Un produs Blogger.

sâmbătă, 2 aprilie 2022

Încerc să-mi imaginez un oraș fără pic de verdeață. Fără niciun copac. Doar beton, oțel și sticlă. Și plastic. Totul făcut ca să dăinuie. Nu să supraviețuiască. Mă uit la locuitorii acestui oraș. Îi privesc până când intră în casă.

[Ar trebui să te trag de mânecă, să nu te las să treci, să-ți pun piedică.]

Și totuși ar rămâne cerul. Întotdeauna rămâne cerul. Cerul care ține loc de orice.

  © Blogger template Writer's Blog by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP