Electric bulbs & more

Îţi scriu din scorbura acestei zile, aici plouă de câteva ore încontinuu, mulţi oameni au plecat, nu-mi mai amintesc de un astfel de iunie, de fapt nu-mi amintesc multe, nu mai ştiu nici cum arăta magnetofonul Tesla pe care îl aveam când eram mic, a fost singurul lucru la care am ţinut cât de cât, probabil că cineva l-a vândut, altcineva l-a dezasamblat, şi piesele lui sunt acum în zeci de alte magnetofoane, lucrurile astea se întâmplă o dată în viaţă, îţi scriu pur şi simplu, nu caut prin buzunare după hârtie sau pix, ar fi inutil, stau cu ochii pe ploaie ca pe un ceas, în curând o să fie şi un sfert, în oraş încă bat clopotele, vreau să-ţi spun că totul va fi bine lucru pe care nu-l vei afla de la alţii, ei îmi prezic şapte ani de secetă, boli şi războaie, tu te măriţi anul ăsta sau la anu’, te măriţi pentru că aşa îţi trebuie, azi m-am trezit devreme, mă uitam pe fereastră, îmi venea să spun, cine nu-i gata îl iau cu dimineaţa, dar toţi erau gata, mă uitam aşa cum se cuvine, în gol, ieri am văzut două femei care semănau cu tine, una mi-a zâmbit, cealaltă trăgea un copil de mână, eu cumpărasem un kil de piersici din piaţă, vânzătoarea m-a lăsat să le aleg, seara am fumat ca un porc şi-am adormit la o emisiune în care se vorbea despre evenimentele zilei, şi nimic despre tine, şi atunci cred că m-am văzut în punctul cel mai îndepărtat.