inima sau banii?(ciorna)*

A venit si la noi purtand la gat un batic din acela cu o parte mare lasata in fata de m-a facut sa ma gandesc la ea ca la un bandit. Era desigur o bandita. Nu-i lipseau nici cele doua pistoale imaginare pe care le invartea pe degete spunand cu un glas suav barbatilor carora le iesea in cale: Acesta e un jaf la drumul mare, ce alegeti:inima sau banii? Cei mai norocosi dintre noi alegeam sa-i dam banii, toti banii:banii din buzunare, banii de la ciorap, banii din conturi, banii pe care ii vom fi facut in urmatorii zece ani. Insa altii, mai putini norocosi, saraci si naivi-se poate spune si saracii naivi-alegeau inima.
Ea nu punea un pret prea mare pe bani, facea de obicei acte caritabile cu ei, si cel mai adesea ii dadea saracilor. Insa cu inimile barbatilor era altceva. Nu ar fi renuntat la o inima furata nici in ruptul capului, sau pentru nimic in lume. Pentru ea inima unui barbat era un lucru sfant. Nu cadea la invoiala cu nimeni, nu o dadea la schimb pentru ca nu se cuvenea sa primeasca rest.
Nimeni nu stia ce facea cu toate inimile pe care le furase in cei trei ani de cariera, pentru ca ea nu spunea nimic. Unii credeau ca le-ar inapoia femeilor care suferisera din pricina unor barbati cruzi. Altii, dimpotriva, credeau ca ar avea nevoie de cat mai multe inimi pentru a ramane mereu tanara, fiind de felul ei o vanitoasa.
Si unora si altora ea le radea, de cate ori putea, in fata. De fapt pe barbatii aceia ea chiar ii iubea; fara inimi ei n-ar mai fi fost niciodata o prada usoara.

********************************************************************************
*la noi ciorna este o hartie scrisa pe fata si goala pe verso. Cu o ciorna ne comportam in felul urmator: baram cu o linie sau printr-un x fata scrisa si ne folosim de partea goala; ciornele le trimitem doar intre noi, si niciodata o ciorna nu e oficiala. Asta e,cred, si un mod confortabil de reciclare.