joi, 19 mai 2011
În camera de fumat eram doar eu şi L. L. era doar ochi, sprâncene, buze şi urechi. L. povestea un film. Eu eram atent la ochii, sprâncenele, buzele şi urechile ei. Toate astea sunt foarte importante când L. povesteşte un film. Trebuie să recunosc că era un film mort, dar L. reuşea cumva să-l aducă la viaţă. Avea ochii doldora de imagini.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu