Un produs Blogger.

vineri, 25 martie 2011

Îi venea să spună o prostie şi se gândea că tocmai din această cauză o să moară. Se gândea la o mie de lucruri(pe unele nici nu le văzuse vreodată), dar se temea să numească vreunul. Când tac, le-a spus, e ca şi cum mi-aş ţine respiraţia sub apă, e bine un timp, dar apoi trebuie să ies la suprafaţă. Nu ştia să înoate, şi le spunea că asta e adevărata lui prostie. În ochii ei citea o melodie[insert_multiple songs].

La prânz fumam în jurul unui copac. Copacul era destul de înalt încât să acopere într-o bună măsură cerul. Pe lângă el eram un pitic. Nu mai era nimeni cu mine să pot spune, copacul cel înalt şi cei doi trei pitici. Era un copac uriaş, din altă lume.

  © Blogger template Writer's Blog by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP