joi, 10 februarie 2011
Ne-au servit cu muzică şi soare. Erau săraci, cu adevărat săraci - erau mai săraci decât majoritatea oamenilor cu care vorbeam, erau săraci lipiţi pământului, asta vă spun. Nu avem ce să vă punem în farfurie, ne-au spus, după cum vedeţi farfuriile noastre sunt cu adevărat goale. Le-am zis: Atunci să fim pentru o vreme conştienţi.
Când a intrat în birou am întrebat-o, nici nu am lăsat-o să respire, n-o las niciodată, ştiu că dacă o las să respire sunt un om pierdut, i-am zis: Spune-mi Ana ce vânt te aduce aici? M-am uitat la ea ca la o corabie cu pânze pentru că arăta exact ca o corabie cu pânze. Mi-a spus: toţi suntem singuri ca nişte corăbii cu pânze, de aia ne privim aşa.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu