miercuri, 9 decembrie 2020
Era ca și cum aș fi mers prin deșert, din când în când mi se părea că zăresc câte un om. Nu sunt mulți cei care ar fi ieșit din casă pe vremea asta, i-ai fi putut ține într-o palmă.
Poate cantitatea de apă era ceva ce nu puteam suporta.
Mă gândeam la câteva lucruri de la A la Z.
Voiam să mă concentrez pe bătaia din aripi a unei musculițe bețive.
Acolo era o singură fată cu un singur câine deși părea cam șters făcea niște chestii cu o minge.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu