Electric bulbs & more

Mi-am dat seama că ceva merge prost când am văzut un număr impresionant de autobuze goale, toate aveau numerele de intrare în oraş 5,7 sau 8 şi toate erau pe linia lui 10. Pe aceeaşi linie se înţeţea şi vântul, şi acolo unde putea, executa o percheziţie corporală cu precizia unui chirurg, alteori ridica mii de particule în aer, aerul fiind apoi uşor respirabil. Când am ajuns în sfârşit acasă sentimentul că ceva merge prost a devenit mai puternic pentru că pe masa din sufragerie am găsit un cozonac lăsat parcă la întâmplare, nefiind vreo zi importantă iar eu neavând habar de o sărbătoare ce s-ar fi putut desfăşura în lipsa mea. Încercam să-mi imaginez oamenii care ar fi putut participa la această sărbătoare, oameni care ar fi fumat toate acele ţigări ale căror resturi le găsisem în scrumieră, şi încercam să-mi aduc aminte când anume spărsesem scrumiera şi de ce acum era întreagă şi plină de chiştoace. Nu reuşeam să-mi amintesc când se produsese acel zgomot. În afara acelui cozonac pe care îl ţinteam din nou cu privirea şi a scrumierii pline de chiştoace totul era neschimbat.