miercuri, 27 iulie 2011
Aveam totul asupra noastră, pelerine de ploaie, câteva schimburi de haine, o lunetă, o pereche de vâsle, hărţi pentru patru zile. De undeva se auzea un zumzet ca de sirenă, acolo trebuia să ajungem.
Acum câteva zile L. mi-a spus că plânge la filmele bune, la cărţile bune, la tot ce e bun în viaţă (tu nu ştii cum e, mi-a mai spus). De atunci citesc cu atenţie toate ghidurile TV, mi-e teamă că ăştia or să dea un film bun cât de curând, îi recomand numai cărţi proaste, o văd plângând peste tot, şi aşa aflu că viaţa e frumoasă (mult prea frumoasă în general). Nu cred că există o lume pe lumea asta în care L. să nu plângă.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu