luni, 6 mai 2024
Nu voiam decât ca banca mea din parc să fie liberă. Vedeam cum dorințele mele se împlinesc una după alta cu un mic zgomot. Ca atunci când scoți pastilă după pastilă din blister. Îmi făcusem obiceiul să citesc din volumul pe care îl purtam cu mine tot timpul doar stând pe banca aceea și ascultând cântecul păsărilor deși uneori mi se părea că cineva dăduse volumul lumii o idee prea tare. Pe lângă mine treceau exact aceiași oameni însă mie mi se părea că sunt mereu alții. Câteva detalii făceau diferența. Îmi aminteam ce mult îmi placea să călătoresc cu trenul când eram mic, doar mă uitam pe fereastră, nu puneam absolut nicio întrebare. Nici acum n-aș putea.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu