"Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, dacă ai fi rece sau fierbinte! Dar fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici fierbinte, am să te vărs din gura mea." (Apocalipsa, 3, 15-16)
"Unora – asta înseamnă că nu tuturor. Nici măcar celor mai mulţi, doar câtorva. Nu punem la socoteală şcolile, unde-i impusă, nu-i socotim nici pe poeţi, ne dă cam două fiinţe dintr-o mie.
Le place – dar le place şi supa cu găluşte, şi complimentele, chiar şi culoarea albastră, haina cu care s-au obişnuit, nu mai vorbesc de propria lor părere sau mângâiatul unui câine.
Poezia – dar ce e poezia? S-au dat atâtea răspunsuri evazive la această întrebare. Nici eu nu ştiu ce-i poezia, şi mă agăţ de-acest nu ştiu ca de-un colac de salvare."
Unora le place poezia - Wisława Szymborska
"aşa se face că purtând în noi infernele şi paradisurile lumii abia ne cuprindea şezlongul şi exista o mare nostalgie în trupurile noastre aşa se face că ne tăvăleam prin ceţuri galbene pe unde mângâierile femeilor se împleteau cu zborul raţelor sălbatice şi poate că sălbăticiţi noi înşine de prea multă singurătate treceam că nişte umbre cu buruieni pe umăr" Gellu Naum
"I have been a bee-keeper for six thousand years And for the past hundred years an electrician. Once I retire I shall keep bees again. Something should hum for me, oh hum for me, Hum and hum and hum Just for me." The bee-keeper, Kemény István
"Ar fi trebuit un acompaniament pentru case ar fi trebuit câteva sunete pentru oglinzi ar fi trebuit câteva gesturi decisive şi sigure
dar se trăgeau clopotele şi din ele cădeau numai bucăţi mari de vată"
Profunzimile suprafeţei - Gellu Naum
"înţelegeţi că trăim într-o pasăre imensă care ne poartă în ea şi mergem la întâlnire curăţăm omizile de pe crengi ne iese înainte o fată dar nu mai poate nici ea săraca e ostenită a înghiţit toată pânza pe care a ţesut-o aşteptându-ne zice hai să ne sărutăm să fim fericiţi să te servesc cu linguriţa de argint să-ţi dau o dulceaţă măcar de ar fi lângă sobă Şi vine King Kong dă cu praştia ne murdăreşte cămaşa ne rupe cravata vine pârlitul ăla de profesor cu şapte capete ne pune note de parcă n-am şti destulă materie ne duce în laborator să facem experienţa singurătăţii să ne jucăm cu mingea ca fraţii gemeni noi ne uităm unul la altul dăm din cap vine o amărâtă de fată cu faţa plină de funingine nu s-a mai spălat pe ochi de când cu potopul şi ne urcăm în maşină (ea lângă noi) gonim pe autostradă acolo se aud ştirile dar nu le mai înţelegem râdem pe furiş ca la înmormântare ni se face şi frică
câte nu se întâmplă în noi şi le uităm acolo ca într-un ghiozdan şi fiecare crede că numai el ştie lucrul acela pe care îl ştiu foarte bine şi alţii" Gellu Naum
"Pasărea, mirată, înduioşată şi-a luat gheara din burta mea şi-a ridicat ciocul din gâtul meu
m-a lăsat acolo, în patul răvăşit şi s-a învârtit prin odaia mea s-a izbit cu icnete de pereţii mei
după aceea a dat de fereastră şi s-a gândit mirată la fereastră nu mai întâlnise niciodată o fereastră
ar fi trebui să-i spun fereşte-te orice fereastră e perfidă şi înrăită, nu poţi să ştii unde duce, încotro te aruncă
dar şi eu eram înrăit, uram pasărea şi n-am scos un cuvânt, am lăsat-o să-şi întindă aripile şi să se piardă în văzduh" Matei Vişniec - Pasărea
"you may not believe it but there are people who go through life with very little friction or distress. they dress well, eat well, sleep well. they are contented with their family life. they have moments of grief but all in all they are undisturbed and often feel very good. and when they die it is an easy death, usually in their sleep. you may not believe it but such people do exist. but I am not one of them. oh no, I am not one of them, I am not even near to being one of them but they are there and I am here." The Aliens, Charles Bukowski
"Un singur loc mai rămâne în trenul care se va răsturna chiar la capătul călătoriei la ieşirea dintr-un tunel inutil la intrarea într-o gară pustie
de aceea ţin să va povestesc aici cât de greu mi-a fost să ajung la ultimul loc rămas liber câtă mizerie a trebuit să îndur şi cum rând pe rând mi-am plătit arzătoarea dorinţă cu icnete şi înjurături cum fără să clipesc mi-am părăsit iubita într-o zi de vară când până şi ziua se lăsa cu uşurinţă cuprinsă în braţe când mi-am luat un lung rămas bun de la prietenii care oricum mă urau pentru uşurinţa mea de a găsi, noaptea târziu taxiuri disponibile cum în ultimul moment mi-am cumpărat un joben subţire şi foarte lucios
mai târziu toţi pe care i-am salutat cu jobenul de la fereastra vagonului s-au simţit îngrozitor de singuri şi abătuţi nimeni n-a reuşit vreodată să-i înţeleagă"
Matei Vişniec - O plimbare cu trenul
caută şi tu
luni, 23 decembrie 2024
Mă gândesc la ziua de mâine. Mâine mă voi gândi la ziua de azi. Îmi ocup tot timpul.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu