miercuri, 1 octombrie 2014
Acolo se spuneau acele cuvinte. Trebuia să stăm întinşi unul lângă altul ca nişte bastonaşe ca să le putem înţelege. Apoi în grădină începea să cânte păsărea aceea cu pene roșii. Cânta câteva şlagăre vechi dar numai la cererea noastră. Altfel scotea doar un bâzâit ca de albine.
Fără să ne anunţe ea ne spunea îmi amintesc perfect cofetăria copilăriei mele. Uite aici, şi apuca cu amândouă mâinile partea de sus a amintirii ei, erau eclerele.
Ne simțeam bine acolo, ca în interiorul unui măr.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu