sâmbătă, 9 iulie 2016
Ţinea cartea de poeme lipită de ureche ca şi cum ar fi fost o scoică.
Eu mă uitam pe fereastră. În zborul lor păsările uneori se opreau să mă salute.
Îmi spunea: termină de hrănit câinele şi vino şi tu în casă.
© Blogger template Writer's Blog by Ourblogtemplates.com 2008
Back to TOP
0 păreri:
Trimiteți un comentariu