Electric bulbs & more

"Unora –
asta înseamnă că nu tuturor.
Nici măcar celor mai mulţi, doar câtorva.
Nu punem la socoteală şcolile, unde-i impusă,
nu-i socotim nici pe poeţi,
ne dă cam două fiinţe dintr-o mie.

Le place –
dar le place şi supa cu găluşte,
şi complimentele, chiar şi culoarea albastră,
haina cu care s-au obişnuit,
nu mai vorbesc de propria lor părere
sau mângâiatul unui câine.

Poezia –
dar ce e poezia?
S-au dat atâtea răspunsuri evazive
la această întrebare.
Nici eu nu ştiu ce-i poezia,
şi mă agăţ de-acest nu ştiu ca de-un colac de salvare."

Unora le place poezia - Wisława Szymborska

"înţelegeţi că trăim într-o pasăre imensă care ne poartă în ea
şi mergem la întâlnire curăţăm omizile de pe crengi ne iese înainte o fată dar nu mai poate nici ea săraca e ostenită a înghiţit toată pânza pe care a ţesut-o aşteptându-ne
zice hai să ne sărutăm să fim fericiţi
să te servesc cu linguriţa de argint să-ţi dau o dulceaţă
măcar de ar fi lângă sobă Şi vine King Kong dă cu praştia ne murdăreşte cămaşa ne rupe cravata
vine pârlitul ăla de profesor cu şapte capete ne pune note de parcă n-am şti destulă materie
ne duce în laborator să facem experienţa singurătăţii
să ne jucăm cu mingea ca fraţii gemeni
noi ne uităm unul la altul dăm din cap vine o amărâtă de fată cu faţa plină de funingine
nu s-a mai spălat pe ochi de când cu potopul şi ne urcăm în maşină (ea lângă noi) gonim pe autostradă
acolo se aud ştirile dar nu le mai înţelegem râdem pe furiş ca la înmormântare ni se face şi frică

câte nu se întâmplă în noi şi le uităm acolo ca într-un ghiozdan
şi fiecare crede că numai el ştie lucrul acela pe care îl ştiu foarte bine şi alţii" Gellu Naum

"Pasărea, mirată, înduioşată
şi-a luat gheara din burta mea
şi-a ridicat ciocul din gâtul meu

m-a lăsat acolo, în patul răvăşit
şi s-a învârtit prin odaia mea
s-a izbit cu icnete de pereţii mei

după aceea a dat de fereastră
şi s-a gândit mirată la fereastră
nu mai întâlnise niciodată o fereastră

ar fi trebui să-i spun fereşte-te
orice fereastră e perfidă şi înrăită, nu
poţi să ştii unde duce, încotro te aruncă

dar şi eu eram înrăit, uram pasărea
şi n-am scos un cuvânt, am lăsat-o
să-şi întindă aripile şi să se piardă în văzduh"
Matei Vişniec - Pasărea

"you may not believe it
but there are people
who go through life with
very little
friction or
distress.
they dress well, eat
well, sleep well.
they are contented with
their family
life.
they have moments of
grief
but all in all
they are undisturbed
and often feel
very good.
and when they die
it is an easy
death, usually in their
sleep.
you may not believe
it
but such people do
exist.
but I am not one of
them.
oh no, I am not one
of them,
I am not even near
to being
one of
them
but they are
there
and I am
here."
The Aliens, Charles Bukowski

"Un singur loc mai rămâne în trenul
care se va răsturna chiar la capătul călătoriei
la ieşirea dintr-un tunel inutil
la intrarea într-o gară pustie

de aceea ţin să va povestesc aici
cât de greu mi-a fost să ajung la ultimul
loc rămas liber
câtă mizerie a trebuit să îndur şi cum rând pe rând
mi-am plătit arzătoarea dorinţă cu icnete şi
înjurături
cum fără să clipesc mi-am părăsit iubita
într-o zi de vară
când până şi ziua se lăsa cu uşurinţă cuprinsă în braţe
când mi-am luat un lung rămas bun
de la prietenii care oricum mă urau
pentru uşurinţa mea de a găsi, noaptea târziu
taxiuri disponibile
cum în ultimul moment mi-am cumpărat
un joben subţire şi foarte lucios

mai târziu toţi pe care i-am salutat
cu jobenul
de la fereastra vagonului
s-au simţit îngrozitor de singuri şi abătuţi
nimeni n-a reuşit vreodată să-i înţeleagă"

Matei Vişniec - O plimbare cu trenul

sâmbătă, 2 august 2014

Eu am un pix. E un instrument al tăcerii. Îl am de ceva timp. E un pix bun, în fiecare zi i se curăţă puţin vopseaua. Îl folosesc pentru a îngroşa puncte, sau pentru a trasa linii, sau pentru cifre. Niciodată nu am scris vreo literă cu el. Îl port cu mine tot timpul. Când dorm, îl ţin sub pernă. Dacă cineva îmi cere un pix îi spun că nu am. S-ar putea totuşi să-l observe şi atunci îi spun că nu scrie. S-ar putea totuşi să se mire. Dar asta durează prea mult. De regulă nimeni nu se miră dacă durează prea mult.
Îmi place mult să ştiu că am un pix. Unul din minunatele instrumente ale tăcerii.

11 păreri:

cleosejoacă 3 august 2014 la 18:46: Nu vă supăraţi, aveţi cumva un pix?
october 3 august 2014 la 19:45: Chiar am un pix. Dar de unde ştiţi?
cleosejoacă 3 august 2014 la 22:20: Cred că... am avut o presimţire. Păreaţi un domn pregătit să noteze ceva, ştiţi? O postură care trădează nevoia de a însemna... Vă sfătuiesc să nu-l împrumutaţi nimănui. Oameni fac tot soiul de gesturi frivole, lasă lucruri pe unde apucă, pixuri, dureri, umbrele, tăceri ş.a.
october 4 august 2014 la 00:23: Sunt sigur că dacă v-aş împrumuta pixul mi-l veţi restitui. Chiar am să vi-l împrumut. Am doar o rugăminte, să-mi arătaţi ce aţi scris cu el. Nu acum. Se poate şi mai târziu.
cleosejoacă 4 august 2014 la 21:05: Ştii, O., apropos de scrisuri simultane. Nu ştiu dacă ai apucat să vezi că am scris laolaltă şi separat despre tăceri minunate. :)
october 5 august 2014 la 18:03: Da chiar. De ce facem asta?
cleosejoacă 5 august 2014 la 19:09: Cred că pixul e în culpă.
october 5 august 2014 la 19:21: Ei lasă că e doar un pix. Important e ca noi să avem alibi.
cleosejoacă 5 august 2014 la 22:05: Mare păcat. Era un pix deosebit. Saluta mereu, îi cumpăra pâine doamnei Ionescu de la parter, medicamente la nevoie. Nu aş fi crezut niciodatā că ar fi capabil de aşa ceva. De fapt, nici acum nu cred. Probabil din cauza anturajului. Ştiţi cum e, anturajul...
october 5 august 2014 la 22:29: Nu ştiam că făcea comisioane pentru doamna Ionescu. În schimb îl văzusem de câteva ori în compania Violetei de la patru, ştii tu, tipa aceea blondă, cred că ai împrumutat nişte cărţi de la ea. Toată lumea vorbea de ei, nimeni nu înţelegea ce văzuse Violeta la el. Oricum, se pare că el ar fi ajutat-o să obţină un preţ bun când şi-a vândut apartamentul şi s-a mutat în Franţa. După aceea, o perioadă nu a mai ieşit din casă. Nu se ştie de ce. Atunci cred că s-a apucat să bea.
cleosejoacă 6 august 2014 la 12:04: Ce ţaţe pitoreşti am făcut!

Trimiteți un comentariu

Back to TOP

caută şi tu

sâmbătă, 2 august 2014

11 păreri: