Un produs Blogger.

luni, 26 iunie 2017

Cum eram obosit, hainele mele s-au dus în locul meu la serviciu, pantofii mei s-au dus în locul meu la serviciu, geanta mea s-a dus în locul meu la serviciu. Colegii mei au izbucnit în râs. Au spus că sunt un om haios.

Read more...

sâmbătă, 24 iunie 2017

Poetul are și el un șevalet. Uneori îl vezi în parc stând lângă șevalet așteptând ca lumina să se așeze într-un anume fel ca poetul să poată spune primul său cuvânt, ca poetul să scrie primul său vers. Uneori trebuie să aștepte și câteva ore. La capătul lor pământul se înscrie pe o traiectorie ciudată.
Gesturile poetului sunt insesizabile cu ochiul liber.

Read more...

vineri, 23 iunie 2017

Pe ecran poetul își recită poemul. Zgomotul motorului acoperă glasul poetului. Strigătul de bucurie al unui copil de pe stradă acoperă zgomotul motorului. Zumzetul unei albine acoperă strigătul de bucurie al copilului de pe stradă.
Poetul își recită poemul. Zumzetul unei albine acoperă tot ecranul.

Read more...

Sfârșitul de săptămână își arată iar colții, dar noi ne păstrăm încrederea oarbă/speranța/melancolia.
Îmi plac oamenii cu rucsacuri, îi spui, ei poartă în spate tot ce e necesar lăsând restul în urmă.
O femeie spune: Sunt gata, mai trebuie să trec pe acasă să-mi iau periuța de dinți. Asta te duce cu gândul la o călătorie în jurul pământului.

Read more...

joi, 22 iunie 2017

Îi spun: Îmi iau concediu să citesc cărți. Am rămas în urmă cu lumea fantastică, cu viața ireală a personajelor mele.
O să îmi iau concediu și lucrurile or să reintre în normal.

Read more...

marți, 20 iunie 2017

Ea îți spune mulțumesc chiar înainte ca tu să faci ceva pentru că ea știe că tu faci numai fapte bune. Mături grădina, cureți copacii, hrănești animalele pe lângă casă.
Seara ea te așază în fața unei farfurii cu supă caldă și îți spune mulțumesc.
Ea știe lucruri îngrozitoare despre tine.

Read more...

duminică, 18 iunie 2017

Ce zi ploioasă! și Partidul trebuie să meargă la serviciu. În geanta cea mare a Partidului încap toate visurile noastre.

Va veni oare o zi în care Partidul ne va lăsa în pace?

Read more...

marți, 13 iunie 2017

Construiești o casă, dar nu ai lăsat loc de îndoială. E o casă frumoasă, cu trei camere, cu o grădină spațioasă.

Read more...

luni, 12 iunie 2017

Mi-am cumpărat o cămașă. A doua zi am fost s-o schimb cu una cu un număr mai mare. Nu știu cum se întâmplase dar peste noapte crescusem.
Mi-am cumpărat și un tricou cu două aripi imprimate pe față.
Mâine mă duc să-l schimb.

Read more...

Schimbăm cuvinte moarte. Nu ar trebui să facem asta. Dar uneori nu ne putem abține. Nu ne permitem să tăcem, așa că schimbăm cuvinte moarte și le îngropăm în aerul dintre noi. Aerul pe care nu-l respirăm niciodată. Asta până într-o zi când unul dintre noi va spune un cuvânt viu. Cel mai mic cuvânt cu putință. Un cuvânt care nu poate fi divizat cu nimic.

Read more...

duminică, 11 iunie 2017

Cum crezi că am ajuns aici? Cu trenul, desigur. Și crezi că aici am găsit ce căutam? Nu. Am întâlnit în schimb o mie de oameni fiecare strigând că vrea să fie fericit. Noi voiam să știm unde e parcul municipal. Dar ei strigau întruna un cuvânt fără sens. Crezi că am putut comunica cu ei? Crezi că am putut să le spunem că ni se terminase rezerva de apă, că eram obosiți?

Read more...

Prea multă poezie și nici un poet care să spună acesta e pământul meu aici îmi voi construi o casă aici voi planta caiși voi cultiva roșii și porumb îl voi împrejmui cu un gard frumos apoi îl voi dărâma.

Read more...

sâmbătă, 10 iunie 2017

Unknown light source.
E 20 și 17 minute și știi că trebuie să mai adaugi ceva. Nu poți lăsa lucrurile așa cum sunt, nu poți lăsa timpul să treacă atât de gol. Îți repeți în minte că trebuie să adaugi ceva. Apoi îți faci curaj. Sau poate e naivitate. Te uiți la cubul gol și te întrebi ce ai mai putea adăuga.

Read more...

Cineva strigă, atenție, vine mașina. Eu stau în bucătărie și fumez. Cum e firesc mă dau și eu la o parte. Apoi mașina se aude îndepărtându-se. Totul reintră în normal. Păsările își reiau locul.

Read more...

vineri, 9 iunie 2017

Într-o zi câinele a dispărut.
Apoi a dispărut cușca, apoi copacul lângă care câinele se odihnea. Apoi au dispărut cei care l-au mângâiat sau i-au vorbit cel puțin o dată. A dispărut și cel care l-a dus la veterinar când avea piciorul rupt. Despre asta s-a vorbit mult. Nimeni de atunci nu și-a mai luat niciodată un câine.
Orașul fără câine a devenit din ce în ce mai trist.

Read more...

miercuri, 7 iunie 2017

Fumez o țigară și împrăștii fumul prin cameră ca pe niște firimituri pentru păsări.
Mă gândesc la un copac care într-o zi ne va apăra de ploaie. Ca totul să fie cât mai real, îți desenez o frunză.
În aglomerația asta de gânduri un câine aleargă spre tine.

Read more...

marți, 6 iunie 2017

Ca o pisică pe trunchiul fără frunze al unui copac, în mijlocul unei păduri. În siguranță. Așa e și ziua aceasta.

Read more...

Stau lângă numitul Shakespeare.
O fată pictează.
Din când în când adie cineva.

Read more...

joi, 1 iunie 2017

Căutătorul de aur găsește aur peste tot. Căutătorul de apă găsește apă peste tot. Căutătorul de cai verzi găsește cai verzi peste tot. Lucrurile astea nu pot decât să mă bucure. Nicio întâmplare nu e irosită.

Read more...

marți, 30 mai 2017

Am visat că locuiam într-un hotel. Doamna Laura Anderson era cântăreață și chiriașă a acelui hotel, deși deținea o casă undeva în apropiere. Holurile hotelului erau destul de întortocheate. Nu știam câte etaje are și adeseori mă rătăceam. Seara, uneori, primeam de la recepția hotelului un platou cu cireșe. Singura dată când am ieșit din hotel, a plouat. Într-o zi, doamna Laura Anderson m-a oprit pe unul din holurile lungi ale hotelului să îmi spună că mi-a închiriat o cameră în hotel pentru 1,453 de zile. Am întrebat de ce, pentru că deja aveam două camere de care nu reușeam să scap. Mi-a zis că atâția bani a avut și mi-a înmânat respectuos cheile.

Read more...

sâmbătă, 27 mai 2017

Ce se aude? am întrebat.
O pisică, a spus ea.
O ușă, am spus eu.
Stăteam întinși pe iarbă și priveam cerul. Era nesuferit de albastru.

Read more...

joi, 25 mai 2017

Fata era atât de fericită încât voia îmbrățișeze ceva
un necunoscut intra în magazin în acea după amiază
cerul era aproape noros.
Când s-a apropiat
a început să bată din palme.

Read more...

marți, 23 mai 2017

În continuarea drumului, zidul. În continuarea zidului, cerul. În continuarea cerului, pasărea. Iată cum am ajuns aici.
Și acum?
Acum voi deschide ziarul.

Read more...

luni, 22 mai 2017

În tren, mulți oameni ca mine. Mulți oameni cu multe bagaje ca mine. Mulți oameni cu multe cărți în bagaje ca mine. Toți mergem să ne vizităm prietenii și rudele îndepărtate. Pentru două săptămâni toți suntem în vacanță. Nu ne temem că unora li s-ar putea face rău în timpul ăsta. Că o casă ar putea fi cuprinsă de flăcări. Că cineva va trebui să conducă trenul ăsta și mâine.
Odată ajunși la destinație vom fi bine.

Read more...

Acum trebuie să zâmbiți.
Acum trebuie să stați într-un picior.
Acum trebuie să deschideți ușor gura și să rânjiți.
Acum trebuie să vă imaginați un punct negru pe peretele ăsta alb. Trebuie să-l împiedicați să cadă.
Nu. Aceasta nu este o operație. Sunt doar niște fotografii pe care vi le facem. Vrem să ne înțelegem cât mai bine clienții.
Ați văzut probabil, în sala de așteptare, o carafă cu apă și câteva felii de lămâie. Vă dați seama, bănuiesc, că nimic nu e în zadar.

Read more...

Aceasta e perechea de mănuși de unică folosință. Aceasta e geanta mea cu merinde. Iar aceasta e seringa. Acesta e recipientul cu numele dumneavoastră pe el. Ceva mai încolo se poate observa cerul. Dar nu trebuie să vă faceți griji. Nu va ploua deloc azi.

Read more...
Header image from wallpaperstock.net

  © Blogger template Writer's Blog by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP