miercuri, 21 august 2019
Dezbaterea moștenirii înseamnă să aștepți două ore și să dai o declarație că nu dorești nimic, să ieși afară să fumezi o țigară și să te uiți la toți oamenii care traversează neregulamentar strada. Să urmărești cum se descarcă înghețată dintr-o mașină de înghețată. Să spui nu pe acolo. Tânăra notăriță să te strige simplu Adi și să-ți spună că fiecare zi e ca și cum ai citi aceeași carte doar că de fiecare dată ți se pare altfel.
Să spui mulțumesc, respectiv nu, mulțumesc.
Seara cineva îți spune, nu am știut niciodată dacă ai 28 sau 35 de ani, deci până la urmă câți ani ai, te întreabă, și îi răspunzi.
Rudele tale îți spun că ești un bărbat frumos.
Însă nimic nu schimbă cu adevărat realitatea.
4 păreri:
Culmea! te citeam si exact asta faceam acum, imi cautam certificatul de nastere pentru o succesiune pentru care n-am gasit timp pana acum si chiar butonam in agenda dupa tel. unui notar,
numai ca eu deja am renuntat la 2 mosteniri, la a treia nu mai am cum renunta, de fapt, realitatea este ca sunt singurul mostenitor.
Intr-adevar, nimic nu poate schimba realitatea. Asa ca permite-mi sa te sfatuiesc, acum cat esti tanar, gandeste-te si la tine, nu doar pentru tine ci pentru cei care-ti urmeaza sau iti vor urma.
Doar in cazul in care celilalti sunt dependenti de mostenire si tu nu, atunci e normal si binevenit gestul tau. Ai toate datele sa fii fericit si asa.
Dumnezeu intoarce insutit tot ce daruiesti celorlalti.
Alegerea fusese făcută mai demult.
La un moment dat însă mi-am exercitat dreptul de moștenitor. În situația aceea doi frați au renunțat la dreptul lor în favoarea mamei, bunica mea, însă nu și al treilea, iar asta făcea ca celui de-al treilea frate să-i revină și parțile celorlalți doi. În acel moment am revendicat doar partea care i-ar fi revenit celui de-al treilea frate, îndeplinind în acest fel voința celorlalți doi. Nu știu însă care era voința celui de-al treilea frate.
De data asta a fost vorba de un testament - de fapt un alt act de voință - iar beneficiarii lui erau cei doi frați. Prin declarația aceea am recunoscut acel testament. De data asta am procedat corect. Nu sunt foarte sigur dacă și prima dată.
Ce trebuie să știi e că la notariat se face programare și de regulă se așteaptă două ore.
Ai fost tu, in ambele cazuri, deci ai procedat correct, nu te mai indoi.
Cat priveste asteptarea la notariat, m-as bucura sa astept doua ore, primesc in acest rascurt timp favoarea de a citi. Mai greu este sa privesc aceasta mostenire ca pe un dar in timp ce acela care mi-a lasat-o, nu va mai fi. Au trecut cativa ani buni de atunci dar eram foarte apropriati. Era “mami” a mea. A fost mama.
Îmi pare rău.
Eu nu cred că aș fi putut citi acolo. Mi s-a părut mai confortabil să aștept în picioare afară. În plus voiam să evit răspunsuri.
Trimiteți un comentariu