miercuri, 8 iunie 2011
Pe scări îmi ieşise înainte cu alb. Nu mă văzuse până atunci. Mă asculta cu atenţie motiv pentru care nu mă puteam mişca. Cred că începusem să-i vorbesc. Începeam mai multe lucruri în acelaşi timp. În grădină aveam o corcoduş, îi spuneam cocoşatul. Pe atunci eram ca o fotografie mare, fericită.
Când am intrat în camera aceea semenii mei tocmai ieşeau.
I-am spus câteodată sunt la pământ, a doua zi când mă trezesc sunt în aer, habar n-am ce se întâmplă cu mine peste noapte.
Dimineaţa mă întrebam, oare cât pot câştiga în ziua asta de om.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu