duminică, 29 martie 2015
Zilele trec - n-am ce să comentez.
Mai adăugăm ceva la tristeţea de ieri, un cap de frunze, o pălărie de nu ştiu ce.
Memoria îşi cară propriile bagaje, noi le cărăm pe ale noastre. Tot timpul ne mutăm. Doar ferestrele se deschid la fel.
Mai e şi sentimentul rece al lemnului de sufragerie.
În rest e linişte. Mă gândesc la mărul cel bătrân din gradina bunicilor. În curând îl vor doborî frunzele.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu