Nu mă lasă să dorm, dar nu în felul acela. La fiecare două ore mă trezesc, mă gândesc la ea şi apoi adorm la loc. Azi m-am trezit la 7:30, foarte târziu. Probabil că mă ajunsese oboseala, mă lovise şi mă trântise la pământ, pe covor. Nu mi-am băut cafeaua, am plecat aşa cum m-am trezit, totuşi la 7:50. Nu am avut timp să verific de mai multe ori dacă am închis robinetele de apă caldă şi rece, aragazul, luminile&televizorul, iar ăsta e pentru mine un mod riscant de a trăi. Pe drum am căpătat nesiguranţa asta: nu ştiam dacă încuiasem uşa. La serviciu mi-am dat seama că mă înşelasem amarnic, că ziua raportului(ziua R) nu era 13nov., ci chiar 12, ziua în care mă aflam şi eu. Nu înţeleg cum am putut să trăiesc cu impresia de 13nov.timp de două săptămâni. Totuşi, trei persoane au fost înţelegătoare cu mine.
Şi ziua continuă.

Mergeam încet, vântul îmi făcea bine, îmi aminteam de primele zile de serviciu când, necunoscând pe nimeni, ieşeam în pauză de masă să mă plimb. Dar sunt un prost, uşa era încuiată.

Read more...

I-am cumpărat şi un aparat de radio să-i mai treacă timpul, dar mi-a spus că nu se poate concentra să-l asculte de parcă ar fi o carte şi dacă nu eşti foarte atent pierzi momentul când autorul ţi se adresează şi trebuie să o iei de la capăt.

Am febră musculară şi din aialaltă. Am impresia că azi noapte am dormit în poziţia piticului undeva într-un maldăr de zăpadă.

Nu mă mai suna. Acum sunt doar paşii mei.

Read more...

Eu nu voiam altceva decât să mă închid într-o carapace, dar nu aveau o carapace pe dimensiunea mea. Mâinile, picioarele, capul, mai tot trupul nu încăpeau nici măcar într-o formă înghesuită. Era loc doar pentru inimă, dar şi ea trebuia să stea mai strânsă.

Se simţea ca un câine jigărit dând din coadă. Desigur că nu putea să oblige nici un câine jigărit să simtă la fel. Nu voia să aplice rele tratamente animalelor.

Mi-au spus ca erau doar nişte intermediari. Am gândit imediat că toţi suntem la fel. Că intermediem tot timpul ceva, sau pe cineva, şi contează doar cum o facem. Câteodată nici nu ştim în numele cui acţionăm, poate că e al nostru, poate în numele unor copilării.

Îi zâmbea doar ca să-şi vândă produsul, dar important era că îi zâmbea după o zi urâtă ca o vânzătoare după o tejghea plină de praf. Şi tot ploua.

În tot acest timp în care am trecut pe lângă catedrala nouă am vrut să întâlnesc pe cineva cunoscut să-mi spună "Hai şi tu înăuntru!"

Read more...

Cică, în urma unui comentariu de-al meu: Nu-l împuşcaţi? Răspuns:Ba da, de câteva ori pe zi.

Ştiam că trebuia să mă grăbesc azi, că era târziu, că nu trebuia să mă doară capul: o fi de la sticla de vin? De la ziua de ieri?A fost prea tare pentru mine? Mai trebuia diluată? Ştiu că nu trebuia să mă îmbăt cu ziua de ieri, dar nu m-am putut abţine.

Îmi e şi ruşine să mă uit la ceas.

Read more...

Cred că am boala scăpatului lucrurilor din mână pentru că în dimineaţa asta am scăpat o scrumieră de plastic, un ambalaj de cafea, un prosop de bucătărie, conţinutul unei scrumiere(am fumat peste noapte), un prosop de baie.
Pentru consistenţă am adăugat două lucruri pe care le-am scăpat ieri, pe zi. Situaţia am scăpat-o din mână acum două săptămâni. Plus că am observat că un alt simptom al acestei boli e că dorm doar de la două la cinci, în fiecare noapte.

Read more...

Cred ca ştiu cum să mă las de fumat, trebuie doar să nu fumez trei sâmbete la rând. Bunica spunea că aşa te poţi lăsa de drăcuit. Eu cred că şi de fumat te poţi lăsa la fel.

Peste zece ani se vor desecretiza arhivele inimii. Atunci vom şti exact unde am fost. Sau tot aici.

Pe stradă acelaşi publicitar scria: „dragostea vine pe furiş, dar pleacă trântind uşa”. Eu nu am înţeles dacă se făcea reclamă dragostei sau magazinului dedeman, sau poate literei D (D de la C vine).

Read more...

Două etaje mai sus creşte un copil. De o oră aleargă prin casă. Aşa cresc copiii când sunt mici. Îl înţeleg.

Într-un fel de mesaj i-am spus cuiva că rămân neutru. A rămâne neutru echivala cu a rămâne singur, trebuia doar să dau nişte diferenţe.

M-am trezit cu mâinile aspre. Mi-a fost imposibil să mă spăl pe faţă, mă zgârâiam.

Read more...

[Trăiam într-o dependinţă a unei frumoase întâmplări. Eram tineri, dar nu plăteam chirie. Tu vedeai liniştită de nişte flori, eu vedeam de tine.]

Read more...

Lecţia nr.9 despre tăcere:Tăcea vulgar.

Read more...

Ea trăia mai repede ca mine, trăia totul cu viteza luminii, pe lângă ea eu trăiam cu viteza omului obişnuit/omului-melc, pe lângă ea treceam în fiecare dimineaţă la ora 7, iar când întârziam la şapte şi un sfert, ea era frumoasă, îmi duceam existenţa în două geamantane mici, grele, unul albastru, altul maro, ca un turist ce nu-şi găsea hotelul, dormeam pe bănci, de fiecare dată în alt parc, dimineţile erau grele, niciodată nu-mi era frig.

[Dar nu vedeam copacii de pădure.]

Read more...

Acesta sunt eu când aveam mai mulţi ani ca acum, mult mai mulţi. E prima fotografie de care sunt conştient, sunt ultimul fotografiat dintr-un şir de 20 de copii, aveam cearcăne şi mi-era frică.

Read more...

Tăcerea era o coală albă,A4. O rupsese. De fapt a vrut să o mototolească, dar s-a răzgândit. De dragul cuvintelor, parcă.
Se risipea.

Read more...

Azi, un străin m-a întrebat „Are you young?”. Nu am ştiut ce să-i răspund şi i-am spus că da, eram. Întrebarea asta m-a liniştit şi neliniştit toată ziua.

Îm place cum miroase casa mea, o simt de la uşă, apoi îmi caut cheile să intru. Acasă mă aşteaptă mâncarea rece, trebuie doar să o încălzesc. Asta ştiu şi eu cum se face. Mă grăbesc să mănânc repede. Apoi am timp.

Dezvolt multe complicaţii.

Read more...