sâmbătă, 15 august 2015
Aveam un fotoliu din lemn de căprioară. Îmi plăcea să pierd timpul în fotoliul acela sau diverse obiecte cum ar fi sârme, nasturi, bilete uzate de autobuz, rareori frici - la prânz citeam poeme poliţiste, sau aruncam priviri pe fereastră - mă gândeam la aruncarea pietrei în lac, obţineam chiar şi aceleaşi cercuri perfecte.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu