sâmbătă, 2 iulie 2011
Visam că lucrez la un consulat în Turcia, nu eram singur acolo, nu aveam bani aşa că nu-mi permiteam să-mi cumpăr o pungă de zahăr de calitate, mă plângeam de lucrul ăsta când puneam de cafea. Se făcea că în consulatul acela din Turcia să se găsească şi casa bunicilor mei de la ţară aşa că atunci când îmi terminam programul de lucru, nu prea ştiu exact cu ce mă ocupam, ieşeam în casa bunicilor mei şi priveam. Voiam să văd ce se mai poate schimba acolo; casa nu mai fusese remodelată demult. Recompartimentam grădinile. În spatele casei crescuse iarba, ştiam că acolo se odihneşte bunicul şi păşeam încet să nu-l deranjez. Deşi bunicul nu s-ar fi supărat dacă îl deranjam, m-ar fi întrebat ce mai e nou neştiind ce altceva să mă întrebe; i-aş fi povestit. Era o zi de vară ca oricare alta doar că ziua asta nu exista. Într-un colţ al grădinii am văzut un copac uscat. Ştiam că acolo trebuia să fie un corcoduş. M-am repezit să tai copacul uscat din grădina bunicilor, dar m-am oprit. Pe trunchiul acela uscat crescuse un copac de altă natură. Când m-am trezit alte schimbări n-am mai făcut, dar mă simţeam obosit ca după o călătorie într-o ţară mică de tot.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu