duminică, 21 septembrie 2014
Acolo era o coadă. La capătul cozii era o codiţă, ca o codiţă de măr. Oamenii se aşezaseră pe coada aceea şi aşteptau. Se aşezaseră comod ca pe un ciorchine şi aşteptau. Câteva păsări treceau prin aerul mentolat al dimineţii. Restul rămânea neschimbat. Cerul se conserva undeva în depărtare.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu