joi, 17 aprilie 2014
Una din ultimele mele bucurii e să-mi iau cana de cafea şi să mă duc în camera de fumat. E ora 17, deci oamenii pleacă acasă, iar eu îmi aprind o ţigară. Îmi place să-i privesc prin cele 16 ferestre. 8 dintre ele sunt totuşi în spatele meu, deci nu ar trebui să le iau în calcul. Şi nici nu le iau. Însă rămân 8 ferestre cu care pot să fac ce vreau. Ei trec în grupuri sau nu, sunt veseli sau nu, dar de regulă toţi sunt grăbiţi. Sunt şi mai grăbiţi când se apropie vreo sărbătoare. Atunci ei îşi urează una sau alta, apoi se despart. Nici eu nu mai rămân. A trecut răgazul pe care mi l-a oferit ţigara. Mă întorc în birou.
2 păreri:
unele bucurii sunt ca o specie rara,trebuie protejate.
si da, da,de sarbatori e un concurs,care ajunge primul!
aşa e. şi cine câştigă, că cine ajunge primul se spune că a câştigat, îi aşteaptă şi pe ceilalţi, şi apoi stau şi spun poveşti nemuritoare până pe la miezul nopţii.
Trimiteți un comentariu