Un produs Blogger.

miercuri, 6 aprilie 2011

În găleata cu apă de ploaie vântul strângea câteva flori de corcoduş. Pe marginea blocului erau înşiraţi câţiva porumbei ca nişte cleşti de rufe pe o sârmă. El îşi înnobilă locul de lângă fereastră, spunea, pentru servicii personale în slujba regelui. Într-un bloc vecin o femeie ieşi din anonimatul locuinţei şi scutură de praf o mochetă, apoi îşi aranjă părul. El luă o cină târzie în sufragerie, îşi închise cu degetul ochii moment în care se făcu invizibil. Adormi şi se trezi în aceeaşi clipă. De mult nu mai era aşa obosit. Pe lângă casă avea mereu ceva de făcut. Bătea pari în pământ, întindea sârme, făcea brazde pentru a planta răsadul, tăia crengile uscate din pomi, îndrepta gardul, pietrelor care împrejmuiau aleea le dădea cu var. La început erau ude ca după ploaie apoi deveneau pe rând albe. Parcă ieşeau din pământ. Seara înainte de a se duce la culcare umplea o găleată cu apă rece şi intra în casă. Urca cele trei trepte despre care vecinii îi spuneau mereu că sunt prea abrupte, avea grijă ca niciun lucru să rămână neatins, se întindea în pat. Muzica venită din difuzorul radioului îl ţinea pentru o vreme treaz, apoi se îndeparta tot mai mult de el. Lucrurile din cameră începeau să plutească de parcă o apă ar fi ţâşnit chiar atunci din pământ.

  © Blogger template Writer's Blog by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP