a treia zi de anul nou

Acesta e prima însemnare pe anul ăsta. Precedenta e falsă. A fost scrisă în 2009 şi publicată postum. Cealaltă faţă a adevărului e că eu nu ştiu cum se scriu însemnările de început de an. Convenienţa îmi cere(insistă) să fiu optimist. Să fac cărţile sau o listă de cumpărături. Poate o listă cu intenţii. În ea am să pun cele mai bune intenţii pentru că merit tot ce e mai bun. Asta până la proba contrarie. Până acolo mă descurc destul de bine singur.

Enunţ:renunţ. Citeam undeva(dar unde?) că dacă renunţi la orgoliu abia atunci poţi să fii fericit. În rest, mâine mi se redeschide o realitate la care am renunţat cu 11 zile în urmă. Ca om al muncii am toate şansele să fiu fericit. Singura problemă, rămasă nerezolvată, e că nu pot fi 100% un om al muncii. Şi nici nu încerc.

Desfăcusem ultimul pachet de ţigări(cel mai recent pachet) cu speranţa că va fi ultimul. Nu era ca şi cum aş fi fumat o ultimă ţigară, dar o dorinţă tot mi-am pus: să mă las de fumat.
Când am ieşit din casă, ca primul lucru bun pe care l-am făcut azi, am văzut că începuse să ningă(de fapt fulguia doar, dar mie îmi place să exagerez şi îmi place să ningă). Mi-am făcut provizii: o pâine şi un pachet de ţigări. Tot ultimul. De acum încolo astea vor fi singurele ţigări pe care le voi fuma.

Între timp venise şi preotul cu boboteaza. Purtam o cămaşă bej şi o pereche de pantaloni gri, şic(îi am din liceu). Cred că i-am făcut o primă impresie bună. Mama s-a bucurat că m-a găsit şi pe mine o dată acasă.

Aparenţele nu sunt minuni.