luni, 30 mai 2011
Începi să vezi lucrurile foarte clar ca atunci când te vezi în oglindă te bărbiereşti şi ai grijă să nu te tai, dar te tai. Vezi lucrurile în stânga sau în dreapta ta, niciodată un lucru nu te-a izbit frontal. Când mergi pe stradă separi mama de copil, îndrăgostiţii de ei înşişi, prezentul îl împarţi între ce e şi ce-ar fi putut fi, întotdeauna în cote egale. Te întrebi ce ai făcut să meriţi această claritate asupra obiectelor(ţi se pare că obiectele au devenit oglinzi numai ca tu să vezi în ele alte obiecte). Îţi spui că o asemenea risipă n-ai mai văzut demult (probabil aici îţi aminteşti de vreo revărsare de ape de pe vremea când erai tânăr), iar când îţi aprinzi ţigara ţi se pare că şi atunci e o risipă prea mare de fum.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu