. O traversam totuşi regulamentar.
În casă toate lucrurile erau strâmbe, denivelate, probabil ca să-mi susţină în cădere privirea. Mirosea a lemn de brad, a coajă de portocală şi a cozonac proaspăt cumpărat. Pe masă erau puse câteva sărbători. Eu fumam în bucătărie, echilibrat.
Căutătorul şi tânăra regăsită au ieşit să se plimbe. Iubeşte-mă aşa cum sunt, îi spunea el. Era un pictor celebru ce trăia în anonimat, un poet cu pseudonim bunicel, un miliardar decăzut ce suferise o decepţie în dragoste, un astronaut recent ieşit la pensie. Trăia în anii '30.
Ziua era bună ca o tartă cu vişine. Îi lăsase lui ultima felie pentru că era înnebunit după dulciuri. Ea le făcea în casă.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu