sâmbătă, 5 martie 2011
De la un timp L. îmi aduce filme, probabil vrea să lege o prietenie bazată pe filme cu mine. Până acum aveam o prietenie bazată pe tot ce putea ieşi dintr-o ţigară, fum şi cuvinte. În week-end văd filmele ei. Am intrat în biroul ei şi aveam impresia că vizitez un bolnav la spital, era bucuroasă să mă vadă. Ea se bucură de soare mai mult decât mă bucur eu. Mi-a arătat o gărgăriţă pe care o primise ca mărţişor. Era atât de mică încât dacă aş fi înghiţit-o nu aş fi păţit nimic. Oricum n-aş putea niciodată înghiţi o gărgăriţă. Asta e muzica ei.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu