sâmbătă, 16 august 2014
Iată-mă pe aici pe undeva în cameră s-au stins luminile pe fereastră pătrunde un vânt ne aduce pe cineva nu ştim cine e nu vorbeşte limba noastră după gesturile sale fosforescente înţelegem că vine de departe şi nu se opreşte până nu ajunge acolo e târziu cred că ni s-a oprit şi filmul dar nu ne ridicăm de la masă trebuie să stăm până auzim gongul undeva între orele două şi trei nu mai e mult până acolo sub o sută de metri dacă avem noroc vedem şi apa sălbatică trasă de cai la sfârşit ne rămâne muzica doar în ea vom încăpea cu totul.
4 păreri:
Încă un poem atât de frumos. Atât! Vezi?
Văd. Dar unde? Fii bună şi îndreaptă-mi privirea spre acel loc.
În tăt locul. Pa-no-ra-mic! :)
Bine, Cleo, vom merge pe mâna ta.
Trimiteți un comentariu