sâmbătă, 4 aprilie 2009
Nu mai am nimic sa spun, nimic nou, de aceea, pentru a nu ma da de gol am sa ma ascund, si nu am sa mai vorbesc cu nimeni. Imi pare rau, pentru ca nimeni avea mereu ceva frumos de spus. Sper ca-si va gasi un alt partener de discutii. Unul nou.
Pentru ca nu mai am nimic de spus, azi am fost in supermarket. Acolo am gasit unele lucruri nelalocul lor. Eu nu aveam nevoie de aceste lucruri, asa ca doar am constatat. Dupa ce am terminat tot ce aveam de facut acolo, de trei ori chiar, am intarziat putin la standul cu scule si alte echipamente. A intarzia e un fel de a spune, si l-am spus. Aveam timp, mi-am dat singur seama de asta, desi eu nu port ceas. M-am uitat la un patent, aveam si eu unul acasa, apoi la un cleste, si chiar am vrut sa cumpar o pungulita cu holtsuruburi, dar nu prea mari. Inca imi lipseste un pistol de lipit, dar nu aveau acolo nici unul, pentru ca altfel m-as fi uitat si la el. O data mi s-a rupt cablul de la televizor in zona in care acesta se introducea printr-o mufa banana, cred ca asa i se spune, in televizor. Atunci mi-am dat seama pentru prima data ca eu nu am pistol de lipit. Daca l-as fi avut mi-ar mai fi trebuit putin fludor si televizorul ar fi mers din nou, si nici nu ar fi avut purici pentru ca cele doua fire ale cablului coaxial nu s-ar fi atins. A doua zi am cumparat o mufa din aceea in care firele se prindeau prin doua suruburi, asa ca am reparat doar cu o surubelnita stricaciunea, insa mie mi-a ramas in cap ideea ca nu am pistol de lipit.
Visul meu secret e sa-mi cumpar un ciocan rotopercutor si o surubelnita electrica. Pentru ca nu mi-am cumparat pana acum asta nu e un motiv sa nu o fac chiar maine. Eu nu cred in lucrurile pe care nu le-am facut pana acum, pentru ca vine mereu acel binemeritat maine. Daca as avea bani, as avea in casa un vin potrivit pentru orice ocazie si tot felul de scule potrivite pentru orice reparatie. Nimanui nu-i plac lucrurile stricate si eu, daca le-as repara, as fi un fel de salvator, sau cel putin as fi salvatorul casei mele. Nu cred ca astfel de unelte au instructiuni de folosire intrucat ele sunt mai mult pentru cunoscatori, dar sper ca inca am indemanarea bunicului, care facea minuni cu lucruri mai putin performante. Si oricum imi amintesc ca la un moment dat as fi putut urma un liceu industrial, as fi invatat si eu o meserie, si lumea, care ar fi avut nevoie de mine, m-ar fi asteptat cateva ore pana sa vin. Apoi m-as fi scuzat, cum fac si acum cand intarzii, mi-as fi vazut de treaba si oamenii ar fi fost multumiti pentru ca as fi luat stricaciunea cu mine cand as fi plecat.
Habar n-am de ce eu nu sunt ca tata, el era, pana sa moara, un mecanic bun.
Dupa ce mi-au trecut toate nostalgiile am dat sa plec de acolo. La casa am ales cel mai lung rand, si m-am uitat la casele vecine, la cumparatorii vecini. Nu am mai vazut nicaieri oameni atat de diferiti ca intr-un supermarket. M-am vazut chiar si intr-un geam. Cand mi-a venit si mie randul, am urmarit toate produsele cum incetau sa mai fie produse pentru supermarket, si la sfarsit am vazut ca a fost tastata si o zi buna, dar nu stiu cat a costat.
In rest nimic. Asta pentru ca cineva a spus citandu-l pe altcineva: in rest sunt fericit. Banuiesc ca totusi trebuie sa platesti ca sa primesti rest.
Pentru ca nu mai am nimic de spus, azi am fost in supermarket. Acolo am gasit unele lucruri nelalocul lor. Eu nu aveam nevoie de aceste lucruri, asa ca doar am constatat. Dupa ce am terminat tot ce aveam de facut acolo, de trei ori chiar, am intarziat putin la standul cu scule si alte echipamente. A intarzia e un fel de a spune, si l-am spus. Aveam timp, mi-am dat singur seama de asta, desi eu nu port ceas. M-am uitat la un patent, aveam si eu unul acasa, apoi la un cleste, si chiar am vrut sa cumpar o pungulita cu holtsuruburi, dar nu prea mari. Inca imi lipseste un pistol de lipit, dar nu aveau acolo nici unul, pentru ca altfel m-as fi uitat si la el. O data mi s-a rupt cablul de la televizor in zona in care acesta se introducea printr-o mufa banana, cred ca asa i se spune, in televizor. Atunci mi-am dat seama pentru prima data ca eu nu am pistol de lipit. Daca l-as fi avut mi-ar mai fi trebuit putin fludor si televizorul ar fi mers din nou, si nici nu ar fi avut purici pentru ca cele doua fire ale cablului coaxial nu s-ar fi atins. A doua zi am cumparat o mufa din aceea in care firele se prindeau prin doua suruburi, asa ca am reparat doar cu o surubelnita stricaciunea, insa mie mi-a ramas in cap ideea ca nu am pistol de lipit.
Visul meu secret e sa-mi cumpar un ciocan rotopercutor si o surubelnita electrica. Pentru ca nu mi-am cumparat pana acum asta nu e un motiv sa nu o fac chiar maine. Eu nu cred in lucrurile pe care nu le-am facut pana acum, pentru ca vine mereu acel binemeritat maine. Daca as avea bani, as avea in casa un vin potrivit pentru orice ocazie si tot felul de scule potrivite pentru orice reparatie. Nimanui nu-i plac lucrurile stricate si eu, daca le-as repara, as fi un fel de salvator, sau cel putin as fi salvatorul casei mele. Nu cred ca astfel de unelte au instructiuni de folosire intrucat ele sunt mai mult pentru cunoscatori, dar sper ca inca am indemanarea bunicului, care facea minuni cu lucruri mai putin performante. Si oricum imi amintesc ca la un moment dat as fi putut urma un liceu industrial, as fi invatat si eu o meserie, si lumea, care ar fi avut nevoie de mine, m-ar fi asteptat cateva ore pana sa vin. Apoi m-as fi scuzat, cum fac si acum cand intarzii, mi-as fi vazut de treaba si oamenii ar fi fost multumiti pentru ca as fi luat stricaciunea cu mine cand as fi plecat.
Habar n-am de ce eu nu sunt ca tata, el era, pana sa moara, un mecanic bun.
Dupa ce mi-au trecut toate nostalgiile am dat sa plec de acolo. La casa am ales cel mai lung rand, si m-am uitat la casele vecine, la cumparatorii vecini. Nu am mai vazut nicaieri oameni atat de diferiti ca intr-un supermarket. M-am vazut chiar si intr-un geam. Cand mi-a venit si mie randul, am urmarit toate produsele cum incetau sa mai fie produse pentru supermarket, si la sfarsit am vazut ca a fost tastata si o zi buna, dar nu stiu cat a costat.
In rest nimic. Asta pentru ca cineva a spus citandu-l pe altcineva: in rest sunt fericit. Banuiesc ca totusi trebuie sa platesti ca sa primesti rest.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu