duminică, 16 iunie 2024
Mă gândesc la pădurea aceea, la desișul acela minunat, la copacii aceia care vor rămâne mult timp aici dacă cineva n-o să-i taie într-o iarnă urâtă.
Din când în când ne ridicăm în picioare, luam un aer solemn și le mulțumim în gând celor prezenți și celor absenți, celor care au făcut totul posibil și le promitem că nu vom strica mai mult decât trebuie stricat.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu