luni, 4 mai 2009
Parca ma agatam de un fir de par si ma simteam bine pentru ca eram putin mai sus ca de obicei si vedeam ca lumea e mare. Dar nu am reusit sa raman mult timp asa, pentru ca in momentul in care ma simteam cel mai bine, adica in orice moment, cineva mi-a spus ca eu chiar stau agatat de un fir de par si acesta s-a rupt si am cazut, insa si atunci lumea trebuie ca era la fel de mare ca inainte si lucrul asta m-a bucurat.
Ma gandeam chiar ca e posibil ca fara mine lumea sa fie si mai mare, ca eu o fac sa para mai mica, cateodata mai accesibila, de cele mai multe ori nu, desi totul era doar in mintea mea pentru ca afara nu se schimba nimic de trei zile, niciodata.
Si uitandu-ma pe fereastra, intr-un colt al ei, am vazut un fel de fulg si m-am mirat, dar mi-am dat seama imediat ca ma inselasem pentru ca, printr-un straniu efect optic, era doar o frunza. Apoi mi-am repetat in gand ca frunzele sunt fulgii copacilor, dar era absurd si am incetat.
Ma gandeam chiar ca e posibil ca fara mine lumea sa fie si mai mare, ca eu o fac sa para mai mica, cateodata mai accesibila, de cele mai multe ori nu, desi totul era doar in mintea mea pentru ca afara nu se schimba nimic de trei zile, niciodata.
Si uitandu-ma pe fereastra, intr-un colt al ei, am vazut un fel de fulg si m-am mirat, dar mi-am dat seama imediat ca ma inselasem pentru ca, printr-un straniu efect optic, era doar o frunza. Apoi mi-am repetat in gand ca frunzele sunt fulgii copacilor, dar era absurd si am incetat.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu