sâmbătă, 2 aprilie 2022
Încerc să-mi imaginez un oraș fără pic de verdeață. Fără niciun copac. Doar beton, oțel și sticlă. Și plastic. Totul făcut ca să dăinuie. Nu să supraviețuiască. Mă uit la locuitorii acestui oraș. Îi privesc până când intră în casă.
[Ar trebui să te trag de mânecă, să nu te las să treci, să-ți pun piedică.]
Și totuși ar rămâne cerul. Întotdeauna rămâne cerul. Cerul care ține loc de orice.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu