miercuri, 25 mai 2011
Următorii paşi mă vor purta spre camera de fumat, o să-mi ardă de glume, voi comunica prin fum cu persoana de la masa vecină, îmi va arunca o privire, îi voi arunca o extraprivire, apoi toată construcţia noastră va intra în colaps. Azi cineva mi-a spus, să trăiţi, domnu’ Adi, era aceeaşi persoană care mai demult a crezut că sunt un chinez şi se mira ce bine mă descurc în limba română. Am fost, fără falsă modestie, primul chinez pe care l-a văzut în viaţa asta.
Dimineaţa, ca un copil care măsoară să vadă cât a crescut, mă ridic din pat, mă lipesc de uşă, sunt nerăbdător să văd cu cât a crescut sentimentul ăsta că sunt peste noapte.
Atunci le-am spus, de mâine o să fie ok ca şi cum aş fi spus de mâine o să mă las de fumat. Sunt nişte proşti că nu m-au crezut. Ce să mai spun?
0 păreri:
Trimiteți un comentariu