Electric bulbs & more

Noaptea singurele zgomote veneau din televizor, nimic ciudat în asta. Îmi spuneam, dă Doamne să fac o cafea bună mâine dimineaţă (spuneam, dă Doamne). Cu astfel de gânduri adormeam. Deşi mă aplecasem mult peste balustradă nu pescuisem nicio umbră de lună în noaptea aceea cu lună. Trotuarul era o lungă bandă neagră ca acelea din supermarketuri.
În pădure nu era nici ţipenie de om(aceasta era o construcţie simplă). Nu era nimic(acesta era un adevăr). Desigur că în camera aceea se aflau şi obiecte de mobilier din cele mai variate, nu doar expresii sau construcţii simple, plus câteva cărţi şi un ceas dat de perete- era dat naibii ceasul ăla, dar nu ştiam de ce. Sub un fotoliu se odihneau pe un ziar câteva frunze de mentă. Restul era spaţiu, atât cât puteai vedea cu ochii în întuneric.