duminică, 24 iulie 2011
Am întâlnit o fată în piaţă, avea buzele roşii, un roşu plăcut, şi schiţa din buze ceva ca şi cum nu ar şti ce caută sau că ar fi nemulţumită de ceva. Ştiu doar că avea buzele roşii, atât am reţinut, şi era foarte tânără. Poate că era şi foarte frumoasă. Aş fi vrut să-i pot spune, cereţi-mi orice, vă rog! Nu vă uitaţi aşa la mine, eu sunt chiar foarte bogat. Aşa că vă rog să-mi cereţi orice. Poate fi şi un lucru mărunt. Eu nu mă supăr, dar musai să fie orice. Ştiţi, sunt cam trist în ultimul timp, şi lucrul ăsta m-ar ajuta.
6 păreri:
Aş vrea şi eu un şurub, dacă vă puteţi lipsi de el. Am văzut că aveţi o cutie plină. Am o policioară în şuruburi care stă cam atârnată de când i-a căzut un şurub. Şurubul pe care l-am văzut aici, s-ar potrivi. Vă pot da în schimb o piersică. Sau un ardei roşu de grădină, că aşa mi-a spus femeia de la care l-am cumpărat.
Vă mulţumesc.
Într-adevăr un şurub e un lucru mărunt. Se încadrează perfect. Trebuie să-mi spuneţi care şurub din cutie credeţi că se asortează cu policioara dumneavoastră. Eu cred că un şurub nu trebuie să fie doar un lucru util. Vă las timp să vă gândiţi. Ce spuneţi de o săptămână?
Aşa şi este. Un şurub mărunt este mai mult decât un lucru util. O săptămână de gândire ar fi tocmai bună pentru noi. Că nu mi se pare chiar potrivit să hotărăsc doar eu. Şi când zic noi, mă refer la mine şi la policioară.
O săptămână, da.
Chiar. Dacă "săptămână" ar însemna "7 pe mână", n-ar fi rău să avem 7 degete la o mână.
Acum sau mâine? Bine, acum să presupunem că eu v-aş lua pe dvs. de mână, cu cele 7 degete ale mele. Ar veni 2 săptămâni într-o singură atingere. Timpul nu ne-ar mai scăpa printre degete, ar rămâne în căuş până când mâinile noastre i-ar da drumul. Nu credeţi?
Şi acum şurubul pe care l-am ales. Este cel albastru, de lângă mânerul acela din lemn de umbrelă. (N-am cum să ştiu din ce-o fi fost umbrela. Am văzut odată într-un atlas, un copac-umbrelă. Fiecare pasăre ar trebui să aibă copacul ei-umbrelă, mi-am zis când m-a prins ploaia din zbor).
Şurubul dvs. albastru îi vine foarte bine policioarei mele. Ştiţi, când nu e atârnată ca acum, ea urcă aşa. Parcă spre cer. Îi cer peria de păr sau peria de dinţi. Ea se mai încurcă uneori şi atunci mă pomenesc eu că vreau să mă spăl pe dinţi cu peria de păr. Însă nu înţeleg de ce-mi spune mie că am eu capul în nori. O fi şi de la şurubul lipsă?
deci sunteţi o pasăre şi aveţi nevoie de un copac umbrelă. de asemenea aveţi nevoie de un şurub pentru policioară şi umblaţi des cu capul în nori. acum despre şurub. cred că vi-l voi desena. deja am făcut formalităţile necesare pentru a urma nişte cursuri de desenator de şuruburi. e o meserie destul de căutată aici. am avut noroc c-am mai găsit un loc liber. când voi considera că deţin suficente cunoştinţe vi-l voi desena. dacă vi l-aş desena acum şurubul nu ar rezista mult şi policioara ar râmâne tot într-o rână. şi nu vreţi asta, nu?
Deci da.
Puteţi spune că aţi avut şi noroc.
Am observat că de multe ori spunem că avem noroc. Parcă ne vine mai uşor să credem.
Când eram foarte mică, prindeam din aer, puf de la plopi, adunat într-un mic ghemotoc. Îi spuneam norocel. Îmi puneam o dorinţă în gând şi-l băgam repede în rochiţă. Ca să nu mai audă şi să nu mai vadă nimeni. Fiecare norocel avea dorinţa lui.
Dar eu cred că locul ăla liber, la cursul de desenator de şuruburi, era oricum al dvs.
Când veţi considera, atunci voi spune şi eu că e bine să-l capăt.
E cel mai bine cum ziceţi.
Eu chiar aş vrea să reziste mult. Să nu mai rămân într-o rână, zice policioara.
Trimiteți un comentariu