vineri, 25 martie 2011
[insert_picture]
Era târziu, ora la care lucrurile încep să lumineze. Ne pliam în jurul unui bec ca nişte fluturi de noapte în jurul lunii. Sursa noastră de lumină stătea agăţată ca un cort de tavan.
Schimbasem de curând becul, spuneam că n-o să ne deranjeze nimeni.
Acolo era un geam suficient de mat încât orice om devenea conturul altui om. Era locul unde oamenii veneau când voiau să creadă.
1 păreri:
Trimiteți un comentariu