LC

‘Tocmai mi-am adus aminte care era joaca preferata a Lisei. Dupa o ninsoare bogata, ne duceam in curtea din spate cu cativa prieteni. Intinderea de zapada era alba si neatinsa. Bertha ne invartea. O apucai de maini, se rasucea pe calcaie, te rasuceai in jurul ei din ce in ce mai repede pana te desprindeai de pamant. Apoi iti dadea drumul si zburai in zapada. Ramaneai nemiscat in pozitia in care cazusesi. Dupa ce fusesera aruncati cu totii asa in zapada proaspata, incepea partea frumoasa a jocului. Te ridicai cu grija, atent sa nu strici forma pe care o lasai în zapada. Urmau comparatiile. Te straduiai, fireste, sa aterizezi in cele mai ciudate pozitii, cu mainile si cu picioarele intinse in fel si chip. Apoi plecam, lasand in urma un minunat camp alb, plin cu forme ca de flori cu tulpini de pasi.’